[Mutatia stirilor online] Clarice Dinu, Gandul: Chiar daca multi nu recunosc, cu totii am vandut stiri cu titluri bombastice pentru trafic

Pentru ca presa online, in Romania, este inca in perioada Vestului salbatic si toata lumea alearga sa infiga tarusul si sa aiba cat mai mult teren, spune Clarice Dinu, redactor sef Gandul. Teren, adica multi unici. Cat mai multi. Pentru ca ei aduna publicitate. Pe termen scurt, sirenele moarte castiga. Pe termen lung, insa, click-aici-ul nu mai da roade. Dar e nevoie de creativitate sa vinzi presa de calitate.

Experimentele, reusite sau nu, se vad in fiecare zi. De aici am plecat intr-o serie IQads despre stirile online: care sunt mutatiile lor, cum s-au schimbat redactiile, ce a ramas neschimbat? Cat de ipocrit e publicul? Ce vrea el? Care sunt compromisurile pe care nu le fac si care sunt cele pe care le accepta redactorii sefi ai site-urilor de stiri din Romania?

Clarice lucreaza in presa de 16 ani, iar in online, exclusiv, din 2011, de cand a venit la Gandul. A lucrat  cinci ani la Evenimentul Zilei, a trecut pe la agentia de stiri NewsIn, a inceput la Curierul National. A prins integrarea print-online si aprigile pasiuni care s-au aprins atunci in redactii si ii e dor de vremurile in care jurnalistul erau un fel de rock star. Ea vorbeste, mai jos, despre cum s-au schimbat vremurile presei, publicul, redactiile, jurnalistii si stirile.

In presa

De prea putin timp ar zice unii, de prea mult ar spune altii. Din 2000, mai exact din ultima zi a campaniei electorale pentru locale. Nu ajunsesem decat de cateva ore intr-o redactie, la Curierul National, si m-au trimis cu un senior la un eveniment al PDSR. Dupa vreo 5 minute mi-a zis: „Descurca-te, ca eu plec, am treaba”. Cred ca m-am descurcat.

Online

Exclusiv, din 2011, cand am venit la Gandul. Atunci ziarul era doar online. Ma rog, prinsesem o perioada de integrare print-online la Evenimentul Zilei, care starnise niste aprige pasiuni in redactie. Oamenii care lucrau la print se uitau cu oarecare dispret la colegii de la online. Cum e viata, acum majoritatea sunt in online.

Nostalgii

N-o s-o spun pe aia cu „pe vremea mea…”, dar sa stii ca da. Mi-e dor de vremurile alea in care ziaristul era un fel de rock star. Toata lumea il urmarea sa vada ce a mai scris. Era o concurenta fabuloasa intre noi, care publica exclusivitatea care va tine agenda publica in perioada urmatoare. Din pacate, multor jurnalisti de acum cred ca le lipseste tocmai atitudinea asta de rock star. Ei ar trebui sa fie acei mesageri ai interesului public in raport cu autoritatile, sa le faca agenda. Din pacate, situatia e de multe ori pe dos, si din cauza unei complicitati jurnalist-politician. Acest lucru e toxic si nu are a face prea mult cu democratia. Ziaristii trebuie sa caute si sa spuna adevarul, nu sa fie purtatorii de vorbe ai vreunui politician. Nu e insa totul pierdut cata vreme mai exista cei din prima categorie. Putini, dar slava Domnului, dar mai exista.

Cum s-a schimbat stirea

Stirea e stire, si pe print, si pe online, si in orice spatiu de distributie vrei. Multi spun ca un breaking news este deja no news peste cateva minute, pentru ca il ingroapa alta stire. Nu cred ca e chiar asa. E adevarat ca internetul in general, retelele de socializare, in special, au creat un alt obicei de consum. Toata lumea vrea sa stie totul si foarte repede. Asta ar fi o „mutatie” despre care m-ai intrebat. Dar asta nu inseamna ca o stire buna, un breaking news, moare imediat. Tine foarte mult de capacitatea de a-l tine in viata, cu informatie relevanta in plus, de informatie care il dezvolta, de emotie. Nu cred ca interesul pentru o stire se pierde daca ea este construita bine. Si asta tine, in ultima instanta, si de creativitatea celui care o face. Stii, mie mi-e ciuda cateodata ca nu am inteligenta vanzatoarei din piata care ma convinge sa iau o legatura de ridichi ca si cum fara ea as muri de foame. Ea stie sa vanda.

Ce vrea publicul si ce vrea editorul

Cred ca asta este cea mai mare capcana pentru presa, treaba asta cu „ce vrea publicul”. Discutia nu e chiar asa de simpla si cred ca ar trebui sa ne referim mai ales la online acum, pentru ca aici important este traficul, click-ul. Daca ma intrebi pe mine, cred ca inca in online, in Romania, suntem inca in perioada vestului salbatic, cand toata lumea alearga sa infiga tarusul si sa aiba cat mai mult teren. Or, ca sa ajunga la asta, este acea practica a crossurilor, a self-promo-ului in celelalte produse, de multe ori in concurenta. Toata lumea incearca sa stranga cati mai multi unici. Pentru ca un trafic mare, iti aduce si publicitate mai multa. Da, publicitatea se vinde la cantitate in cele mai multe cazuri si nu la calitate. Sa-ti amintesc cat trafic a facut in online un articol cu o sirena moarta, o minciuna ordinara, evident?

Chiar daca multi nu recunosc, eu iti spun, cu totii am vandut stiri cu titluri bombastice pentru trafic. Pe termen scurt, am castigat, dar pe termen lung, daca ramai la aceeasi strategie, este fatal. Pana la urma, continutul de calitate va fi cartea castigatoare si observ ca incet, incet, clientii de publicitate sunt tot mai interesati de asta. Ceea ce cred eu ca e incurajator.

Ce vrea publicul acum. Evolutie

Publicul vrea ce a vrut intotdeauna: informatii care sunt relevante pentru el. Vrea cat mai multe, cat mai repede si, mai ales, la el in news feed. Cu siguranta ca exista un public care este atasat brandului, care se regaseste in valorile pe care un brand le promoveaza, care tasteaza www… ca sa-si ia informatia de acolo. Tot mai multi insa isi iau informatiile de pe Facebook, twitter, acolo unde pot reactiona, unde isi pot exprima emotiile, parerile.

Cum afecteaza Facebookul si social media viata unei stiri

Aici este marea provocare, sa reusesti sa-i tii pe oameni aproape de tine, sa te urmareasca, sa-i fidelizezi, sa-i aduni la un loc pe cei care au aceleasi valori. De asta, fiecare redactie are o strategie speciala pentru retelele de socializare. Nu trebuie sa-ti schimbi valorile brandului pentru a avea succes pe Facebook. Trebuie sa-ti adaptezi continutul pentru un spatiu in care este prin excelenta al emotiei, acolo unde toata lumea se exprima si conteaza, pana la urma. Dar, repet, nu trebuie sa renunti la valorile brandului. Pana la urma, nu, de ce crezi ca Brifcorul n-a fost niciodata Fanta?  

Mai m-ai intrebat si cat de educat este publicul. Cred ca este atat de educat cat reusesc sa-l educe invatatorul, profesorul, la scoala, sau mama si tata acasa.

Cat de ipocrit e publicul? Cat de ipocrita e media?

Uite, la un moment dat, o cunostinta de-ale mele, mare consumatoare de presa quality, subliniez aici ironic, evident, mi-a spus ca nu mai suporta mizeria din presa, ca totul s-a tabloidizat, dar era foarte bine informata despre scandalurile momentului. Cam asta ar fi cu ipocrizia. Pana la urma un produs media este asemenea unui mall, unde fiecare intra in magazinul in care vrea. Din punctul meu de vedere, nu exista subiecte tabloide, ci doar abordari tabloide. Si aici ti-am raspuns si la intrebarea cat de ipocrita e presa.

A, si as mai adauga ceva, apropo de ipocrizia publicului. Chiar daca mai toata lumea spune ca vrea sa citeasca presa quality, prea putini ar fi dispusi sa plateasca pentru asta. Toata lumea vrea produse de calitate, dar gratis.

Compromisuri

Buna intrebare. Nu ma grabesc sa dau o stire pe care o da toata lumea, sa inghit pe nemestecate o informatie, uneori livrata sa serveasca anumitor interese. Ce compromisuri accept ca sa fiu pe placul publicului? Iti raspund ce am facut ca sa fiu in interesul publicului: chiar daca i-am enervat pe multi, am fost in numeroase cazuri in contra curentului. S-a dovedit ca aveam dreptate.

Redactiile online: transformari

Din fericire, au ramas oamenii care scriu stirile. Stii ca se experimenteaza acum ca anumite masinarii, calculatoare, sa le scrie. Dincolo de gluma insa, in Romania, contrar faptului ca este nevoie de mult mai multa informatie in online, numarul oamenilor din redactii a scazut dramatic. Iar acest lucru afecteaza calitatea continutului in esenta. Am convingerea insa ca este ceva temporar si lucrurile isi vor reveni in timp. Eu am 41 de ani. Sper ca peste 15-20 de ani, cand multi dintre colegii mei vor avea varsta mea, sa fim tot impreuna.

Ce inseamna, acum, jurnalist

Nu iti pot spune ce inseamna sa fii jurnalist acum. Iti pot raspunde la intrebarea ce inseamna sa fii jurnalist: sa gandesti liber. Asta inseamna sa fii jurnalist, sa gandesti liber.

Noile surse de stiri

Cred ca efectele globalizarii se vad si in acest caz. Si cred ca viata, asa cum se intampla ea aici sau la mii de kilometri distanta, este o continua sursa de stiri. Daca te referi la retelele de socializare, da, si ele sunt o sursa de stiri.

Titlurile

Cum ti-am spus mai devreme, perioada titlurilor cu „click aici” cred ca s-a cam dus. Poti starni curiozitatea unui cititor si altfel. Tine, repet, de creativitatea celui care vrea sa promoveze o informatie.

Comentariile

Gandul s-a relansat de curand intr-un nou format. Am decis cu aceasta ocazie sa permitem comentariile doar dupa ce cititorul se logheaza pe Facebook. Macar daca vrea sa injure sa-si asume asta. Eu cred ca e un castig, nu? Bineinteles, ne rezervam dreptul de a elimina comentariile care aduc atingere demnitatii si drepturilor fundamentale ale unei persoane.

Native advertising

Nu poti pacali cititorii. Din acest motiv, in Gandul, materialele care au scopul de promovare a unor servicii sunt marcate cu (P) intotdeauna. Am citit de curand in New York Times un material sponsorizat de o firma care produce mancare de animale. Respecta toate rigorile editoriale pentru a fi publicat in NYT, dar avea un disclaimer foarte clar si vizibil: nu este realizat de jurnalistii lor, este un material publicitar. L-am citit pana la capat, era foarte, foarte bun.

Ce a omorat internetul

Doar oamenii se pot omori ei insisi, fizic sau intelectual. Internetul este o mare oportunitate, depinde cum o folosesti. De asta, apar si dispar cu repeziciune multe produse media online. Din fericire, unele rezista si se dezvolta. Iti propun sa ne intalnim, peste 10-20 de ani, sa dezvoltam subiectul.