Piata de carte din Romania incepe, timid, sa se alinieze la standardele internationale si sa semene, cel putin calitativ, cu pietele din afara. Asta sustine Iren Arsene, directorul editurii Curtea Veche. Problema educatiei precare si a sistemului de invatamant tot mai fragil, insa, se reflecta la nivel cantitativ pe piata de carte autohtona, segment inca aflat departe de ce se intampla in Occident.
Editura Curtea Veche se foloseste mult de mediul online in care cauta liderii de opinie si se orienteaza catre publicarea de articole sau interviuri care sa ofere vizibilitate. Tot vizibilitate ofera si lansarile de carte pe care le organizeaza, de obicei, pentru autorii romani. Stabilirea strategiei se face de comun acord intre autor si editura pentru ca, la final, ambii parteneri au acelasi obiectiv: sa vanda cartea.
Previziunile pentru evolutia pietei de carte nu sunt prea roz; orice fluctuatie economica se resimte masiv intr-un segment atat de mic, iar eforturile ar trebui sa vina aici si din partea institutiilor publice, crede Iren.
Mai multe aflam de la ea in continuare:
Publicarea catilor: de la idee la tipar
Sunt mai multe surse din care provin cartile. Mai intai, multe dintre cartile de la Curtea Veche sunt traduceri. Acolo intervine flerul editorului.
Alegem din vasta oferta internationala ceea ce consideram ca educa publicul in spiritul timpurilor pe care le traim. Selectam subiecte actuale, in principal din literatura motivationala, psihologie, spiritualitate, viata de cuplu si educatia copiilor.
De-a lungul ultimilor 17 ani, am publicat si carti de afaceri, ghiduri practice pentru intreprinzatori si corporatisti, dar si tratate economice de nivel universitar.
Am inclus in oferta editoriala si literatura gastronomica a unor culturi deja celebre pentru felul in care abordeaza hrana. Si, desigur, o colectie de fictiune – mari scriitori rusi, cehi, turci, maghiari, germani, sud-americani si multi altii.
Odata achizitionate drepturile de publicare in limba romana, aceste carti sunt date spre traducere unor colaboratori ai editurii, care deja au fost testati de noi si s-a dovedit ca stiu si limba in care a fost publicata cartea, dar si subiectul despre care se vorbeste in ea.
Dupa traducere, textul e redactat, paginat, corectat si verificat in mai multe etape, mai ales daca se leaga si de ilustratii.
Apoi se face grafica de coperta si se scriu textele de prezentare si de promovare a cartii. In unele cazuri mai speciale, la final, cartea in format electronic (impreuna cu coperta propusa de noi) e trimisa spre aprobare la autor sau la editura care a publicat editia originala – pentru verificarea similaritatii dintre cele doua editii (romana si straina). Apoi fisierul final poate pleca la tipar.
In cazul autorilor romani, e o cu totul alta poveste. Sunt scriitori consacrati pe care ii publicam de multi ani si deja stim cum recepteaza publicul cartile lor. Dar primim si un numar foarte mare de manuscrise din partea unor autori tineri, inca necunoscuti.
Multe propuneri editoriale vin pe mail, pe adresa redactiei. Altele (tot mai putine, odata cu ascensiunea postei electronice si declinul postei traditionale) ajung la noi sub forma unui colet. In redactie se face o repartizare a manuscriselor catre redactori, in functie de domeniul de specialitate al fiecaruia.
Apoi, pentru fiecare manuscris primit, se face o evaluare – nu doar a textului in sine, ci si a oportunitatii aparitiei pe piata la un anumit moment dat. Se face un intreg studiu de marketing: cui i s-ar adresa cartea (care e segmentul de cititori, pe varste, sex, distributie geografica, profesie etc.); cand ar fi momentul sa apara in librarii (mai ales daca subiectul se leaga de un anumit eveniment din societate); daca e necesara o grafica speciala (in cazul cartilor care includ ilustratii); care va fi strategia de promovare (si daca autorul e disponibil pentru lansari, conferinte, interviuri in presa); la ce pret ar putea fi vanduta cartea (in functie nu doar de costuri, ci si de nevoia existenta pe piata pentru respectiva carte si, bineinteles, de posibilitatile publicului cititor) etc. In urma evaluarii manuscrisului, se ia decizia de publicare sau de... nepublicare. Si i se comunica autorului.
Daca decidem ca se va publica, stabilim tot atunci si detaliile – data aparitiei, colectia in care va intra, etapele de lucru, costurile implicate etc. Se negociaza si semneaza un contract cu autorul, iar titlul respectiv intra in planul editorial – dupa care cartea intra in lucru.
Si urmeaza cam aceleasi etape ca in cazul manuscriselor straine (mai putin faza de traducere), cu precizarea ca autorul e tinut la curent in permanenta cu stadiul in care se afla cartea lui, mai ales ca in fiecare etapa este consultat. El trebuie sa avizeze toate modificarile facute de redactor pe text, structura cartii, asezarea in pagina, grafica si dispunerea ilustratiilor etc.
Pe scurt, exista o colaborare constanta intre editura si autor, pe toata durata procesului editorial, dupa fiecare etapa. Iar toate acestea se pot intinde pe cateva luni. Spre final se concepe coperta, apoi fisierele finale trebuie aprobate de autor – inainte de a fi trimise la tipar.
Asa se ajunge la produsul final. Cartea tiparita este apoi distribuita in reteaua nationala de librarii, simultan cu demararea eventualelor evenimente de promovare.
Piata de carte din Romania
Piata s-a maturizat uluitor de mult in ultimii zece ani. Daca in anii ’90 editurile puteau sa publice si sa vanda aproape orice, fiindca cenzura comunista ne facuse pe toti sa privim cartea ca pe un bun de mare pret, pe care-l procuram pe sub mana si ni-l imprumutam unii altora, pazindu-l cu sfintenie, in prezent gasesti aproape orice ai vrea sa citesti.
Avem o abundenta de carti, o mare varietate de subiecte, stiluri si niveluri. Ca urmare, cititorii si-au schimbat gusturile si preocuparile. Nu mai digera orice – de multa vreme. Si cand cumpara, sunt atenti la ce li se vinde.
Iar daca nu le-a placut ce-au citit, acest lucru se vede pe bloguri, in presa (mai mult decat se vede ceea ce le-a placut). Asta face ca editorii sa fie in permanenta in alerta, sa vrea sa fie conectati la realitatea cititorilor. In consecinta, pentru cartile importante, care declanseaza trenduri, exista o concurenta acerba intre edituri.
Cartile care se cer acum sunt – ca stil literar si nivel de abordare – cam aceleasi ca in Occident. Pentru cartile de nonfictiune, s-a terminat cu limbajul de lemn (care ne-a bantuit multi ani bibliotecile, cam pana prin 2000). In ceea ce priveste fictiunea, pe piata romaneasca au fost publicati toti autorii contemporani considerati mari in lume.
Da, putem spune ca, la nivel calitativ, piata romaneasca de carte s-a aliniat celorlalte piete nationale europene si americane. Insa din perspectiva cantitativa, nu suntem nici pe departe aproape de ce ne-am dori si ar trebui sa avem. Inca avem putini cititori, din cauza educatiei, tot mai precare de la o generatie la alta. Si a sistemului de invatamant partial anacronic si tot mai instabil si mai fragil.
Asa se face ca tirajele medii pentru o carte, la noi, sunt mult mai mici ca in alte tari.
Tiparit versus digital pe piata de carte
Inca predomina cartile tiparite. De peste cinci ani, au inceput sa apara in mod vizibil si carti electronice. Dar acelea nu pot fi protejate intr-o maniera imbatabila. Fisierele se pirateaza si, odata decodate, se distribuie necontrolat de la un cititor la altul.
Totusi, aceste doua piete functioneaza in paralel. Cartile electronice vor ramane. Se schimba insa dispozitivele electronice de pe care sunt citite. Deja nu se mai citeste de pe e-reader. E perimat. Tableta e mai interactiva.
Din perspectiva editorului, trebuie spus ca o carte electronica inregistreaza costuri mai mici si, daca e nevandabila, iti aduce mai putine probleme (nu ai cheltuieli de transport si de stocare, nici uzura fizica, de exemplu).
Piedici pentru edituri
Dificultatea de a ajunge cu promovarea fiecarei carti exact la segmentul potrivit de cititori este un obstacol important, fiindca mass-media nu e potrivita pentru orice titlu.
O alta problema e lipsa de sustinere din partea sistemului educational, care – asa cum se vede din programa scolara – include in bibliografie autorii clasici, dar nu si pe cei contemporani (pe care copiii, totusi, ii citesc cu placere, fiindca fac parte dintr-o lume actuala, pe care ei o cunosc si o inteleg).
Reteaua de distributie constituie de multi ani un obstacol. Incasarile din librarii ajung in edituri intr-un rastimp foarte indelungat.
Solutii punctuale gaseste fiecare editor in parte, fiindca editurile nu au cum sa schimbe situatia la nivel macroeconomic.
Implicarea editurii in stabilirea aspectului cartii
Editura e 100% implicata in felul cum arata cartea, fiindca noi propunem formatul, tipul de hartie si de coperta, grafica, modul de dispunere a ilustratiilor si toate celelalte detalii tehnice.
Autorul este consultat in fiecare etapa. El trebuie sa decida daca toate aceste detalii, care formeaza imaginea de ansamblu a cartii, il reprezinta sau nu.
De fiecare data, noi ne adaptam la cerintele lui. Iar in anumite cazuri, chiar facem schimbari radicale, astfel incat la cititor sa ajunga cea mai buna forma posibil.
Promovarea cartilor
Titlurile din portofoliu se promoveaza individual in momentul aparitiei, apoi grupate pe categorii similare dupa ce s-au impus deja in constiinta publicului.
Editura e responsabila pentru intreaga strategie de promovare, fiindca pe piata de carte din Romania nu e uzual sa implici agentiile de publicitate pentru promovarea cartilor. E o piata prea saraca pentru asemenea costuri. Nu se fac spoturi TV, ca pentru alte bunuri de larg consum, dar au inceput sa se faca trailere, difuzate pe diverse site-uri (mai ales in cazul traducerilor de fantasy). Nu e loc sa includem in pretul cartii un buget pentru publicitate.
Strategia de promovare incepe inca din momentul deciziei de publicare. Cautam liderii de opinie care ar putea sa sustina cartea prin interviuri si articole. Scriem texte de promovare care sa fie publicate pe diverse site-uri. Oferim preturi promotionale pentru scurte perioade. Pentru autorii romani organizam lansari. Iar la cele doua targuri importante de carte, promovam in special carti scrise de autori romani.
Relatia autor-editura la capitolul promovare
Editura si autorul se implica in mod cooperant in promovarea cartii, pentru ca – impreuna – avem acelasi obiectiv: sa publicam si sa vindem o carte de succes.
Sigur ca renumele autorului conteaza foarte mult, dar si daca e vorba de un autor necunoscut putem avea o promovare de succes. Doar ca ajungem la asta cu mai mult efort, mai multe actiuni si costuri mai ridicate.
Nu am avut niciodata neintelegeri imposibil de rezolvat. Intotdeauna ajungem la un acord, fiindca e in interesul ambelor parti sa colaboram. Pana la urma, ajungem la o viziune comuna.
Dar orgoliul unor autori poate fi considerabil.
Bugetul pentru publicitate si cuantumul din drepturi de autor
Bugetul pentru publicitatea cartii se stabileste de la caz la caz.
Drepturile de autor reprezinta un procent din pretul cartii si i se platesc acestuia trimestrial, in functie de vanzarile inregistrate in acel interval de timp. Iar procentul variaza intre niste limite practicate de toti editorii.
O strategie de promovare de succes
Stii ca ai avut o strategie de succes pentru o carte daca:
- s-a epuizat tirajul in scurta vreme de la aparitie;
- trebuie retiparita in tiraj mai mare decat cel initial;
- mass-media traditionala si internetul reflecta stiri si opinii despre acea carte.
Previziuni cu privire la evolutia pietei de carte
Previziunile nu sunt prea favorabile. Desigur, exista urcusuri si coborasuri ciclice, ca pentru orice alt produs de larg consum. Avem si noi perioade mai bune si mai rele, in functie de evolutia pe termen scurt si mediu a economiei.
Cand e o perioada de inflorire economica, asa cum a fost in 2007, creste si piata de carte. Cand recesiunea apare, ingheata multe dintre proiectele noastre, la unele trebuind apoi sa renuntam definitiv (pentru ca, dupa o vreme, anumite subiecte se invechesc, asa cum se intampla cu orice idee noua).
Dar privind pe termen lung, piata de carte tiparita nu inregistreaza o extindere semnificativa. Multe edituri mici au dat faliment. Altele s-au reorganizat. Desigur, pe orice piata competitiva se inregistreaza asemenea miscari.
Mereu apar jucatori noi care schimba regulile sau creeaza trenduri inovatoare, iar unii dintre jucatorii vechi nu se mai pot adapta la schimbari. Acest tranzit e un semn de sanatate pentru o economie capitalista.
Asadar, tot acest proces n-ar fi un lucru rau, daca piata si-ar largi dimensiunile. Din pacate, insa, piata de carte nu creste. Pare sa fie o piata captiva in jurul cifrei de 100 de milioane de euro.
Niciun efort nu este prea mic pentru a schimba aceasta situatie. As include aici si efortul unor institutii publice. Piata de carte este un barometru exact pentru o tara. Cu cat se citeste mai mult, cu atat devenim mai competitivi in calitatea vietii si a societatii.
