In primavara lui 2009, scrutind cu privirea orizontul, adica peste o suta de hectare de hale industriale, Ciprian Isac si echipa de la Atelierul de grafica au avut un moment de emotie istorica. Din el s-a nascut un proiect care avea ambitia sa cerceteze comunismul si in locurile mai putin discutate.
A iesit seria de carti Grafica fara computer. In urma publicarii acestei serii, cei de la Atelierul de Grafica au lansat si o carte dedicata publicitatii, Reclame fara capitalism. Alaturi de reclame ciudate din timpuri in care publicitatea nu isi avea sens, dar exista in ciuda lui, cartea contine si texte de Serban Alexandrescu si Raluca Feher. Cei doi vorbesc aici despre rostul publicitatii in comunism.
Ciprian Isac povesteste mai jos despre inceputurile acestei serii si cum au trecut prin mii de materiale comuniste.
Seria cartilor Grafica fara computer
Cred ca gluma cu acest proiect s-a ingrosat in primavara lui 2009. Terminasem spre sfarsitul anului precedent o monografie in imagini a fabricii Tractorul Brasov. Experienta acelei lucrari a fost fabuloasa.
In momentul cand am descins in cele peste o suta de hectare de hale industriale, viziunea noastra despre parasire avea sa se schimbe.
Totul era nemiscat acolo, mai existau cesti de cafea pe mese, iar piesele erau inca fixate in masini; mai puteai vedea desene pe plansete si poze lipite pe usile dulapurilor din vestiare. Totul ramasese la locul lui. Doar omul lipsea de cativa ani. Pe cat de bizar, pe atat de fascinant.
In acel cadru industrial, am descoperit intact si la locul sau acel aparat vizual de comunicare, ce fusese prezent de altfel in toate fabricile din tara; fabulos prin dimensiune si prin caracterului sau polivalent. Pe masura aprofundarii fenomenului, lucrurile s-au mai nuantat. E de povestit aici.
Oricum, ne-a mobilizat faptul ca gaseam acel aparat pe de-o parte destul de functional, cu unele rezolvari foarte bune, iar pe de alta parte foarte zemos, imaginile erau ba haioase, ba stupide si absurde dar foarte ilustrative pentru acele timpuri.
Un alt argument a fost ca era cam bezna in zona asta de cercetare si recuperare. Ca atelier de grafica, ne-am gandit ca ar fi foarte bine sa analizam ce se facuse inainte.
Asa a aparut prima carte din serie, adunand cele mai izbutite materiale tiparite in comunism. I-am spus, ironic, Grafica fara computer. 40 de ani de marunte impliniri pentru ca unele lucrari aratau foarte bine; parea ca celor care le facusera nu le lipsise nimic din punct de vedere tehnic. Credem in continuare ca, in loc sa-i ajute, pe unii oameni mai mult ii incurca computerul. E de vorbit si aici.
Proiectul a fost realizat de noi, adica Atelierul de Grafica, avand sprijinul repetat al Administratiei Fondului Cultural National. La ultima carte ne-am bucurat si de ajutorul companiei Mediapost Hit Mail.
Dificultati
Nu le-as numi neaparat dificultati. Greul apare atunci cand faci cunostinta cu materialul din teren.
Volumul si diversitatea lui te indeamna la un anumit tip de selectie, la un set de criterii si un punct de vedere clar. Imi amintesc ca, initial, am avut intentia sa facem o singura carte, dar cand am vazut cat material stransesem si cate tipologii intrau in discutie, ne-am zis ca e mai bine sa studiem imaginile mai atent, pe zone.
Asa a aparut arhiva online Graphicfront.ro, dandu-ne seama ca spatiul unor carti nu va fi niciodata suficient demersului nostru. Ma rog, cred ca acest tip de probleme apare in ograda oricarui documentarist.
Cautari in grafica trecutului; descoperiri
Setul de intrebari pe care ni l-am pus s-a configurat pe parcurs, pe masura ce parcurgeam materialul arhivat. Ce se arata era interesant si contradictoriu deopotriva.
Dupa cum spuneam si mai sus, multe lucruri erau bine facute, functionale, cu seva, iar altele de neluat in seama. Voiam sa pricepem daca existase cu adevarat meseria de grafician utilitar, de fabrica.
Cine lucrase aceste materiale? Cine le gandise? Cat erau de centralizate si cate se facusera local? La multe din aceste intrebari am gasit raspunsuri, la altele nu.
Oricum, credem ca am parcurs o buna parte din ce s-a facut si am reusit sa prezentam puncte de vedere pertinente in toate cele cinci carti, venite de la oameni din mai multe bresle.
Acum, in acest punct fiind, se poate articula o parere despre ce a insemnat acest aparat de comunicare, infaptuit in diverse tehnici.
Reclame fara capitalism
Desi vine oarecum firesc dupa cele trei carti Grafica fara computer, noua carte nu face parte din serie.
Da, la prima rasfoire nu e vizibil diferita de primele volume GFC. Mai ales ca se simte clar mana acelorasi oameni, avand aceleasi viziuni. O parcurgere mai atenta a cartii dezvaluie insa cateva lucruri noi.
Cele mai multe tin de specificul publicitatii, unde avem de-a face cu un produs ce trebuie prezentat unui potential consumator si de mijloacele alese pentru a satisface aceasta cerinta.
Pe langa lucrurile care tin de continut, indraznim sa spunem ca avem un alt concept grafic in expunere si multe plusuri tinand de partea tehnica sau de tipar.
Cate reclame sunt adunate in volum
Peste 400. Nu ne-am propus sa avem multe, intentia noastra a fost sa acoperim cat mai bine subiectul. Principalele surse au fost: arhiva noastra, colectia Cristian Dumitru (Asociatia Muzeul Jucariilor) si colectia Dan Tudoroiu.
Ambii colectionari ne-au fost alaturi inca de la inceputul proiectului editorial, cel din urma implicandu-se si in calitatea lui de documentarist. As mai aminti arhiva CIMEC. Tuturor le multumim, pentru deschidere si pentru eforturile depuse.
Selectia
Cele trei mari sectiuni ale cartii sunt intitulate Desen, Colaj si Fotografie. E de la sine inteles ca ele se intrepatrund uneori. In lipsa computerului, mai toate reclamele erau „colate” pe masa de montaj, acest adevarat desktop al poligrafiilor de odinioara.
Am urmarit insa predominantele, ele ne-au cernut in mare materialul. Apoi au urmat mai multe site, unele ce tin de compozitie, impact, mesaj, altele ce tin de candoare, absurd, notorietate a produselor etc.
Titlul
Am avut multe variante pe cantar. De la „Nicio masa fara peste" sau „Trompeta pentru surzi", pana la „Practic, Modern, Sublim” ori „De nelipsit din caminul dumneavoastra”. Toate reflectau foarte bine natura reclamei in comunism.
Ne-am oprit la varianta propusa de Serban Alexandrescu: Reclame fara capitalism. Am gasit ca se asaza mai bine dupa seria Grafica fara computer, ca acopera destul de bine absurdul ideii de reclama in comunism si, in plus, ca isi pastreaza sensul si in cazul traducerii in engleza. Loc potrivit sa amintesc ca lucrarea este bilingva.
Primele lucruri care iti vin in minte cand te gandesti la reclamele din comunism
Depinde la ce varsta si cu ce tip de preocupare te gaseste aceasta carte. Reclamele din comunism pot fi haioase, nostalgice, contradictorii, proverbiale, emblematice. Unele foarte bune, multe deosebit de proaste sau intrigante.
Intr-un fel priveste cel care a beneficiat propriu-zis de aceste reclame, la cealalta extrema se plaseaza acela care a deschis televizorul mult mai tarziu. Raspunsul poate fi diferit, de la caz la caz.
De ce este necesara o carte cu publicitatea comunista
Acest exercitiu de punere la un loc a unor informatii dintr-o perioada lunga de timp are un mare avantaj: lasa loc numeroaselor tipuri de analiza asupra produselor, imaginilor, tehnicilor si evenimentelor derulate atunci.
Am mai spus-o cred, este un amanunt specific oricarui produs cu caracter documentar. Care la un moment dat devine necesar, pentru ca satisface nevoia noastra de cunoastere. Nevoia omului de lumina.
Surprizele in revizitarea trecutului
Noi nu am avut mari surprize, pentru ca am tot frecventat acest trecut. Cu diverse ocazii.
Pentru cei care plonjeaza abia acum in realitatile acelei perioade, pot aparea diverse mirari, de genul: uite, Nivea marca romaneasca?!; in anii ’70 aveam cozonac Panettone pe piata? sau ce cool arata Mobra… Ori replici de forma: uite, chiar a existat sedinta foto pentru acest ad…
Depinde foarte mult de privitor, dupa cum am mai zis. Suntem si noi foarte curiosi cum vor percepe cartea cei foarte tineri, obisnuiti cu industria publicitara si produsele de acum.
