A fost o data un mecanic, pe nume Soichiro Honda, care voia sa cucereasca lumea. Ca orice mecanic, era fascinat de masini. Dupa mai multe incercari nereusite de a-si infiinta propria firma si un parcurs sinuos la Toyota, Soichiro a reusit, in 1949, sa produca prima motocicleta cu numele sau. Se numea Honda Dream.
Cum am alunecat, brusc, pe panta nostalgiei? Ne-a impins acolo cel mai recent spot Honda, “Paper”, realizat de RPA.
Este istoria unui brand care spune aceeasi poveste, de la lansarea primului model (al carui nume nu a fost ales deloc aleator), cu ajutorul a mii de ilustratii, desenate de mana de mai multi artisti. Toate poarta mesajul unui mecanic ambitios nascut intr-un satuc de la poalele muntelui Fuji: "You never know where a dream will lead you."
Oameni de treaba
Visul este motto-ul la care se intorc, de altfel, toate reclamele Honda. In zece ani si putin de la lansarea primului model, compania devenea cel mai mare producator de motociclete din lume si, tot atunci, ambitiosul antreprenor intra pe piata din SUA.
L-au ajutat cei de la Grey, printr-o campanie care a facut istorie, atat in lumea publicitatii, cat si in cea a producatorilor cu motor: "You meet the nicest people on a Honda."
Prima masina
In 1966, compania si-a extins productia la automobile, cu modelul N360.
Honda a marcat fiecare etapa de transformare printr-un spot iconic, indiferent ca a fost semnat de Grey SUA, W+K Londra, RPA, DDB Paris, Saatchi Brazilia sau Leo Burnett Australia. Trei elemente au ramas constante in comunicarea lor: trecutul, visul si ingineria.
Rotita
Relatia Honda - Wieden+Kennedy Londra a inceput in 2002, cu campania The Power of Dreams, care adapta sloganul companiei, “Yume No Chikara”, rostit prima data in 1940, de Soichiro Honda. (Greu de) tradus, acesta insemna sa vezi visele celorlalti.
Si asa ajungem la clasicul The Cog, care imagina, cu minutiozitatea unui ceasornicar elvetian, o masina Rube Goldberg. Spotul a devenit pivotul acelei campanii si incerca sa imprieteneasca Honda cu Europa, vechiul continent fiind mai greu de cucerit de motoarele japoneze.
Cu un buget de un milion de lire sterline, a fost una dintre cele mai premiate reclame din lume:
Si un making of:
Grrr
Tot la iconice mai vechi facute de W+K, va mai amintiti de iepurasii aia care va indemnau sa urati? Spotul, filmat in stilul Yellow Submarine de la Beatles, arata ca ura este motorul (da) schimbarii. Campania, din 2004, se numea Grrrr:
Maini de inginer
In 2013, Wieden + Kennedy marsa tot pe cei 65 de ani de existenta Honda. Spotul, numit Hands, care arata, doua minute, doar mainile unui inginer al companiei (si nu plictisea), a devenit cea mai buna reclama auto a anului.
In cinstea bravilor piloti
Tot in acel an, DDB Paris inchina omagiul Centaurului, in numele Honda:
Limite
Si ajungem, la sfarsitul lui 2013, cand McGarryBowen facea labirinturi in mintea oamenilor, jucandu-se cu iluziile, pe principiul “An impossible, made possible":
60 de dansatori precisi
Un alt spot care ne-a placut, tot de McGarryBowen Londra, din toamna aceasta, a fost cel al “mersului precis”. Am scris despre el aici. El anunta modelul Honda HR-V pe piata SUV-urilor, o masina destinata cuplurilor si familiilor tinere.
Supra-post-realism
Incepe o perioada de experimente vizuale in reclamele Honda si referinte eclectice, cum ar fi spotul viselor lucide imaginate de Leo Burnett, Australia.
Morfism
Sau metamorfozele bulversante, gandite de RPA:
Istoria revolutiilor
Si istoria reinterpretata. De data aceasta, istoria lumii, nu a masinilor. Spotul trece, cu grandoare estetica, pe langa piepturile luptatoare ale francezilor, pe la Woodstock, marsul lui Martin Luther King, ajunge pe Luna si in viitor, cu ajutorul F/Nazca Saatchi & Saatchi:
Tine pasul
Incheiem cu un manifest de anul acesta, semnat de W+K Londra. Se numeste Keep Up. Are amprenta visului si a ambitiei, ca toate celelalte, dar rupe tonul cu care ne-a obisnuit. Precizia accelereaza ritmul. Reclama are 500 de cuvinte pe minut, si ii provoaca pe cei care o privesc sa tina ritmul:
Bonus: De cele mai multe ori, Honda vorbeste despre inginerii sai, despre precizie si vise atinse. Dar uneori, ca aici, vorbeste si despre frumusete. Frumusetea mecanismelor din spatele lucrurilor frumoase:
