Traiul la Graffiti PR, vazut din poze si povesti, pare sa trimita catre un sitcom in care vrei sa intri cat mai repede posibil.
Mascota le e un borcan de gem adus la viata de timp si temperaturi prielnice (pe care nu-l vedem, dar il apreciem oricum). Oamenii sunt impartiti intre cei ai Intunericului si Ceilalti, fata de la receptie nu e deloc tipica - desi are un zambet de reclama, echipa cuprinde si-un jukebox uman in persoana lui Nico, au un glumet care iese din umbra cu punchline-uri istete pe nume Sergiu, iar Paul e enciclopedia umana a agentiei. Toti beau sampanie destul de des (hmm, oare de ce?) si sezonul de vafe marcheaza inceputul petrecerii continue.
Inainte sa facem plonjul in agentie, oamenii de acolo ne-au trimis si-un gand, de tinut minte. "Doar zaggerii fac zag", spun ei, cu referire la proiectul editorial al agentiei: Zagged e pe cale sa primeasca update-uri cat de curand.
Stii ca ai ajuns la noi si nu mai trebuie sa cauti cand vezi cladirea asta...
...care seamana cu un submarin, flancata de un parc cu mese disfunctionale de fussball, o biserica ce poseda o toaca (poate prea) functionala si o cladire cu locuinte de lux, care ne inspira si ne motiveaza mai ales in serile lungi petrecute in agentie.
La intrare, primul lucru pe care-l vezi e capul frumos ce rasare de la receptie, afisand un zambet larg si de reclama. Asta daca nu ti-ai uitat (iar) badge-ul acasa. Si nu ai sunat la sonerie. Si nu ai cerut sa ti se deschida si a doua usa. Si mai bine maine te prezinti la receptie cu o inghetata, in semn de pace.
In ordinea aparitiei, o sa descoperi departamentele, care in lumea eclectico-fantastica a PR-ului nu sunt departamente ce functioneaza pe principiul diviziunii muncii, ci grupuri de all-stars care se pricep la toate. In acest context, doar o usa scindeaza fizic agentia in: the darkside si the others.
Sedintele si intalnirile cu clientii se intampla in deplina liniste, proaspat instaurata in urma mailului intern cu titlul: "Liniste!" – cu o serie de indicatii scenice.
Locul in care fumam si venim cu maxime despre viata e aici.
(in cadru ar fi trebuit sa apara si un borcan cu gem care prinsese viata, dar care a fost inlaturat pentru a nu testa inca suprarealismul in PR)
Cand nu ne luam mancare de-acasa, suntem clienti fideli la primul restaurant care ne intra in mailuri, prin bunavointa colegei/colegului care se incumeta sa dea comanda. Or else…
Cand manageru-i in vacanta, ne place sa inchidem lumina, tragem cortina, coboram discoball-ul si dansam pana se face weekend! Ok. De fapt ne lasam purtati de acelasi val de adrenalina, starnit de faptul ca am venit in pantaloni scurti la birou.
La cel mai recent party am umflat baloane cu plamanii nostri de fumatori, am strigat: "Surpriza!!" ca-n filme, am cantat karaoke cu ecou de bere si am imbratisat-o de ramas bun pe Maria Ercus Pepine.
/poza colaj din poze adevarate/ in centru o legam cu un ceas cadou de mana, ca sa nu uite cand e timpul sa se intoarca acasa/
Nota: Maria a plecat de la noi pentru campiile mai verzi ale Berlinului, nu pentru vreun parc mai cu flori al unui alt sediu de agentie.
Sufletul biroului e peste tot. Il purtam cu schimbul: saptamana, grupul si sufletul. Desigur, glumesc! Toti glumim! Mereu glumim! Mai ales la glumele lui Sergiu, haha! Mai putin Sergiu. El rade fara semn de exclamare. Din umbra. Unde asteapta. Sa ne faca sa radem iar.
Cel mai galagios element uman al biroului
Galagia se plimba de la deadline, la furnizor. Pluteste cumva deasupra noastra. Si oricum nu o acopera pe Nico – mandria noastra de jukebox uman, care leaga orice cuvant de cate-un hit al adolescentei.
Cel mai cuminte element uman al biroului este Roxana Ioana Oana, pe scurt: RIO. Azi are perlute in urechi, acum ceva vreme mi-a dat de inteles dintr-o simpla privire ca fusta mea e prea scurta si nu a fost vreodata auzita sa ridice glasul. Nici macar dupa un call :)
Cand te simti nasol, ai o sansa sa-ti revii daca vorbesti cu Paul, care o sa-ti povesteasca despre Toma (K junior) si pasiunea lui pentru dinozauri. Sau despre Steinhardt si jurnalul lui.
Sau despre cum sa iti alegi un mar bine copt. Sau despre cum se numeste afectiunea tibiei, dupa ce ai alergat 6 km fara incalzire.
Cel mai liniste se face cand vine in birou:
Nume: Client
Functie: Client
Foto: (insert smile)
Cel mai nou coleg al nostru e Ana. Ana urmeaza sa alerge primul ei semimaraton, citeste in metrou, isi iubeste bicicleta si de trei luni ne place de ea.
Suntem siguri ca a fost dintotdeauna o fata simpatica (stim asta din cel putin trei surse), insa pe Iordache Golescu 17 a venit abia din februarie. De atunci, echipa ei a castigat si un pitch. Imediat dupa prezentare. Yey, Ana!
O glumita interna e panoul cu TIRisme: o culegere de margaritare culese cu grija de la colegele si colegii nostri, inceputa cu un mail intern printat si lipit pe perete pe 10.10.2013.
De la clasicul "o sa cautam un unghi care sa satisfaca pe toata lumea", la mai ieri adaugatul "da-te, sa te mirosim toti dupa aia ca niste dubiosi", doar cele mai fine demonstratii de umor ajung pe peretele nostru si fiecare dintre noi incearca sa isi depaseasca zilnic limitele.
O ciudatenie interna
Managerul nostru ne indeamna destul de des sa bem sampanie scumpa la birou. (Da, in sensul ca, destul de des, castigam pitch-uri.)
In perioada asta suntem toti obsedati de Summerwell, Werchter, Cannes si, desigur, deschiderea sezonului de vafe!
Cand iesim seara la o bere, mergem la Bogdan, inainte de toate (berile), pentru a-l intreba daca ne putem prezenta a doua zi la birou cu jumatate de ora mai tarziu.
Daca am vrea sa schimbam ceva la biroul nostru, ar fi vorba de neonul tip poltergeist care trezeste in unii dintre noi traume adanc ingropate… (puteti observa cum lumineaza doar pentru ca stie ca este fotografiat)
O vorba de duh care se aude prin birou
"Ti-ai depasit conditia azi?" :)
Fotografiile poarta semnatura lui Adi Bulboaca.
