Moartea: Buna dimineata, copii ai Suediei (si ai lumii, in general). Stiti cine sunt eu?
Copiii (in cor): Nuuuuuuuuu.
Moartea: Ei bine, eu sunt Moartea. Si sunt foarte fericita cand va secer ca pe niste grane suferinde. In fapt, nimic nu ma face mai fericita decat sa va vad tarandu-va pustulele, membrele descarnate si toata pleiada de suferinte. Pana la ultima suflare, pe care tot eu v-o iau. Ce bine ca exista virusi care se transmit prin apa si voi nu aveti acces la vaccinuri.
(Moartea se indeparteaza chicotind ca un copil. Sanatos, de aceasta data).
Cam asa imi imaginez eu un dialog pe tema abordata de UNICEF Suedia: moartea infantila datorata virusurilor care au ca mediu propice de dezvoltare apa. Ba mai mult, UNICEF si Forsman & Bodenfors i-au dat Mortii si o forma (in)umana. Ba chiar au pus-o sa cante un cantecel. Nu e foarte catchy, dar cred ca isi face treaba cand vine vorba de atragerea atentiei asupra problemei. Priviti-o pe Moarte, asa dramatica cum e ea:
