Sigur stiti deja ca de la ideea lui Jimmy Kimmel de a pune starurile hollywoodiene sa citeasca tweet-uri rautacioase despre ele insele a pornit o avalansa de spoof-uri, mai amuzante sau nu. Avem, de pilda, exemplul unei campanii anti cyber bullying: Kids read mean tweets. Uite asa se trece, usor usor, de la zambete largi si multa auto-ironie, la grimase de durere si ochi tristi.
Ei bine, exista si alte categorii defavorizate pe lumea asta. Neatinsi de zei, mecanismele lor de aparare scartaie si sunt deja subrezite de una-doua lovituri pe care le-au luat de la viata. Suna poetic, dar tind sa cred ca oamenii fara casa nu isi doresc cu tot dinadinsul asta. Nu e un stil de viata dezirabil, si nici macar unul la care noi, oamenii care scriem/citim de la adapostul birourilor/caselor noastre, ne-am putea adapta usor. Pentru ca, in general, oamenii nu aleg asta, ci se intampla. Tocmai despre asta vorbeste campania Humans for Humans, realizata de organizatia Raising the Roof Canada si Leo Burnett Canada: despre prejudecatile pe care oamenii le au despre alti oameni, fie ei si fara un acoperis deasupra capului. Si, spre deosebire de celebritatile care se scalambaie pentru amuzamentul tau, cei far' de casa iti vor raspunde la intrebari. Intrebari sau clisee pe care fiecare dintre noi le-a gandit, cel putin o data.
Din nu stiu ce motiv, imi zbarnaie in cap melodia Everybody hurts de la R.E.M, dar o sa ma opresc inainte de a incepe sa filozofez, caci puteti trage concluziile si singuri:
P.S. in Romania, o initiativa dedicata sprijinului adultilor strazii e Samusocial.
