[Din presa in PR] Renate Rozenberg: Am descoperit ca e de 2 ori mai greu sa fii PR decit ziarist, inclusiv pentru ca trebuie sa fii mereu senin si elegant

Renate Rozenberg (Managing Partner la PR & More), a fost jurnalist opt ani, in radio, TV, presa scrisa. Saltul in PR l-a facut cu prilejul unei conferinte de presa despre o noua linie de desuuri: o intrebare obraznica i-a adus o oferta de job in Relatii Publice. A prins, astfel, "primul val de PR" din Cluj, in 2001. Ea povesteste cum a tradus domeniul Finantelor pentru ziar, dar si pe cel al PR-ului, la inceput.

Ce n-as fi crezut niciodata ca ajung sa fac

Am petrecut 8 ani in presa, intr-un parcurs de mare viteza care, privind retrospectiv, a fost un fel de pregatire a ceea ce n-as fi crezut niciodata ca am sa ajung sa fac: PR. Trei ani de radio la prima statie privata din Cluj (Uniplus, daca numele asta mai spune cuiva ceva), agentie de presa (Mediafax), un pic de TV (ProTV), presa scrisa (prea multe) si de aici am facut saltul inspre PR, in 2001. De atunci, doar asta.

Motivul pentru care ai plecat din presa

Revenisem dupa un fellowship de 4 luni la ziare din SUA ca sa aflu ca tocmai fusese data afara de la ziarul la care lucrasem (deh, reduceri de personal, "altii au stat aici si au tras, tu te‑ai plimbat prin America").

Am inceput sa colaborez cu mai multe ziare cit sa-mi fac de un salariu, insa incepuse deja restructurare masiva in presa locala si, chiar daca aveam doua oferte din Bucuresti, nu ma tragea sufletul sa ma mut.

Era clar ca la prima portita care se deschidea voi parasi presa, pur si simplu obosisem sa ma gindesc mai mult daca imi voi lua salariul decit la subiectele pe care trebuia sa le dezvolt.

Cred ca a contat mult si experienta americana, m-am intors din redactii de citeva sute de reporteri, super specializati, la redactiile clujene unde acopeream si finante si politie si ce mai era sa fie.

Am fost abordata de doamna Mihaela Rus (directorul Vitrina Advertising), la o conferinta de presa tinuta de Catalin Botezatu. Se dezbatea noua linie de desuuri a unui producator si am fost cam obraznica, probabil plictisita de subiect. Dar asta a facut-o sa ma remarce si sa imi faca o oferta. A avut curaj, puteam fi pur si simplu doar o ziarista cu gura mare, sper ca nu a regretat vreodata decizia.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Am descoperit cu adevarat aceasta relatie doar in SUA, prin 2001 nu prea te impiedicai de PR-isti la Cluj. Existau "purtatori de cuvint" de la institutii publice si cate o doamna de la marketing ce te mai deranja cu cate un comunicat de presa pe care il ignorai total.

In SUA, a fost fascinant sa vad ca cineva te cauta sa iti dea subiecte, isi facea timp sa stea cu tine la telefon sa iti explice, trimitea masina la redactia ziarului sa te duc sa vizitezi compania.

Absolut firesc, am imprumutat din dispretul colegilor de redactie fata de PR, pina la urma rasfatatii eram noi, jurnalistii. Dar recunosc ca era doar de fatada, incepuse sa citesc despre PR si nu era nimic sa-mi displaca.

Ce nu-ti placea in relatia presa >PR

Pierderea de vreme in a convinge vreun PR-ist ca e bine sa colaboreze cu tine. Daca sunai pentru un subiect mai sensibil aveai toate sansele sa te trezesti cu redactorul-sef ca vine si iti spune ca l-a sunat "doamna patroana/doamnul director/etc" sa te linisteasca. Din fericire, am avut si sefi care nu si-au dorit deloc sa ma linistesc.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

"Socuri" n-au prea fost, recunosc ca sunt o norocoasa pentru ca am prins chiar primul val, cind am inceput eu sa fac PR aproape nimeni nu facea asta in Cluj.

De altfel, ca sa am de lucru, in agentie ocupam functia de Account care mai livra si servicii de PR, dar astea erau mai mult bonusuri; "ia 3 panouri de la mine si iti face colega comunicat de presa", ceva de genul.

Treptat, am inceput sa dezvolt proprii clienti, doar pe PR, insa a luat ceva timp pentru ca piata nu era inca pregatita.

Dar asta m-a scutit si de mari greseli, de dezamagiri, am luat lucrurile asa cum erau si incercam sa le fac mai bine decit se asteptau clientii. Sa-i conving sa treaca de la proiecte punctuale, la strategie, sa ii fac sa iubeasca PR-ul si sa-l invete.

Ce credeai despre PR, cand erai jurnalist, si s-a dovedit a fi gresit

Credeam ca in PR toata lumea e senina si eleganta (si nu ma refer la vestimentatie). Pot sa ma huleasca toti colegii din presa, dar am descoperit ca e de 2 ori mai greu sa fii PR decit ziarist, inclusiv pentru ca trebuie sa fii mereu senin si elegant.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Eu vad doar avantaje, tot ce am invatat in presa am folosit ulterior in meseria de PR-ist, absolut tot. Daca am fost DJ la radio m-a ajutat sa pot fi un bun MC la evenimente, daca am lucrat la Mediafax m-a ajutat sa stiu "care e stirea" si sa o pot exprima concis in 3 paragrafe, sa scap de balast plictisitor.

Experienta din TV o folosesc zilnic pentru un client pentru care gestionam partea de TV intern. Marele dezavantaj dupa 8 ani de presa e ca nu reusesc nici acum sa fiu formala, asa cum de multe ori te astepti de la un om de PR, sa fiu diplomata, eleganta etc.

Mi-a intrat prea mult in sange vorbitul fara ocolisuri, noroc cu varsta care mai cenzureaza din "gura sloboda". Si da, este un dezavantaj, are si diplomatia rolul ei foarte important.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

E foarte greu sa alegi dupa 14 ani de PR. Am clienti care s-au nascut cu mine (cum e Electric Castle Festival), care au crescut cu mine (la TIFF lucrez de la editia a doua, sau TenarisSilcotub care tocmai aniverseaza 10 ani de prezenta in Romania), au mai fost cei care au "murit" (despre ei, numai de bine!).

E tot ceva ce am invatat din presa, sa jonglez cu domeniile, sa pot sa comunic despre 3 domenii diferite intr-o singura zi. A folosit la ceva forja din presa locala.

Un proiect din presa de care esti mandra

Am reusit sa "traduc" domeniul Finantelor si sa-l transform in subiect de ziar. Eu am prins perioada primelor disponibilizari in masa, oamenii se trezeau someri si nici macar nu intelegeau care e diferenta ca esti concediat sau disponibilizat, l-am prins si pe Decebal Traian Remes, ministrul "taxei pe scaun" si altor aberatii.

Imi aduc aminte cum stateam cu orele cu oamenii din Finante din Cluj, citeam Monitorul Oficial si incercam sa "traducem" impreuna. Sunt sigura ca si acum ei tot asta fac, legile nu arata deloc mai bine acum, nu stiu insa daca mai e vreo pisaloaga pe capul lor care sa nu vrea sa plece acasa pina nu intelege.

Ti-e dor de presa?

DA! Dar presa pe care o stiam eu. Cu redactori sefi si editori pasionati de presa, nu de rating, cu tot entuziasmul din redactii chiar si atunci cind nu eram platiti de 2 luni. Altfel nu.

Doar in radio m-as intoarce oricind, astept oferte serioase!