[Din presa in PR] Ana Calugaru: Credeam ca oamenii din PR sunt foarte agresivi

Ana Calugaru (Corporate Communications Coordinator, Porter Novelli Romania), a venit in PR dupa 7 ani de presa: Ziarul Financiar, Business Magazin, PRO TV. A intrat in pantofii cei noi destul de repede, mai ales ca se documentase asiduu inainte. Trecerea s-a produs fara socuri. Unele dintre parerile pe care le avea inainte despre oamenii din Relatii Publice s-au mai schimbat, insa.

Macro-universul comunicarii

In presa am lucrat sapte ani. Fara pauze, intreruperi si ezitari am lucrat cu cele mai bune echipe de jurnalisti din presa de business din Romania (Ziarul Financiar si Business Magazin) si cu cea mai buna echipa de stiri de televiziune (Pro TV).

In cele din urma, pentru mai bine de jumatate de an, m-am alaturat proiectului Income Magazine – un produs unic, la acel moment, pentru portofoliul de publishing al grupului Intact.

In PR lucrez de exact doi ani, ambii in cadrul echipei Porter Novelli Romania. Cumva, cred ca acestea au fost cele doua etape de "before" si "after" pentru ca imi imaginez urmatorii ani tot in industria in care ma aflu acum. Cred ca a fost o succesiune fireasca de etape in acelasi macro-univers al comunicarii.

Motivul pentru care ai plecat din presa

Era un gand care ma ademenea de ceva vreme deja si in mintea mea se intiparise ideea ca e o trecere pe care, mai devreme sau mai tarziu, urma sa o fac.

Desi mi-a placut foarte mult in presa si imi dau seama acum, ca si atunci, ca au fost anii in care am invatat enorm, am vazut in permanenta, foarte clar, punctul de la capatul frazei. Si inceputul urmatorului paragraf. Deci, plecarea nu a fost cu resentimente, cu frustrari, cu cicatrici, ci, pur si simplu, a fost o schimbare firesca.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Nu am avut, cat timp am lucrat in presa, o relatie conflictuala cu oamenii de PR. Nici cu cei din agentii, nici cu cei din companii. Dar erau, recunosc, momente in care ma loveam de acele lucruri care pot fi cu usurinta generatoare de tensiuni intre jurnalisti si PR-isti.

Sunt acele lucruri care creeaza, apoi, si stereotipiurile de care toata lumea se fereste: ca PR-istii nu se informeaza suficient (nici macar in privinta propriilor clienti); ca o invitatie la o cafea nu e niciodata o invitatie la o cafea, ci o incercare deloc subtila de a te convinge sa publici un articol sau un comunicat de presa; ca oamenii din presa sunt datori sa scrie oricand, oricum si orice. Aici se forma calcaiul lui Ahile in relatia presa-PR.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Faptul ca stereotipurile despre care vorbeam anterior se aplica, fara filtre, tuturor celor care lucreaza in PR. Si mi-ar placea, poate, ca uneori jurnalistii sa fie mai deschisi – faptul ca ajung sa cunoasca un subiect prin agentia de PR si nu in urma unor eforturi personale si foarte minutioase nu face acel subiect mai putin valoros.

Altfel, din nou, nu am experimentat situatii conflictuale sau tensionate cu jurnalistii. Probabil pentru ca si eu am fost in locul lor, stiu ce presiuni au, stiu ce cauta intr-un subiect, stiu unde se produce declicul.

Tandemul presa-PR este unul deopotriva avantajos si util si, de aceea, incep sa fie tot mai casante zidurile dintre cele doua industrii.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

Nu sunt un fan al adrenalinei si al necunoscutului. Nu am fost niciodata, desi inteleg ca e cool sa fii asa, ca e in ton cu vremurile, cu industria si asa mai departe.

Asa ca, atunci cand am venit la Porter Novelli Romania, cumva, totul s-a petrecut asa cum ma asteptam. Ma documentasem din toate sursele posibile, vorbisem cu toti PR-ii pe care ii stiam (din agentii si companii), facusem tot ce era de facut astfel incat sa minimizez pana la anulare posibilitatea aparitiei unui soc de culture clash.

Am simtit, poate, pe alocuri, ca ar fi trebuit sa fac mai devreme pasul asta. Sigur ca sunt diferente fata de presa si o sigur ca sunt multe, multe lucruri pe care nu constientizezi ca le face un om din PR atunci cand lucrezi in presa, dar nici separate, nici luate la un loc, nu au produs socuri. Cred ca am intrat in pantofii cei noi destul de repede.

Prejudecati despre PR

Credeam ca oamenii din PR sunt foarte agresivi. Inca mai cred ca unii sunt asa, dar, din fericire, nu sunt asa oamenii din echipa noastra.

Si ca nu sunt informati, ca nu citesc, ca nu ii intereseaza cine este interlocutorul lor – important e sa aiba "aparitii". Si stiu ca inca mai sunt unii asa, dar nu si in echipa noastra.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Nu vad dezavantaje in faptul ca am lucrat in presa. Sunt, in schimb, multe lucruri pe care le-am deprins in acea perioada si care imi sunt astazi foarte utile: obiceiul de a fi mereu informat, de a pune pret pe o documentare temeinica, de a cantari foarte bine inainte orice cuvant spui si scrii si de a face conexiuni intre informatii.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Pentru ca a fost foarte amplu, spectaculos, a implicat niste resurse impresionante si a fost, din toate punctele de vedere, unic, as mentiona turneul de tenis BRD Bucharest Open (2014). A fost un tur de forta, cu rezultate peste asteptari.

La fel de mult mi-a placut sa lucrez pentru campania de CSR a OTP Bank Romania Dreptul de a Citi, prin care mii de copii din sate si comune defavorizate au primit acces la carti si la biblioteci dotate si echipate.

Peste 100.000 de carti au fost donate din 2010, atunci cand a fost lansata campania, iar recunostinta copiilor, a profesorilor si a bibliotecarilor a fost covarsitoare. Am primit inclusiv scrisori, la posta, in care ne multumeau.

Un proiect din presa de care esti mandra

Cred ca toate materialele de coperta pe care le-am scris si perioada in care faceam o sectiune video pentru Business Magazin si eram singura publicatie de business care avea asa ceva.

Ti-e dor de presa?

Imi este dor de anumite senzatii, momente scurte, flash-uri care doar atunci si acolo au avut sens. Si imi mai este dor de oamenii cu care am lucrat. Din fericire, unii dintre ei imi sunt acum prieteni buni, deci ii am in continuare aproape.

Altfel, presa e la un click distanta, dincolo de o adresa de email, la telefon, intr-o intalnire informala sau nu. Nu imi poate fi dor de ceva ce ma inconjoara mereu si peste tot.