[Din presa in PR] Alina Galeriu: Am constatat rapid ca presa ridica ziduri pentru a se "proteja" de mai toate demersurile PR-istice

Alina Galeriu (Corporate Communication Manager, The Group), a lucrat 3 ani in presa pana a "trecut in tabara PR-ului", unde implineste deja 5 ani. A lucrat chiar la IQads, de unde si da cateva detalii de culise, inclusiv despre "the big boss".

"Poate si pentru ca s-au suprapus cu anii facultatii, dar cu siguranta si datorita atmosferei de "a doua familie" de la IQads & SMARK, au fost niste ani de care imi amintesc si azi cu mult mult drag!"

Motivul pentru care ai plecat din presa

Am plecat din presa pentru ca am primit o oferta de a ma alatura unei echipe de PR, sub indrumarea Mihaelei Nicola, pe care am considerat-o si o consider un mentor.

In plus, mi s-a parut si o buna ocazie sa incep sa si pun in practica ceea ce invatasem in facultate, pentru ca asta visasem sa fac si pentru asta ma pregatisem.

Nu ascund, insa, ca a fost o decizie cu mare incarcatura emotionala, pentru ca ma atasasem de IQaderi – dupa cum banuiesc ca inca se mai spune ca inside joke si azi, nu? :) – si eram de-a dreptul indragostita de adrenalina jobului meu, care presupunea sa interactionez zi de zi cu tot felul de oameni cu povesti de succes, de la sefi de agenti la speakeri internationali din domeniu. Astfel incat, aveam in permanenta acces la informatii valoroase si emotii in "cantitati industriale".

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Aveam o relatie foarte buna cu reprezentantii agentiilor de PR cand eram in presa. Poate si pentru ca, repet, ma pregateam sa devin parte a breslei si invatam in facultate despre ce inseamna sa faci PR. Incercam mereu sa ma pun in locul lor, sa imi dau seama ca, desi uneori erau prea insistenti pentru gustul meu, nu faceau decat sa incerce sa-si atinga obiectivele de vizibilitate si sa actioneze in interesul clientului.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Presa trece printr-un proiect de recalibrare in lupta pentru supravietuire. Iar din acest proces, uneori deontologia jurnalistica are de suferit. Ma mahneste sa vad ca valoarea de stire a unui subiect per se paleste in comparatie cu interesele financiare si deal-urile de marketing. Insa, este o realitate la care noi, ca oameni de comunicare, nu avem de ales decat sa ne adaptam.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

Au fost cateva socuri, ce-i drept. Desi cunosteam multi colegi de breasla de la conferintele de presa unde ne tot intalneam pana nu demult, am constatat ca schimbarea "taberei" le-a influentat unora dintre ei atitudinea. Erau mai retinuti si mai suspiciosi.

Am constatat rapid ca presa ridica ziduri pentru a se "proteja" de mai toate demersurile PR-istice. Si nu intelegeam de ce. Nu se potrivea nici cu atitudinea pe care o abordasem eu in trecut – ca jurnalist – nici cu ceea ce invatasem in facultate, atunci cand ma pregateam pentru a deveni PR-ist.

Apoi, a mai fost desigur, socul culturii organizationale de tip "servicii". Noi lucram in domeniul serviciilor de comunicare, deci aplicarea principiului "to be in the service of the client", care se intampla cu religiozitate mai ales la The Group, a fost o lectie pe care am invatat-o usor mirata – cu mirarea fostului jurnalist obisnuit sa fie rebel pentru o idee…

De altfel, din cauza acestor socuri am si ales, un an mai tarziu sa plec din PR si din The Group si sa imi iau oarece timp de gandire despre ce imi doresc de la viata mea profesionala si sa meditez daca locul meu e intr-adevar in PR.

Nu mult dupa aceea am decis sa ma intorc in PR si – dupa experiente variate in diverse alte agentii – sa ma intorc si la The Group. A fost un proces complex de redefinire personala si ma bucur ca l-am parcurs. Altfel n-as putea simti astazi ca am internalizat in mod autentic mindset-ului unui PR-ist.

Prejudecati despre PR

Credeam ca e putin mai usor decat este. Mai mult despre glam & networking si mai putin despre Excel-uri, ppt-uri si research. Mai mult despre cuvinte frumos alese si mai putin despre strategii abil construite. Naivitate specifica unui copil proaspat iesit de pe bancile facultatii, presupun.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Pentru mine, dezavantajul a fost, poate, acela de ingreunare sau prelungire a procesului de adaptare si preluare a noului mindest. Desi, dupa cum spuneam, pana la urma a fost pur si simplu un mod de a face aceasta tranzitie mai in profunzime… deci, doar la capitolul "timp" ar fi un dezavantaj, insa nu si la capitolul complexitate.

Cat despre avantaje, sunt o multime si sunt general valabile: de la dezinvoltura de a relationa cu persoane necunoscute, la abilitati analitice si reflexul de a avea mereu o curiozitate / o intrebare pregatita, de la nevoia de a cunoaste orice mai in profunzime si pana la un aspect mai concret – acela ca mereu ma pot pune cu usurinta in locul unui jurnalist caruia ma pregatesc sa ii propun un subiect si pot anticipa retinerile sale, deci pot gasi din timp solutii pentru ele.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Lucrez cu mare drag pentru fiecare proiect, deci imi este destul de greu sa aleg unul singur.

As putea mentiona un proiect mai vechi si extrem de drag tocmai pentru ca a fost prima lansare de brand international la care am participat in echipa de organizare a evenimentului: lansarea brandului de bijuterii PANDORA in Romania, in septembrie 2011, in primul meu an de agentie, cand faceam parte din echipa Porter Novelli (agentia de PR din cadrul The Group).

Si ca sa pastrez echilibrul pe axa timpului, un proiect drag foarte recent ce tine de partea de comunicare interna: teambuilding-ul The Group, organizat anul trecut pentru cei 200 de angajati din agentiile membre in grup, care, mi-a oferit satisfactia de a vedea cum spiritul de echipa este consolidat si colegii se bucura de momentele petrecute impreuna si in alt context decat biroul.

Motiv pentru care am continuat seria de evenimente interne dedicate angajatilor, traininguri si activari care sa ne ajute sa iesim din rutina si sa fim mai creativi si mai relaxati: sesiuni de make-up pentru doamne, seminar pe tema "familiilor olfactive" oferit de COTY, degustare de vinuri oferita de Domeniile Samburesti, training-uri pe teme conexe de business (media trainings, networking skills trainings, public speaking trainings).

Un proiect din presa de care esti mandra

Lasand modestia de-o parte, am cateva interviuri de care sunt foarte foarte mandra! Interviul cu Wally Olins – supranumit branding guru – si cele 20 de minute de conversatie telefonica pe durata careia imi tremurau picioarele si ocazional si vocea. Se intampla in 2010. Si a fost una din ocaziile speciale cand Marius Cristea – the big boss - mi-a trimis un mail cu subiectul "respect".

Cred ca s-a mai intamplat asta cand am publicat interviul cu Mihaela Nicola, in acelasi an, inaugurand sub-sectiunea "face2face" si setand obiectivul de a iesi mai des din birou, a face munca de teren si a scruta in adancime viata agentiilor despre care scriam de multe ori, presati fiind de timp, doar in urma desktop research-ului.

Si in general, sunt foarte mandra de rubrica de vox pop-uri, inaugurata pe IQads prin 2009, alaturi de Marin Preda, cu care porneam pe strazile Bucurestiului cu obiectivul de "a lua pulsul strazii" cu privire la reclamele de la televizor.

Ti-e dor de presa?

Imi este dor de anii aceia, de mine cea de atunci, de oamenii cu care am impartit emotiile, grijile si bucuriile in anii de presa, si imi este dor sa scriu. Insa astazi sunt alti ani, alta eu, alti oameni dragi cu care imi impart emotiile, grijile si bucuriile si… scriu in continuare.

Asa ca nu e un dor care sa ma macine, ci mai degraba un dor care sa ma faca sa zambesc si sa merg inainte pe drumul pe care sunt, un drum la care, cu siguranta ca anii de presa au contribuit foarte mult. :)