![[Clisee in publicitate] Bogdan Gheorghiu: In lipsa intelegerii actului de comunicare, brandurile zilelor noastre isi pierd suflul, se usuca si cad](https://media.iqads.ro/2015/01/hyperactive-bogdan-gheorghiu-4-cover-800-cover-850.jpg)
Bogdan Gheorghiu (Strategic Planner Director, Lowe & Partners) a asemanat lumea advertisingului romanesc cu The Neverending Story, in care regatul Fantasia era devorat de Nimic pentru ca oamenii nu mai citeau si nu credeau in povesti. Brandurile nu poarta un dialog adevarat cu consumatorul, ci striga prin portavoce despre ce au de oferit.
Am primit si eu leapsa despre cliseu in publicitatea zilelor noastre si am simtit imboldul imediat de a pune la zid scenariile binecunoscute, care imi sunt introduse in casa si in creier, “pe gat” prin sticla televizorului din living (atunci cand oboseala ma lasa cu garda descoperita). Dar nu o sa ii dau curs.
Cred ca ultimul an in care, recunosc, am inselat "la greu” creatia cu strategia m-a schimbat putin. Noul reflex ma impinge sa ma inarmez cu putintica rabdare si sa imi infig unghiile in subiect, sa il zgarii putin cat sa vad ce se ascunde sub el. Poate, cine stie, gasim o abordare mai de substanta. Sau poate nu. Intr-un fel am inceput sa seman cu fica mea, care la 6 ani s-a indragostit de intrebarea “de ce?”.
Asa am ajuns sa vorbim acum despre un cliseu mai periculos, pentru ca este mai putin vizibil. Ati vazut “Neverending story”? Eroul acestei povesti traia o mare incercare: Fantasia era incet, incet, devorata de Nimic pentru ca oamenii zilelor noastre nu mai citeau carti si nu mai credeau in povesti. Cam asa se intampla si cu lumea advertisingului romanesc.
In lipsa intelegerii actului de comunicare, a semnificatiei lui, a felului in care acesta a evoluat, brandurile zilelor noastre isi pierd suflul, se usuca si cad. Cliseul este acest discurs fara suflet in care mi se spune de cele mai multe ori ce face un produs, cum este el facut, dar din ce in ce mai rar de ce exista el pe lumea asta mare, plina de produse similare imbracate lucitor.
Cu ochi straini si goi, un sampon, o banca si o cafea incearca sa ma convinga fiecare cate ceva. Ciocnesc la usa gresita pentru ca, cel mult, pot sa imi devina “un prieten cu beneficii”… si asta temporar, pana cand un altul imi va da mai mult sau macar imi va promite mai mult. Relatiile adevarate pornesc altfel si se construiesc in timp altfel.
„Tu in ce crezi? Impartasim aceleasi credinte? Da?… inseamna ca avem un inceput. Ma surprinzi? Ce frumos din partea ta, vad ca ai atatea de dat… Asta imi place la tine, ca privesti relatia noastra ca pe un loc in care vii sa dai mai mult decat sa ceri. Ma ajuti sa cunosc, sa simt, sa fac si sa fiu si pentru asta iti sunt recunoscator. Iti port numele pe buze si iti cumpar realizarile." Cu cate branduri de pe piata pot sa am un astfel de dialog? Voi stiti?
