Daniel Gavrila (General Manager, Papaya Advertising) e destul de dezamagit de modul in care conducerea orasului a ales sa promoveze Constanta. Pe langa Mamaia si cluburile adiacente, exista si alte zone pline de viata, in care inca se simte istoria locului, dar care raman neexploatate.
In acelasi timp, spune Daniel, majoritatea bucurestenilor se uita cu invidie la Constanta tocmai pentru acest soi de hedonism wannabe, asa ca el crede ca totul e adecvat targetului si nu ar trebui nimic schimbat.
Ce e de vazut in Constanta
Peninsula. E o zona destul de ingusta de case, de la sediul Prefecturii (Casa Alba ii zicea asteia pe vremea lui Ceausescu? Sau Casa Alba era Casa de Cultura? in fine) inspre port. Acolo avem o moschee, o biserica catolica, o catedrala ortodoxa romana, o sinagoga, o biserica bulgara, una armeana si una greaca, cea mai veche din oras. Si multe case vechi, darapanate, patinate sau de-a dreptul distruse. Dar se simte viata, se simte istorie, e un spirit mai degraba balcanico-frantuzit delicios, ce inca razbate prin detalii.
Tot aici, chiar deasupra portului, e muzeul Ion Jalea. E intr-o casa pe care eu am crezut-o a lui, nu stiu daca asa o fi fost, iar in curte se afla "Arcas Odihnindu-se”. Nu am intrat in muzeu, cred ca a si fost inchis multi ani, dar i-am dat tarcoale de multe ori.
Muzeul de Istorie si Arheologie, o cladire neoromaneasca impozanta, in piata Ovidiu, e fantastic. Cand eram mic, in fata fiecarei vitrine aveam senzatia ca descopar comori. Glykon, Poseidoni, totul era fantastic!
Totusi, inexplicabilul primar Mazare crede ca “deocamdata, in Constanta, simbolice sunt cluburile".
Sigla orasului
Aveam impresia ca sigla orasului contine un delfin, dar am verificat si nu e asa. Deci habar nu aveam. Sigla veche are Farul Genovez si Bricul Mircea - le personalizez eu, poate or fi un simplu far si un vas cu vele. Asta noua cred ca il are pe Mircea cel Batran pe un fond de valuri. Heraldistii de data recenta probabil ca nu au fost multumiti cu istoria metisata a orasului si au cautat sa-i dea o origine mai sanatoasa.
Cum se promoveaza
Eu evit sa merg vara la Constanta, care a devenit, prin nesimtirea locuitorilor sai si a primarului, un fel de Paralia Katerini mult mai scumpa.
Orasul meu se promoveaza prin Mamaia si numai prin Mamaia. E o vitalitate kitsch, care ar fi putut fi amuzanta daca n-ar fi de fapt expresia dusa la extrem a asaltul prostului gust asupra intregii tari. Mi-e teama ca majoritatea bucurestenilor se uita cu invidie la Constanta tocmai pentru acest soi de hedonism wannabe, asa ca eu cred ca totul e adecvat targetului si nu ar trebui nimic schimbat.
Legende urbane
Nu stiu vreo legenda urbana constanteana.
Dar in Constanta se aud mereu pescarusii.
Industria locala de comunicare
Da, cred ca exista niste agentii, dar nu am vazut decat obisnuitele flyere de pizza si anunturi, pe care cred ca le fac insasi patronii, ajutati de tipografii. O fosta colega de liceu parca se ocupa cu asta, acum vreo cinci ani. Si era un panou mai hazliu de Craciun, dar nu l-am pozat ca sa mai radem. In Constanta ma simt recunoscator ca pot sa vad oamenii. Care sunt cu adevarat remarcabili.
Am vazut la un moment dat un studiu despre valorile locuitorilor diverselor regiuni ale tarii. Ai mei ieseau ca neavand vreuna. Adica doar banul e masura succesului, iar calitatea cea mai admirata este sa stii sa profiti din orice situatie, sa te descurci. Cum spuneam, vitalitate.
Si se vede. Cumva, de fiecare data cand ajung la Constanta trebuie sa intru intr-un mall, ala de langa parc, pentru ca am mai lasat un cadou pe ultima suta de metri. Mereu raman cu gura cascata la oamenii care se preumbla acolo. E o gateala, o pretiozitate, o impaunare specifica locului. Plus cinci doze in plus de parfum. Plus mult mai multe sprancene pensate de barbati. Plus si mai multe (daca se poate concepe) ghete de sport cu toc camuflat.
Ce ar schimba in industria de comunicare locala
Scriind, mi s-a facut dor sa ma intorc in Constanta. Mi-am dat seama ca nu am intrat in biserica aia greaca, ca nu mai stiu unde e cea armeana, ca m-as intoarce sa ii mai dau o sansa Muzeului Marinei si sa ma minunez inca o data in cel de Istorie.
Nu as lucra in comunicare in Constanta. Cred ca totul se invarte in jurul primarului si a catorva magnati, iar oamenii sunt ocupati sa priveasca in alte directii.
