Sunt genul care crede ca toate orasele au farmecul lor si ca, daca iti place sa calatoresti, o sa gasesti lucruri interesante de vazut chiar si in orasele mici. M-au plimbat ai mei destul de mult in copilarie si mi-am dat seama ca cele mai faine povesti, pe care nu o sa le gasesti in niciun ghid turistic, le stiu localnicii. Asa ca am cautat cativa publicitari nascuti si crescuti departe de Bucuresti, si i-am rugat sa semneze condica noastra.
Desi nu a mai fost acasa la Baia Mare de 15 ani, Serban Alexandrescu (Creative Director/Managing Partner, Headvertising) ne-a spus cum s-a schimbat orasul in ultimul timp, cum sta treaba cu industria locala de comunicare, dar si ce e de vazut daca ne incumetam la un drum de 2 zile pana acolo.
De vazut in Baia Mare
Mi-ar fi cam greu sa va zic - anul asta am venit acasa de Craciun dupa fix 15 ani de zile. Deci n-as spune ca sunt un bun "insider" vis-a-vis de orasul meu natal. Dar daca cumva trebuie sa plimbi cainele parintilor tai, e frumos sa o iei inspre parc, pe strazile exclusiv de case, unde de Craciun miroase a porc parlit, carnati fripti si foc de lemne.
In locul pozei de portret. Ilustratie de Jean Jullien, publicata in Creative Review, numarul de sarbatori.
Au varuit (poate si renovat) Muzeul Etnografic si arata dragut, asa, clasicut si linistit cum e el, in capul perspectivei dinspre ceea ce am inteles ca se va numi "Campul Tineretului" - in care daca o sa bage banii care sa lauda ca o sa ii bage si daca o sa il amenajeze cum arata schita din panourile puse de Primarie o sa fie misto de lenevit pe vara.
Muzeul de Etnografie si Arta Populara
Evident, in cele din urma s-au trezit si ei si au renovat & suflat niste viata in Centrul Vechi, in care exista acum niste bautorii absolut decente - genul de piata centrala de mic burg imperial, nimic spectaculos, dar - vorba aia - Baia Mare e mentionat in 1328; Bucharest, you can't beat this.
Am intrat intr-o crasma unde aveau Tatra Tea, am intrat intr-o cafenea unde faceau Flat White si puteai citi Time - deci, s-a urnit in cele din urma si mica Baia Mare.
O cafenea cu blend-uri exotice
Au inceput sa se gandeasca si la decorul interior
In Sasar, raul care trece prin oras am vazut rate (cand am plecat din oras, in 1988, era un rau extrem de mort, cred ca li s-ar fi topit picioarele ratelor daca ar fi incercat sa inoate in el).
Am vazut mai multe toalete publice decat in Bucuresti, parcari platite pe SMS si mini-pluguri de zapada, sa poate intra pe strazile mai inguste si sa nu consume mult.
Exact, semne de civilizatie urbana. Deci, nimic extraordinar de vizitat in sine, acum-acum. Dar mi se pare ca daca "se tine ritmul" si se baga banii, in 5 ani de acum incolo situatia ar putea fi alta.
Sigla orasului
Ai atins un punct dureros, cand vine vorba de sigla "moderna". Unii spun ca "B"-ul si "M"-ul stilizate in acest mod (mai degraba defectuos) reprezinta 2 perechi de sani; sau 2 posterioare, ca sa folosesc un eufemism.
La o adica, prefer sigla oficiala - cea cu minerul in galerie si Turnul Stefan - doar ca ar fi foarte greu de umblat cu ea si de folosit.
Cum se promoveaza
Sincer sa fiu, nu prea stiu - nici cum se promoveaza acum si nici ce idei geniale as avea eu.
Ce ar putea sa fie orasul asta, turistic vorbind, ar fi sa fie un fel de "Gateway to Maramures" - ala adevarat, de dupa munti, cel istoric, gen "…dupa pui de morosan sa nu dai cu bolovan." In care sa petreci 2 zile la "dus inspre" si 2 la "intors dinspre". Dar pentru asta trebuie sa ai atractii pentru 2 zile pline de vizitat.
Si parca as juca un pic mai mult cartea "Colonia Pictorilor". Ferenczy, Reti, Thorma si prof-ul Hollosy - da, absolut toata gasca erau maghiari, dar ce are a face? Erau buni; se cam cere deci un muzeu dedicat, facut la standarde de expunere moderne si cu niste bani bagati in achizitii pentru colectie.
In plus, as avea grija sa fie mai bine legat de Cluj. E evident de ce.
De Cluj si de - o sa radeti - Lvov. Daca googlati un pic Lvov / Lviv / Liov, o sa vedeti la ce ma refer.
Legende urbane
Nu mai stiu, dar va pot spune una vazuta cu ochii mei "in comunism" legata de asa-numitul "Gaz" - adica norul albicios de dioxid de sulf care venea si plutea in jos pe rau, de la uzina de prelucrare a metalelor neferoase din amonte.
Concentratia de gaze nasoale din el era atat de mare incat am vazut o femeie care a trecut podul prin "gaz" si la celelalt capat al podului avea gauri enorme in ciorapii ei de nailon, alminteri absolut intacti inainte de traversare. Multumim din inima, tovarasa Elena Ceausescu - sper ca stiti bancul cu zgura.
Industria locala de comunicare
Acum, de Craciun, am trecut si pe langa o intreprindere care parea ca are ca obiect de activitate si publicitatea. Deci probabil ca exista o "industrie locala". Am vazut niste logo-uri mai "cu intentie" si mai moderne la cateva biznisuri - sper sa fi fost facute de niste localnici.
Logo-ul unui lant de brutarii
PSD o arde pe modernism
O tentativa de resuscitare a legendei
Oamenii din oras vs. targetul din brief-uri
Pai, in orice campanie nationala, automat am vandut si baimarenilor. Deci n-am mari mistere vis-a-vis de ei - tot oameni sunt si ei. Insa, una peste alta, cred ca fata de "media nationala", baimarenii sunt mai "no-nonsense" si mai "literali".
Ce ar schimba in industria de comunicare locala
Daca m-as intoarce, nu cred ca as incerca sa lucrez in "industria de comunicare". Cel mai apropiat lucru de comunicare cred ca ar fi sa am grija de visitmaramures.ro-ul lor, sau ce au ei pe acolo. Promovare & comunicare turistica, cam asa.
Cred ca mi-ar placea sa gandesc tururi misto sau sa creez atractii "plauzibile" in contextul zonei si vis-a-vis de resursele ei. Daca as lucra in "industria locala de comunicare" cred ca m-ar schimba ea pe mine, nu eu pe ea.
