[Din presa in PR] Simona Firtat: Sunt putini cei care imbatranesc, frumos, in presa

Desi a lucrat opt ani int presa, Simona Firtat (PR Account Director, GMP PR) si-a dat seama de la 19 ani ca nu vrea sa isi duca nepotii la gradinita plecand dintr-o redactie. Asa ca a adunat zestre jurnalistica si, cu ea, s-a mutat in Relatii Publice, unde lucreaza de sapte ani. 

Primul soc pe care l-a avut in noua meserie? Pauza de masa. Au urmat procedurile, raportarile, political correctness-ul.

Am "iesit" din presa cu un bagaj de aproape opt ani de experiente jurnalistice

In curand, experienta in PR o sa o echivaleze pe cea in presa. Am inceput sa lucrez inca din timpul facultatii (Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti). Faceam revista presei pentru o publicatie online dedicata romanilor din diaspora.

A fost un exercitiu excelent, care m-a invatat sa sintetizez, sa respect deadline-urile, sa scriu repede, mi-a creat obiceiul de a imi incepe ziua cu o ceasca de cafea si multe stiri si mi-a generat o dependenta de a fi mereu conectata la evenimentele zilei.

A urmat un proiect care mi-a ramas la fel de drag, 14 ani mai tarziu - revista Fapte, un saptamanal economic glossy, un Newsweek de Romania, cum ii spuneam atunci, unde am invatat ce inseamna intr-adevar un subiect de presa, pregatirea unui dialog si extragerea esentei dintr-o discutie de jumatate de zi.

Aceste prime intaniri cu presa mi-au folosit mult dupa, cand am lucrat ca redactor pentru AdMaker sau editor pentru Banii Nostri si Business Standard.

Am "iesit" din presa cu un bagaj de aproape opt ani de experiente jurnalistice si am "intrat in PR" cu sapte ani in urma. Echipei GMP m-am alaturat la putin timp dupa, pentru a asigura comunicarea corporate a grupului. Treptat, m-am alipit echipei GMP PR, iar de patru ani coordonez divizia de Corporate PR a agentiei.

Motivul pentru care ai plecat din presa

La finalul primului an de facultate am facut practica intr-o televiziune. Imi alesesem facultatea si meseria prin clasa a cincea, fascinata de crainicii de la televizor. Realitatea descoperita pe teren a fost, insa, alta.

Mi-am dat seama ca jurnalismul este o meserie care te consuma mult si repede. Am realizat inca de atunci (aveam 19 ani) ca nu vreau sa imi duc nepotii la gradinita plecand dintr-o redactie.

Sunt putini cei care imbatranesc, frumos, in presa. Am inceput sa cochetez cu comunicarea inca de atunci (am facut master si alte cursuri in domeniu) si am asteptat momentul oportun pentru schimbare.

Am vrut, insa, sa imi adun un bagaj valoros de experiente in presa pe care sa mi-l iau ca "zestre" in PR. Iar experienta in presa economica mi-a folosit mai mult decat realizam la inceput.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Am invatat multe despre PR de la oamenii de comunicare cu care am interactionat. Am vazut intotdeauna PR-ul ca pe un centralizator, nu o bariera, asa cum erau inclinati sa-l perceapa colegi de presa mai incisivi, sau cum ne invatau in facultate profesorii cu experienta in presa.

Mai "saream" cand voiam sa obtin informatii sensibile, dar companiile care aveau o echipa serioasa de comunicare nu permiteau niciodata saltul :)

La inceputul anilor 2000, insa, industria de PR nu era atat de dezvoltata ca acum, iar oamenii de PR seniori, putini. Era perioada "imprietenirilor la cafea" pe care le detestam cand constatam ca se rezuma doar la a palavragi despre moda, fara sa ma aleg cu vreun subiect, fie el si in avantajul companiei.

Insa cel mai mult ma deranja lipsa de consistenta a comunicarilor, direct proportionala cu efortul depus pentru a ma convinge ca exista substanta jurnalistica intr-un fals subiect. Uneori imi simteam inteligenta insultata, iar timpul si energia consumate in zadar. A fost primul "asa nu" pe care l-am trecut pe lista invatamintelor despre PR.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Relatia jurnalist - om de comunicare s-a schimbat mult in ultimii ani. Am iesit din presa chiar inainte de a incepe criza care a afectat dramatic profesia de jurnalist si fata media din Romania. PR-ul s-a profesionalizat mult, profesia noastra s-a schimbat, au aparut canale noi de comunciare, au disparut altele.

Multi jurnalisti cu experienta au ales sa mearga in comunicare sau alte proiecte antreprenoriale, jurnalistii si canalele media s-au imputinat, nevoia de finantare i-a impins pe unii patroni de presa la artificii care leaga partea editoriala de marketing si vanzari.

In mod firesc, relatiile s-au schimbat si ele, dezvoltarea social media ne-a influentat semnificativ, fortandu-ne sa ne dezvoltam competente noi. Lucrurile au prins o viteza si un dinamism pe care nu il aveau in anii de boom si de crestere, cand eu eram jurnalist.

Din tot noianul acesta de schimbari, adaptari, incercari si renuntari, imixtiunea politicului si a vanzarilor in partea editoriala afecteaza cel mai mult relatia de ambele parti.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

Pauza de masa. Veneam de la cotidian. Eram obisnuita sa mananc pe tastatura, in timp ce mai dadeam un telefon, mai scriam un rand sau mai corectam o virgula. In prima zi in PR m-am trezit cu o pauza de masa si un drum obligatoriu la cantina cu care aproape ca nu stiam ce sa fac. Au urmat procedurile, raportarile, political correctness-ul.

Norocul meu a fost ca le-am inteles repede rolul, asa ca m-am imprietenit cu ele usor. Mi-a fost clar de la inceput ca PR-ul nu e despre a trimite informatii frumos cosmetizate si a astepta sa le preia cineva.

PR-ul e despre rezultate, iar rezultate nu inseamna media clippings. Inseamna vanzari, new business, inseamna audit de reputatie si perceptie. Iar rapoartele, analizele, evaluarile te pot ajuta sa te recalibrezi, sa vezi ce functioneaza si ce nu, sa gasesti noi cai si canale.

Ce credeai despre PR, cand erai jurnalist, si s-a dovedit a fi gresit

Ca in PR e mai usor :)

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Principalul avantaj cand am trecut din presa in PR au fost cunostintele. Vorbeam cu fostii colegi, despre domenii pe care pana de curand le acoperisem impreuna, aveam acelasi limbaj, cunosteam la fel de bine contextul etc.

Doar ca avantajul acesta nu te tine mult, mai ales daca in sase luni jumatate dintre publicatiile respective se inchid, iar fostii tai colegi se imprastie in zone care nu mai au legatura cu subiectul tau. Si atunci incepi sa-ti amintesti de alte avantaje. Presa te invata sa iti gasesti oriunde surse, sa legi usor legaturi si relatii, sa incepi conversatii din nimic, sa abordezi informatia din mai multe unghiuri, sa te adaptezi.

In presa, chiar si in perioada in care coordonam o echipa de redactori, eram de cele mai multe ori singura. Eu decideam subiecte, le intorceam pe toate partile pana gaseam unghiul potrivit, le documentam, scriam, verificam. Avem colegi la paginare si un ochi la corectura.

Eram obisnuita sa ma descurc singura, iar individualismul meu s-a dovedit un dezavantaj in PR. Pana am invatat sa deleg, pana m-am obisnuit cu ideea de lucru in echipa, pana m-am obisnuit cu multi-tasking-ul mi-a luat cateva saptamani - poate luni de nopti aproape nedormite.

Insa, odata ce inveti ca intr-o agentie e o echipa intreaga care te poate ajuta de la strategie, implementare pana la raportare si analiza a rezultatelor, viata devine mult mai usoara, iar zilele mai scurte.

Un proiect la care ai lucrat cu cel mai mare drag in PR

Imi plac superlativele, le ador, dar nu cand vine vorba despre "drag" si proiectele la care am lucrat :) Nu doar pentru ca sunt subiectiva si nu pot alege, ci pentru ca fiecare e altfel, si nu pot fi comparate.

Aparent n-ar fi nimic incitant in a promova o companie specializata in insolventa. Dar cand vezi ca numele clientului tau ajunge sa fie asociat cu domeniul insusi si ca ai contribuit la educarea mediului de business din Romania, privesti cu mare drag in urma.

Ori cand o companie in pragul falimentului iti cere o mana de ajutor, iar doi ani mai tarziu comunici pentru numarul doi pe piata, n-ai cum sa nu te gandesti cu drag la toate lucrurile mici si mari pe care le-ai facut si care te-au adus impreuna aici.

Desigur, sunt si acele proiecte cu o durata mai mica si o intensitate mai mare care iti raman la suflet, cum ar fi campania Why don’t you come over, unde am fost parte din echipa GMP Group care a promovat o alta fata a romanilor. N-ai cum sa nu te atasezi de un proiect, pentru ca daca nu lucrezi cu drag la el, daca nu crezi in cauza, nu poti sa reusesti.

Vorbeam despre rezultate. Doar crezand in ceea ce faci poti convinge tinerii sa consume alcool cu masura sau romanii ca o asigurare este o investitie, nu o cheltuiala.

Un proiect din presa de care esti mandra

Seria de interviuri pe care le faceam pentru anuarul "66 cei mai puternici romani" editat de Banii Nostri si un editorial in care atrageam atentia asupra degradarii televiziunilor de stiri. Sunt doua proiecte de care imi amintesc nu neaparat cu mandrie, dar cu multa nostalgie.

Ti-e dor de presa?

Mi-e dor de modul in care se facea presa in urma cu 8-10 ani.