![[Din presa in PR] Yvette Mihai: Credeam ca trebuie timp pentru a dezvolta produse valoroase, nu doar graba de a mai bifa un facelift](https://media.iqads.ro/2015/01/yvette-2-cover-850.jpg)
Jurnalismul si PR-ul, aceasta relatie complicata a comunicarii: se urasc, se incomodeaza, au nevoie unul de altul, trebuie sa fie prieteni. Cu toate acestea, multi oameni din presa iau drumul relatiilor publice la un moment dat. IQads a vorbit cu cativa dintre ei: unii care au lucrat in presa 20 de ani, altii care au fost jurnalisti pentru mai putin timp. Cum se face trecerea? Care e motivul? Care sunt socurile de adaptare?
Yvette Mihai (Project Coordinator DC Communication), lucreaza in Relatii Publice de 10 ani. Inainte de asta, aproape un an, a fost jurnalist, la Mediafax. Din presa pastreaza amintirile frumoase din redactie, dar si unele avantaje pe care le are, acum, in PR.
In presa, gratie unei burse
Cumulat, in presa am lucrat peste 1 an de zile. Am inceput, gratie unei burse oferite in urma unui concurs, sa lucrez la Mediafax, mai exact pentru revista si fluxul online Media & Advertising. Am incheiat dupa cateva luni, pentru a putea termina lucrarea de diploma si a sustine licenta in cadrul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii.
Bucuria cea mai mare a fost cand m-au solicitat sa revin. Si prima data, si a doua oara, am intalnit la Mediafax, oameni exceptionali care au facut sa astept cu nerabdare in acea perioada, zilele de luni, doar pentru a ii revedea si a lucra impreuna.
In PR s-au strans aproximativ 10 ani – o scurta perioada la Action Global Communications si 8 ani si 11 luni la DC Communication.
Motivul pentru care ai plecat din presa
Am plecat din curiozitatea de a vedea daca ce invatasem in cadrul facultatii si ce trecusem prin propriul filtru are aplicabilitate; din dorinta de a invata lucruri noi, de a modela din alta perspectiva ceea ce experimentasem in presa.
Ce nu-ti placea in relatia PR > presa
Nu sunt o fire foarte critica si in general nu am avut neplaceri ca jurnalist in relatia cu agentiile de PR. Nu imi placeau/plac: formele fara continut; comunicarea pana la saturatie; proiecte cu potential – irosite; 100% emotie – 0 rational.
Ce nu-ti place in relatia presa > PR
Nu imi place sa nu am date/informatii din care sa pot dezvolta continut relevant, sa fiu nevoita sa jonglez cu nimic. Nu imi place sa am sentimentul ca mai rau as incurca in acest demers.
La modul general nu imi plac graba si presiunea la care se lucreaza. Imi dau masura in multe cazuri –a abordarilor superficiale, insuficient documentate, golite de relevanta.
Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie
Sa nu scriu in comunicatele de presa pentru clientii DC: "informeaza un comunicat remis agentiei Mediafax". Si sa ii explic bunicii cu ce ma ocup. Glumesc. La DC – nu am resimtit socuri de adaptare. Ajutorul colegilor, insasi structura agentiei (organizata pe departamente), felul asezat si ordonat, bunele exemple de lucru ale colegilor, standardele clare in ale comunicarii, pe care le-am gasit la DC, au facut ca adaptarea sa fie una treptata si usoara.
Prejudecati despre PR
Credeam ca e mai usor de cuprins/inteles adevarata valoare si magnitudine pentru clienti. Credeam ca anumite cuvinte precum integrat, constant, echilibrat sunt parametrii comuni la care ne raportam cu aceeasi intelegere. Credeam ca nu conteaza un buget, ci invinge o idee.
Credeam ca un proiect bun nu se implementeaza pentru cateva luni si atat. Ci ca renaste, se multiplica, capata noi valente si rezolva concret probleme si are solutii palpabile, dincolo de comunicare. Credeam ca trebuie timp pentru a dezvolta produse si servicii valoroase, nu doar graba de a mai bifa un facelift.
Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism
Mie mi-a fost mai usor sa retin partea avantajoasa a bucatii de timp petrecute in presa. Avantajul de a cunoaste asteptarile si interesul jurnalistului, de a intelege mecanica, presiunea dintr-o redactie, de a organiza/structura informatia, de a recunoaste un subiect tentant pentru media, de a sti spectrul de intrebari ce ar putea sa fie adresate pe anumite subiecte.
Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR
As mentiona intr-un top 3 personal – campania "Copil caut timp. De petrecut cu parintii mei" pentru Fundatia Romtelecom; campania Contra durerii pentru Nurofen; evenimentul Pro-Gnosis, marca DC Communication. Si e mai mult vorba de oameni decat de proiecte in sine. Ei dau pana la urma magnitudinea si frumusetea proiectelor.
Fie ca e vorba de clientul care are viziunea si larghetea de a avea incredere si de a fi curajos, de publicul la care ai ajuns si ti-a raspuns in cel mai impresionant mod cu putinta, de jurnalisti sau bloggeri care vin ei spre tine cu idei legate de felul in care ducem povestea mai departe.
Ti-e dor de presa?
Cat despre dor, au ramas stocate in memorie doar admiratia pentru parte din colegii de atunci, pentru evolutia lor ulterioara, distractia din noptile petrecute prin redactie sau pe terasa TNB. Iar acum, toata aprecierea si incantarea mea pentru cei dedicati "bucuriei scrisului".
