![[Clisee in publicitate] Corina Bratu: Daca ma ghidez dupa cum ma portretizeaza brandurile pe care le cumpar frecvent, sunt toata un cliseu adorabil](https://media.iqads.ro/2015/01/corina-landscape-2-cover-850.jpg)
In pauza publicitara, la noi e bataie pe telecomanda. Cam ca in orice familie presupun. Ne impartim in doua echipe absolut inegale: cei care vor sa schimbe canalul (toti ceilalti) si cei care vor sa vada reclamele (eu). Norocul meu ca mi-am gasit un nou aliat, nepotul meu de un si jumatate, cu care, se pare, impartasesc pasiunea publicitara. Totusi, unele reclame sunt atat de banale si cliseistice, incat lupta e pierduta si trebuie sa predam telecomanda. Am intrebat publicitarii care sunt principalele clisee din publicitate care le vin in minte si care sunt cele mai cliseistice reclame pe care si le amintesc.
Corina Bratu (Strategic Planner, Centrade) ne povesteste pe scurt viata ei, folosindu-se de cliseele pe care le-a observat in reclame:
Daca ma ghidez dupa cum ma portretizeaza brandurile pe care le cumpar frecvent, sunt toata un cliseu adorabil.
Dimineata, cat iau micul dejun, sunt acest baietel de vreo 9-10 ani care se teme de sora sa si o impaca doar cu ajutorul unei felii de Nutella.
Cred ca am o familie foarte bogata, pentru ca avem o bucatarie nemaivazut de frumoasa, mai mare decat toata casa, cu multa lumina naturala, unde eu nu (stiu sa) imi fac decat un sandvis cu cascaval. Practic s-a cumparat bucataria la pachet cu cascavalul.
Nu, nu am copii inca, multumesc de intrebare. Dar asta doar pentru ca nu stiu sa jonglez cariera si viata de familie. Si cred ca nu sunt suficient de stresata pentru a fi o mama (eroina), desi simt ca si eu ii pun des pe ceilalti pe primul plan. As avea si eu nevoie de momentul meu doar al meu, God damn it, dar cred ca nu cumpar cafeaua care trebuie.
Ies in club, cu fetele desigur, ne recunosti dupa cum suntem toate imbracate in negru ca sa testam deodorantul ce nu lasa urme. De fapt de asta iesim in oras.
Cand eu si prietenele mele ne imbracam insa in alb, o facem ca sa ne vina ciclul. Si pentru ca probabil avem de mers pe undeva cu bicicleta.
Asta pentru ca noi, femeile, nu sofam oricum.
Si descrierea poate continua, devine si mai eclectic daca nu ma opresc.
Dar cliseul meu preferat din publicitate ramane ca plannerul trebuie sa fie batran, eventual casatorit sau divortat si sa vorbeasca fix ca Morgan Freeman.
Ceea ce sunt – doar ca pe interior.
