![[Clisee in publicitate] Irina Becher: In pauza publicitara, limba romana isi ia o pauza de la ea insasi. Sa-i fie odihna usoara!](https://media.iqads.ro/2015/01/irina-becher-leo-burnett-2-cover-850.jpg)
In pauza publicitara, la noi e bataie pe telecomanda. Cam ca in orice familie presupun. Ne impartim in doua echipe absolut inegale: cei care vor sa schimbe canalul (toti ceilalti) si cei care vor sa vada reclamele (eu). Norocul meu ca mi-am gasit un nou aliat, nepotul meu de un si jumatate, cu care, se pare, impartasesc pasiunea publicitara. Totusi, unele reclame sunt atat de banale si cliseistice, incat lupta e pierduta si trebuie sa predam telecomanda. Am intrebat publicitarii care sunt principalele clisee din publicitate care le vin in minte si care sunt cele mai cliseistice reclame pe care si le amintesc.
De la versurile lui Mihai Eminescu la cliseele din publicitate, Irina Becher (Creative Director & Business Development P&G, Leo Burnett Group) creeaza un tablou complet al limbii romane din pauza publicitara:
Aseara la TV pauza publicitara s-a incheiat hodoronc-tronc cu poza lui Eminescu si un citat despre el. Era ziua lui. Saracul! Parea atat de lipsit de aparare in fata superlativelor, hiperbolelor, oximoroanelor si pleonasmelor cu care reclamele noastre bombardeaza din toate directiile.
Ce sanse are “dulcea minune” in fata femeii sigure pe ea cand isi fixeaza proteza cu adezivul numarul 1?
Bataia pe numarul 1 e nemiloasa. “Curatia ei de fata” nu mai poate exista fara alt numar 1, in protectie impotriva transpiratiei, care nu lasa urme (pe alb, pe negru, pe frez, pe orice nuanta mai mult sau mai putin cunoscuta).
“Ale raurilor ape, ce sclipesc fugind in ropot” sunt atent dirijate si filtrate ca sa ajunga disciplinate in – evident - cea mai buna bere de la munte.
“S-auzi cum codrul frunza-si bate, s-adormi pe verdele covor” nu prea mai poti de aglomeratia pe spatiul verde energic disputat de cele mai intre cele mai produse lactate. Din varf de munte, din poiana virgina, din uger de mia adolescenta. Toate sunt “super”, toate sunt “extra”, toate sunt “prea”.
Vine apoi infuzia de fericire ca obligatie din supermarketuri, unde ofertele sunt atat de hiper, de ultra, de “exclusiv la”, incat si bietul announcer care e platit sa le spuna nu mai are plamani sa se ridice la nivelul lor.
“De-as avea o porumbita /Cu chip alb de copilita” as pune-o sa zburde imediat de fericire pentru ca si-a rezolvat o problema fiziologica apasatoare, batandu-se pe burtica si purtand numai si numai culoarea brandului. Si el, unul de frunte, unicul cu fermenti pe care toata lumea ii invata pe dinafara mai usor decat orice vers de Eminescu.
O infuzie finala de cifre, de “100%”, de “pana la”, de mii de oameni care se inghesuie sa recomande si gata, tabloul feeric al limbii romane din pauza publicitara e complet.
In pauza publicitara, practic, limba romana isi ia o pauza de la ea insasi. Sa-i fie odihna usoara!
