![[Clisee in publicitate] Liviu Turcanu: Se pare ca exista intotdeauna o poveste banala si un public dispus sa o asculte la nesfarsit](https://media.iqads.ro/2015/01/li1-cover-850.jpg)
In pauza publicitara, la noi e bataie pe telecomanda. Cam ca in orice familie presupun. Ne impartim in doua echipe absolut inegale: cei care vor sa schimbe canalul (toti ceilalti) si cei care vor sa vada reclamele (eu). Norocul meu ca mi-am gasit un nou aliat, nepotul meu de un si jumatate, cu care, se pare, impartasesc pasiunea publicitara. Totusi, unele reclame sunt atat de banale si cliseistice, incat lupta e pierduta si trebuie sa predam telecomanda. Am intrebat publicitarii care sunt principalele clisee din publicitate care le vin in minte si care sunt cele mai cliseistice reclame pe care si le amintesc.
Cliseele sunt o confirmare a faptului ca toate lucrurile sunt la locul lor. Stare care le convine tuturor, atat consumatorilor, cat si agentiilor sau clientilor. Detaliaza mai jos Liviu Turcanu (Creative Director Mercury360):
Fara clisee consumatorii obisnuiti nu ar mai avea repere. Pentru ca fiecare cliseu “tratat cum se cuvine” in diverse reclame intareste convingerea ca “asa trebuie sa se intample lucrurile si nu altfel”. Vine ca o confirmare a faptului ca toate sunt la locul lor.
La aceasta stare ce convine tuturor, contribuie atat consumatorii, care cred cu tarie ca lumea e dupa chipul si asemanarea celor scrise si perpetuate de reclamele de duzina prezente pe ecran, cat si agentiile sau clientii, pentru care faptul ca apeleaza la un arsenal de formule banalizate, dar unamim acceptate (si decise prin focus grupuri), este confirmarea sigura a unei alegeri bune.
Cu totii trecem prin complicatul proces de lucru, in care ideile frumoase, construite cu truda si cu multa implicare de catre agentie, ajung sa fie modificate mai mult sau mai putin subtil de catre clienti sau de catre ‘comitete’.
Astfel, apar in viata noastra mici sfaturi de genul “Pune si un copil care rade, in fundal, pentru ca da bine, inspira simpatie; au zis asta si consumatorii”, “daca e vorba de socializare, pai.. sa fie bere; la bere trebuie sa fie musai trei barbati, iar subiectul de conversatie.., simplu, discuta despre femei sau masini”, “Da, sa fluture in vant numai camasi albe, imaculate; asta face detergentul nostru”, “Migrenele apar intotdeauna inaintea unui examen” sau “Dragostea adevarata se traieste la Paris”.
Sa le luam pe rand…. La capitolul detergenti savuram imaginea femeii care strange tandru o haina proaspat spalata, in timp ce simtul sau olfactiv este atins de milioane de flori colorate; aceasta scena de bucurie inexplicabila si aproape contagioasa exprima un lucru cert: micile bucurii ale vietii nu sunt asa de mici precum par.
Samponul trebuie sa genereze aproape intodeauna acea miscare de leganare a capului, precum cea a unui leu care-si scutura nervos coama. Senzatia de volum a parului e amplificata de o serie de miscari spasmatice, dublata de un zambet fals. Pare un gif ieftin toata povestea asta.
Invariabil, la reclamele pentru medicamente se explica in amanunt anatomia corpului uman si locul exact unde actioneaza medicamentul impotriva afectiunii respective; faptul ca ti se explica, iti confera linistea de care ai atata nevoie inainte de a lua portia de sanatate.
Cel mai atractiv mic dejun contine mereu sandvisul cu margarina, visul oricarui roman de conditie sociala medie. Ca sa ti se faca pofta pe deplin, in peisajul matinal apar cativa copii, gata sa iti impartaseasca cate ceva din fabuloasele lor experiente culinare. Vocea copilului da o tusa de final intregului ansamblu si intra in folclor mai rapid decat un hit de vara.
Concluzia: se pare ca exista intotdeauna o poveste banala. Si un public dispus sa o asculte la nesfarsit.
