[Din presa in PR] Crenguta Rosu: Stiu ce inseamna sa stai cu pagina "in cap" fara sa stii daca poti sa publici, pana la inchidere, informatia

Crenguta Rosu (Managing Partner, DC Communication) lucreaza de 23 de ani in Relatii Publice. A lucrat insa si in presa. "Desi meseriile sunt diferite in destul de multe privinte, nu am avut surprize deloc. Mai mult, dupa '89 am fost om de PR, apoi jurnalist, apoi iar om de PR".

Cu aceasta experienta in spate, ea spune despre relatia dintre PR si jurnalism: "Ceea ce nu imi place si nu mi-a placut nu priveste relatia in sine, ci intelegerea defectuoasa a rolurilor". Ce probleme apar cand rolurile nu sunt bine intelese, cum se stabileste granita, care sunt prejudecatile in ceea ce priveste Relatiile Publice, in textul de mai jos :

Optiunea pentru jurnalism era destul de legata de sistem

Am fost jurnalist timp de doi ani, la saptamanalul Tinerama, sectia politic. In cei doi ani, pe langa articolele si interviurile pregatite pentru revista si coordonarea sectiei politice, am participat la realizarea unor emisiuni de radio, la Radio Tinerama si de televiziune, la TVR.

Jurnalismul este o pasiune mai veche. In studentie, timp de cinci ani am fost parte din redactia revistei Institutului Politehnic Bucuresti. Din interes si fascinatie pentru jurnalism am invatat despre genurile jurnalistice, despre rigorile meseriei, documentare, etica, scriitura si, in acelasi timp, despre intregul proces de editare a unei publicatii. De la stabilirea continutului, rubricatie la realizarea machetei, pregatirea in tipografie si tiparire.

In timpul educatiei mele universitare, optiunea pentru jurnalism era destul de legata de sistem. De aceea a devenit doar o pasiune exprimata in paralel cu formarea profesionala pentru ca in acest fel puteam sa ma implic doar cat consideram ca merge. Altfel, tipul de control asupra profesiei putea fi mai mult decat puteam accepta.

Motivul pentru care ai plecat din presa

Au aparut presiunile privind schimbarea naturii continutului. Subiectele de care ma ocupam, cele politice, ca si intreaga viziune asupra revistei alunecau, sub presiunea pietei, catre un continut mai tabloid si nu ne mai gaseam locul. E valabil si pentru mine si pentru colegii de redactie de atunci. Am plecat in grup spre alte destinatii profesionale.

Ce nu-ti place in relatia dintre presa si PR

Relatia mi-a placut si imi place si astazi. Cu rolurile definite, intelese si aplicate corect, relatia sprijina alegerea informata, intelegerea mai buna a domeniilor diverse in care functioneaza companiile.

Misiunea informarii cat mai cuprinzatoare a publicului este comuna si pentru jurnalist si pentru omul de PR.

Ceea ce nu imi place si nu mi-a placut nu priveste relatia in sine, ci intelegerea defectuoasa a rolurilor. Cand un om de PR nu este disponibil sa raspunda cat mai rapid si complet la intrebarile legitime ale unui jurnalist, cand isi imagineaza ca o iesire la cafea justifica hartuirea jurnalistului pentru a publica niste informatii, cand nu aduna informatiile relevante, in timp, pentru a sustine punctul de vedere pe care il abordeaza compania pentru care lucreaza, este normal ca jurnalistul sa nu fie multumit.

Cum si omul de PR poate fi nemultumit daca sunt publicate informatii neverificate, daca nu este intrebat, macar, despre un subiect care implica organizatia pentru care lucreaza sau daca afirmatii/date/cifre oferite sunt denaturate complet.

Eu vad aceasta relatie ca pe una de simbioza, cu un obiectiv comun - informarea publicului - dar in care rolurile celor doua parti trebuie corect, complet, etic, la timp, jucate.

Prejudecati despre PR

Desi meseriile sunt diferite in destul de multe privinte, nu am avut surprize deloc. Mai mult, dupa ’89 am fost om de PR, apoi jurnalist, apoi iar om de PR. Cu cat intelegi mai bine o industrie, un domeniu - din postura de PR – poti mai usor gasi unghiuri inedite ca jurnalist, la fel si invers. Cunoscand bine un domeniu ca jurnalist, modul in care se comporta piata si jucatorii din ea, poti identifica mai usor subiecte si poti folosi informatia pentru strategie si planificare.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Vad mai degraba avantaje legate de:
- tehnicile de intervievare pentru a obtine informatiile necesare unei planificari, realizarii unei strategii sau pentru redactarea unor documente;
- cunoastrea domeniului specific, industriei - in cazul in care jurnalistul a avut background in domeniul in care lucreaza ca om de PR;
- cunoasterea modului in care gandeste un jurnalist, de la selectarea subiectelor, la documentare, modul de chestionare, editare, procesele editorial etc;
- posibilitatea de a valorifica aceste cunostinte in strategie, conceperea planurilor si mesajelor si respectiv, implementarea efectiva a unui proiect de comunicare cu o componenta de media-relation;
- cunoasterea rigorilor unui text cu relevanta pentru public.

Ar putea sa apara probleme de adaptare, nu neaparat dezavantaje, in conditiile in care jurnalistul este mai putin familiar cu modul de operare al unei companii, cu modelul de business, schemele de functionare, departamentele care detin informatiile necesare, circulatia informatiei sau daca reduce activitatea de PR la cea de relatii cu mass media.

Partea de comunicare cu angajatii, cea privind implementarea unor noi proiecte care implica intreaga echipa, comunicarea cu partenerii, distribuitorii etc. sunt diferite de activitatea jurnalistica si acopera buna parte din activitatea unui om de PR dintr-o companie sau dintr-o agentie.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Imi sunt dragi toate proiectele la care am lucrat in cei 23 de ani de activitate, mai ales cele care construiesc pe termen lung. Imi plac proiectele de comunicare strategica, cele de transformare si de schimbare si modul in care se imbina activitatile dedicate echipei interne, partenerilor, clientilor, comunitatii.

In egala masura, imi plac proiectele de constructie a reputatiei, lucrul sistematic pe valori/misiune si declinarea lor in activitati care le sustin, cu rezultate in recunoastrea pe care o primesc clientii nostri. Imi place inlantuirea campaniilor cu termen scurt in rezultate bine dozate pe termen lung. Imi place tot ce fac, sunt norocoasa.

Un proiect din presa de care esti mandra

Interviurile realizate pentru revista cu diferite personalitati politice, lansarea unor noi rubrici (e.g. "Cum va percepeti propria imagine"), emisiunile de la Radio Tinerama, pe teme politice. Si, aici as spune ca mai tot ce am avut de facut mi-a placut si am facut cu bucurie si pofta si cat m-am priceput mai bine.

Ti-e dor de presa?

Da, imi este dor de sesiunile de sumar, de zilele de inchidere a revistei, de colegii mei cu minti brici. Imi este mai putin dor de asteptarile pentru confirmari de interviuri si de informatie, de alergatura pentru a fi primit la un interviu, de telefoanele fara raspuns si trimiterea de la un departament la altul, pana obtineai datele.

Din acest motiv, spre exemplu, raspundem la telefoane oricand, la orice ora si in orice zi unui jurnalist. Si eu si colegii mei care au mai lucrat in media stiu ce inseamna sa stai cu pagina "in cap" fara sa stii daca poti sa publici, pana la inchidere, informatia.