In pauza publicitara, la noi e bataie pe telecomanda. Cam ca in orice familie presupun. Ne impartim in doua echipe absolut inegale: cei care vor sa schimbe canalul (toti ceilalti) si cei care vor sa vada reclamele (eu). Norocul meu ca mi-am gasit un nou aliat, nepotul meu de un si jumatate, cu care, se pare, impartasesc pasiunea publicitara. Totusi, unele reclame sunt atat de banale si cliseistice, incat lupta e pierduta si trebuie sa predam telecomanda. Am intrebat publicitarii care sunt principalele clisee din publicitate care le vin in minte si care sunt cele mai cliseistice reclame pe care si le amintesc.
Marius Rosu (Creative Director, GAV) nu ne da exemple concrete de reclame cliseistice. Ne spune doar atat:
Fara a fi nevoie de exemple punctuale, cred ca cel mai mare si mai intalnit cliseu in industrie e fericirea excesiva si nefireasca a oamenilor prezenti in comunicarea brandurilor. Nu se mai cauta comunicarea unui beneficiu real al produsului, nici relevanta mesajului sau a gestului, ci se cauta indoparea ratei cu Prozac, inainte de a fi decapitata la raft, in stare de euforie inconstienta.
Cliseele au devenit o problema pentru ca nici macar nu mai au vreun specific. Totul pare a fi un mare cliseu in care oamenii sunt trasi si spalati pe creier, pe cap, pe dinti si stomacal cu cuvinte decupate din posturile lui Coelho de pe Facebook.
Hai sa facem un credit la banca, sa ne treaca supararea si dupa bem o bere ca viata e perfecta!