In pauza publicitara, la noi e bataie pe telecomanda. Cam ca in orice familie presupun. Ne impartim in doua echipe absolut inegale: cei care vor sa schimbe canalul (toti ceilalti) si cei care vor sa vada reclamele (eu). Norocul meu ca mi-am gasit un nou aliat, nepotul meu de un si jumatate, cu care, se pare, impartasesc pasiunea publicitara. Totusi, unele reclame sunt atat de banale si cliseistice, incat lupta e pierduta si trebuie sa predam telecomanda. Am intrebat publicitarii care sunt principalele clisee din publicitate care le vin in minte si care sunt cele mai cliseistice reclame pe care si le amintesc.
Alex Borsan (Strategy Director, GAV) ne spune cand pot brandurile iesi castigatoare in lupta cu cliseele si ce se intampla cand nu mai exista diferentiere intre reclame.
Cliseele nu sunt ceva rau in sine. Mai ales ca poti intoarce un cliseu iar rezultatul poate fi foarte tare - vezi OMO/ Dirt is good.
Cred ca au de castigat brandurile care fie ies din cliseele categoriei, fie reusesc sa isi insuseasca unul dintre ele (Aqua Carpatica si puritatea). Pe de alta parte, ai si cliseele alea care ingroapa orice diferentiere intre reclame, oricat ar incerca brandul sa zica altceva.
Toate pastele de dinti sunt recomandate de vreo asociatie de medici, fac coaja de ou tare sau penetreaza creta.
Toate sampoanele iti lasa parul atat de bine incat dupa ce vezi ultimul cadru aproape ca te miri care mai e rostul saloanelor.
Iar toti retailerii au pretul cel mai mic din univers, dar si cea mai mare diversitate si cele mai proaspete lucruri. Aici voi veni cu un contra-exemplu: