[Din presa in PR] Sorina Mihail: Vedeam atunci PR-ul ca o piedica in calea informatiilor si, marturisesc, incercam sa il "sar" cat de des puteam

Ce prejudecati mai avea, despre oamenii de PR, cand lucra in presa? Ca nu prea au multe de facut... Apoi, dupa ce a schimbat tabara, si-a dat seama ca lucrurile sunt mult diferite in interior.

Sorina Mihail (Senior PR Manager, MSLGROUP The Practice) a lucrat opt ani in presa de business, iar de 4 ani in PR. Ea povesteste pentru IQads cum s-a intamplat trecerea, care au fost dificultatile de adaptare si cum i s-a schimbat perceptia despre relatiile publice.

4 ani ca o clipa

Am lucrat 8 ani in presa de business – 2,5 la Bucharest Business Week, atunci un saptamanal in limba engleza foarte apreciat de expati, apoi, peste 5 ani la revista Capital. Visam sa fac televiziune, dar am ajuns in presa de business dintr-o intamplare fericita si mi-a placut atat de mult incat nici ca mi-am mai dorit altceva! In PR sunt de aproape 4 ani care au trecut intr-o clipita, mi se pare.

Motivul pentru care ai plecat din presa

Nu mai vedeam o evolutie, nu mai vedeam pasul urmator, oportunitati. Cred cu tarie in jurnalistii care isi fac treaba bine, care urmaresc firul unui subiect pana la capat si publica informatiile fara a le cosmetiza, fara a tine cont de interesele si presiunile din jur. Dar cred si in evolutie profesionala, in ambitii financiare, in provocari noi si in recunoasterea meritelor. Pentru mine, aceste aspecte devenisera foarte importante, era evident ca aveam nevoie de o schimbare.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Formalizarea de multe ori excesiva, lipsa de onestitate si o oarecare nesiguranta a oamenilor de PR. Neincrederea intr-un "off the record" (da, sunt jurnalisti care stiu ce inseamna si chiar il respecta!) si lipsa de documentare.

Astazi, as spune ca toate acestea sunt semne ale lipsei de experienta si ale unei intelegeri limitate a modului in care functioneaza o redactie, a felului in care jurnalistii isi aleg si urmaresc subiectele.

Iar asta este simplu de rezolvat – discutii cat mai multe si cat mai dese cu jurnalistii. Se aduc astfel beneficii de ambele parti, pentru ca si mesajele unei campanii devin mai usor de transmis unui jurnalist dispus sa te asculte, care stie ca nu il cauti doar cand ai nevoie de el. Iar cand tragi linie, obiectivele au fost atinse, ambele parti sunt multumite.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Vedeam atunci PR-ul ca o piedica in calea informatiilor de care aveam nevoie si, marturisesc, incercam sa il "sar" cat de des puteam. Daca m-as intoarce acum in presa, as aborda altfel relatia cu omul de PR, care poate fi cu adevarat o sursa de povesti interesante despre branduri, produse si companii.

Nu as incerca sa sar oamenii de PR, ci sa-i tin mai aproape, pentru cat mai multe informatii de culoare, context si povesti cu ajutorul carora cititorii pot intelege mai bine nuantele unui subiect, miza unui produs pentru o companie.

Cele mai mari "socuri" de adaptare in noua meserie

Atentia obsesiva la detalii, precizia, empatia unui om de PR (aproape inexistenta in presa), responsabilitatea unui buget, intelegerea nevoilor clientului (absolut inexistenta in presa). Dar nu le-as numi socuri, au fost mai degraba aspectele la care a trebuit sa muncesc ceva mai mult decat la altele pentru a performa.

Prejudecati despre PR

Ca oamenii din PR nu prea au ce face si ca o solicitare de presa ar trebui sa fie apogeul saptamanii pentru ei... la urma urmei, ce altceva ar avea de facut, de ce raspund asa de greu? Ei bine, am aflat apoi ca muncesc de 3 ori mai mult decat imi imaginam si ca poate fi mai multa rutina si totodata mai multa creativitate in timpul unei zile de PR decat intr-o saptamana de presa.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Relationarea mult mai usoara cu jurnalistii – stiu ce vor, ce cauta, in ce forma, asa ca pot comunica mult mai usor cu ei. Stiu sabloanele, cliseele de care se lovesc in fiecare zi, ce nu le place sa auda de la un brand, asa ca pot adapta mesajele mult mai bine pentru a fi mai aproape de ceea ce ei cauta, si, prin urmare, pentru a le creste sansele de a fi preluate.

In plus, mi-e mai usor sa inteleg industriile clientilor si sa caut informatiile utile atunci cand fac o documentare pe un domeniu nou.
Si, partea fun: toti colegii din agentie iti solicita ajutorul cand au de facut un Q&A mai important, asa ca poti juca destul de des rolul jurnalistului incisiv, agresiv chiar.

Dezavantaje nu vad, nu cred ca sunt.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Cred ca cele mai dragi imi sunt premierele, pentru ca odata cu ele inveti multe si treci printr-o avalansa de emotii de toate felurile. Fiecare premiera este un pas inainte si cred ca asta ma entuziasmeaza mai mult decat orice altceva.

Lansarea Zonga a fost primul proiect de PR pe care am lucrat cap-coada, primul care m-a trecut prin toate etapele unei campanii, de la brief, la implementare, la prezentarea rezultatelor si chiar la castigarea premiilor, asa ca sunt tare atasata de campania noastra si de brand.

Imi sunt tare dragi proiectele facute cu Samsung, iar dintre ele tot pe primul la care am lucrat l-as mentiona – lansarea Galaxy S4 (2013). Curiozitatea si nerabdarea cu care produsul era asteptat in piata, miza foarte mare pentru client, conceptul foarte bine gandit al campaniei de lansare si atentia la fiecare detaliu al implementarii au insemnat foarte multe emotii, foarte multa adrenalina si foarte-foarte multa munca.

Sa vezi ca invitatia la eveniment devine o stire in sine nu e deloc lucru putin, iar presiunea devine si mai mare. La final, numeri zambete si apoi sute de aparitii. Un asa rollercoaster de emotii este destul de greu de gasit in presa.

Un proiect din presa de care esti mandra

Probabil Capital Top 300 cei mai bogati romani – era un volum urias de munca, dar un proiect tare interesant din prisma interviurilor, calculelor, presiunilor. In fiecare an era provocator si mereu cu alte surprize.

Ti-e dor de presa?

Absolut si totodata deloc.

Ramane "prima iubire", asa ca imi va fi mereu cumva dor de presa. Dar citesc multe publicatii, variate, asa ca dorul imi trece relativ repede. In acelasi timp, deloc, pentru ca am vazut cum se face presa in tari cu traditie, iar noi inca mai avem de crescut. Spun asta nu doar din teoria scolii, ci si din practica altor tari - UK, dar, poate surprinzator, si a catorva tari din Europa de Est.