Ne place umorul self-deprecating. Cand e facut bine, nu-i cel mai profund tip de umor? Pentru ca presupune sa stai un pic in liniste, sa te uiti la tine, sa te evaluezi si sa-ti constientizezi defectele, punctele slabe, rautatile, mizeriile umane pe care le ai in tine. Apoi, in loc sa le ingropi in strafunduri launtrice care nu vad niciodata lumina zilei, le bagi in fetele oamenilor cu un twist de-i faci sa rada.
Felicitari, te-ai ridicat deasupra situatiei. Pe care o cunosti, o controlezi, o folosesti. Sau asa pare.
Poti sa devii un intelept in ochii oamenilor in timp ce explici, cu argumente, cat de prost esti tu de fapt.
Dupa acest mini-seminar de dezvoltare personala, tinut de catre mine in calitate de spectator de stand-up comedy, urmeaza sa vedem si cateva branduri care in 2014 au spus "Da, bine, hai" propunerilor de campanii autoironice.
Bravos si la mai multe. Parca nu mai iese pe cealalta ureche una din lectiile predate de cunoscatorii publicitatii, autohtoni sau din afara. Aia care zice ca publicul consumator apreciaza sinceritatea.
N.B. Cu publicitarii neseriosi suntem familiarizati deja.
2014 in branduri autoironice
Incep cu una romaneasca, savuroasa pana in maduva oaselor. Am semnalat-o atunci, o inscriem si acum. Providentistii nascociti de Jazz, unul mai cu seama, care vorbeste la camera si dezvaluie mahnirea simtita de companie atunci cand descopera cat de mari sunt awareness-ul si satisfactia declarata a publicului pentru cabinetul dentar Provident. Care, evident, nu exista.
Campaniile de comunicare in banking sunt mai simpatice caand sunt transparente. Poate imaginea de jos o sa va para familiara dupa Providentistii nostri - da, uite inca un tip intr-un costum care ni se adreseaza direct - dar ideea e alta. Tipul de mai jos e un actor care din start declara ca a primit 8.000 de dolari ca sa ne spuna cat de misto e lantul bancar Nordnet comparativ cu altele.
Dupa 2 exemple in sensul asta, trebuie sa traversam si reversul medaliei - un CEO care s-a pus pe cantat ca sa-si promoveze brandul. Il cheama Toni Petersson si a scris un cantecel ca sa explice lumii ce-i cu acest produs Oatly, laptele care n-are nicio treaba cu vacile. Self-deprecating mai putin, dar e o treaba curajoasa, nu puteti sa ziceti ca nu.
Povestea de la Arby's suna cam asa. Sa-mi bag puii inapoi in closca, am uitat sa bagam un produs intr-unul dintre spoturi. /Ce vorbesti ba, pe cine am uitat? /Pe Pepsi, frate. /Aoleu, ce tampenie. Si ce facem? /Hai sa ne-o asumam public - facem un ad separat. Fie ca aceasta idee sa ne salveze capetele. /Bine.
Nu stiu cati dintre voi stiati asta, dar Subaru e brandul de masini preferat de hippiotii americani. Am scotocit internetul pentru o explicatie mai clara pe tema asta. Am esuat. Dar sunt sigura ca ei si-au facut temele si ca acest stereotip (hippie + Subaru = dragoste) isi are radacinile in realitate. Si, anul asta, marketerii de la Subaru s-au simtit mai amuzanti, asa ca au aprobat un spot care se distreaza pe seama consumatorilor lor. Cu drag si binevointa.
Pentru ca organizatia Salvati Copiii n-ar putea fi autoironica fara sa iasa ceva sinistru, s-au decis sa faca misto de alta reclama. Au promovat o campanie sociala ajunsa la cea de-a treia editie - Christmas Jumper Day - prin spoof-ul unei campanii la alcool. I-a ajutat si comediantul britanic Harry Enfield. Spotul mai jos, originalul aici.
Cum am putea sa uitam de Droga5 si campania de la Newcastle Brown Ale care ne-a povestit cu lux de detalii cum Universul a pierdut cel mai fenomenal spot la bere. Unul care nu doar ca ar fi schimbat lumea, dar ar fi vandut mii si mii de sticle de Newcastle. Trebuiau pusi in oala doar mult mai multi bani, un plus de talent si permisiunea de a intra pe firul ad-urilor de la Super Bowl.
Trecem acum la brandul Mick Jagger, un personaj care sta foarte bine la capitolul umor. Zice solistul Rolling Stones, o trupa care a depasit 5 decenii, in clipul de mai jos pe la 0:25: "Mama, Monty Python... Inca mai exista? Cine ar mai vrea sa-i vada acum? Erau amuzanti prin anii '60. Oricum sunt o gloata de batranei zbarciti care vor sa-si retraiasca tineretile si sa scoata carute de bani din asta." Si, Mick, voi cand mai aveti concert?
Context: campania de promovare a reuniunii Monty Python de anul acesta.
In incheiere, 2 bonusuri. O data va trimit catre un jurnal de stiri ironic, fara auto. Referitor, desigur, la publicitari.
Si a doua oara, ia uitati cat v-au imbatranit rudele de cand v-ati apucat de campania aia premiata si pana ati terminat-o.
