Datorita lui Chris Simion mi-am cumparat „Oscar si Tanti Roz” si „Cel mai mic sarut pomenit vreodata”, pentru ca am vrut sa citesc cartile inainte sa vad spectacolul de teatru. Nu am apucat inca sa le vad, dar sunt fooooarte curioasa. Cartile mi-au ramas in suflet.
Chris Simion este scriitoare, regizor si presedintele companiei de teatru D’AYA. „Mecanica Inimii”, „Dragostea dureaza trei ani”, „Hotii de frumusete” sau „Maitreyi” sunt cateva dintre spectacolele realizate sunt indrumare ei. Chris lucreaza atat cu actori cunoscuti, cu experienta, cat si cu tineri talentati, promovand teatrul contemporan in tara si in strainatate.
Am vorbit cu ea despre motivele pentru care vin oamenii la teatru, cat de greu este sa faci piese cu actori necunoscuti, cum isi promoveaza ea spectacolele si care e reteta succesului ca sa ai sala plina.
Ce le lipseste teatrelor cand vine vorba de promovare
Daca sunt teatre independente: strategie, oameni (un PR Manager si un Director de Marketing Cultural) si bani cu care sa implementeze ideile. Daca sunt teatre de stat: entuziasmul.
De ce vin oamenii la teatru
Oamenii vin la teatru pentru ca iubesc teatrul in primul rand. Vin pentru text, pentru actori, pentru montare. Cei care aterizeaza accidental sunt exceptii. Chiar si cei care vin pentru ca bine si este la moda sunt putini. Teatrul nu este un produs de masa. E produs de nisa. Trebuie sa fii intr-un fel sa ai nevoie de teatru.
"Hotii de Frumusete" dupa Pascal Bruckner
Spectacole cu actori tineri
Este foarte greu sa faci spectacole fara vedete. Publicul bucurestean inca plateste imaginea si istoria. Inca mai crede ca valoarea unui spectacol este data de locul unde se joaca si de numele de pe afis. Dar exista avantajul calitatii si a marketing-ului oral, din gura in gura. Daca spectacolul e bun, se duce zvonul. Si atunci nu mai conteaza celebritatea, ci performanta.
"Maitreyi" la Teatrul Bulandra
Principalele mijloace de promovare
Facem promovare atat conventionala, cat si neconventionala. De la afise lipite in spatii ilegale, pliante date pe peron la metrou, product placement atunci cand avem un sponsor, aparitia in emisiuni, interviuri, spoturi, suntem prezenti in tot felul de targuri culturale sau manifestari unde pot afla oamenii de noi, facem campanii umanitare, sociale si altele. Tinem la eticheta. Nu aparem oriunde si oricum. Alegem contextual. Pentru ca produsul pe care noi lucram nu se adreseaza milioanelor de oameni ci doar unor zeci de mii, cu indulgenta sute.
Scena din "Drumul spre Frumos- Omul Pescarus"
Social Media
Functioneaza online-ul si retelele sociale, evident pentru ca suntem contemporani cu aceasta forma de promovare. Depinde foarte mult de spectacol. Interesul nu se manifesta egal.
Promovarea piesei de catre intreaga echipa
Este frumos sa fie promovat de toata echipa care a lucrat la proiect. Pentru ca nu este doar munca unora, este munca unui grup de oameni. Unii se vad, altii nu.
Scena din "7 Blesteme... cerute, legate si facute"
Promotii
Orice promotie functioneaza. Am testat. Din pacate publicul ar trebui sa se gandeasca invers cand este vorba de teatru. Mai ales in independent. Vin pe baza de invitatie. Oamenii care au lucrat la spectacol atunci din ce sunt platiti? Daca accepti invitatia, inseamna ca o accepti in orice context, chiar in acela in care trebuie sa iti platesti biletul. E vorba de respect fata de cei care au lucrat spectacolul, nu numai de placerea proprie.
Reteta succesului pentru o sala plina
Succesul este garantat in primul rand de calitatea spectacolului iar apoi de tematica lui, de promovare, de echipa etc.
La ce piese merge Chris
Merg la teatru saptamanal. Si nu numai la spectacolele mele. Merg sa vad ce fac colegii mei. Sunt un spectator atipic, nu ma pot detasa, nu pot sa ma relaxez, ma duc cu bagajul de regizor dupa mine si nu am cum sa am detasarea unui spectator obisnuit. E firesc.
