Andrei Hutuleac e genul ala de actor pe care, desi nu l-ai mai vazut inainte, il tii minte si o sa tot vrei sa il vezi. Si nu spun asta doar eu. Mi-am tarat prietenii de-a lungul timpului la mai multe spectacole cu el si acum ne anuntam reciproc pe unde mai joaca.
Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Daca vreti sa il vedeti, aveti unde. Luna asta joaca in Tartufee si Visul unei nopti de vara la Teatrul Metropolis, in Portugalia la Teatrul Nottara, si in Steaua fara nume si Mobila si Durere la Centrul Cultural pentru UNESCO.
Andrei nu e doar actor, ci si poet. Cand nu joaca, scrie pe blogul lui poezii la prima mana si chiar a publicat o parte dintre ele (cadou perfect de orice Mos vreti voi, va spun). Atat poezia, cat si teatrul sunt greu de promovat, ne-a spus Andrei, pentru ca apartin celor putini. Dar nu si-a pus niciodata problema asa, pentru ca altfel nu s-ar mai fi apucat nici de una nici de alta.
L-am intrebat mai multe despre promovarea spectacolele cu actori tineri, cat de mult sunt ajutate teatrele de asocierea cu festivaluri, cat de eficient este Facebook-ul cand vorbim despre promovarea unor spectacole de teatru, cum functioneaza promotiile in domeniul artistic si care e reteta de succes ca sa ai sala plina.
Piesa vs. actori
Cred ca depinde de locul in care se face teatru. In Bucuresti de pilda publicul e „victima” sigura a teatrului de vedeta. Spectatorii sacrifica povestea sau eventualele viziuni regizorale in favoarea posibilitatii de a povesti a doua zi dimineata colegilor de birou ca au fost la teatru si l-au vazut pe cutare actor pe care il stiu de la televizor sau din alte medii care popularizeaza.
Spectacole cu actori tineri
E greu, dar nu imposibil. Incet incet lucrurile cresc. Daca ai un produs bun, bine impachetat si stii cui sa-l vinzi, exista public pentru orice fel de spectacol. Problema e ca avem un public care transpira in mod aproape exclusiv la ideea de monstru sacru. Numesc monstru sacru actorul varstnic (sau nu.) a carui opera, o data luata la intrebari, nu are prea multe de spus, dar care datorita prezentei lui in anumite contexte a ramas in constiinta populara ca mare actor.
Andrei in rolul profesorului Miroiu in Steaua Fara Nume (Photo GAD)
Asocierea cu festivaluri de teatru
Ajuta foarte putin de fapt. Dezavantajul nostru ca breasla este ca de cele mai multe ori, fara sa vrem, fara sa ne dam seama, traim intr-o bula. In loc sa comunicam direct cu spectatorul si sa ii intelegem nevoile, noi schimbam pareri intre noi si facem spectacolele pentru critici, pentru directori de teatre, pentru colegii care vin sa ne vada, numai pentru public nu.
Si cu festivalurile e la fel. In loc sa fie facute pentru public ele devin mai degraba un prilej al breslasilor de a se lauda intre ei si de a-si saruta mainile dolofane care mai de care mai apasat.
Promovarea pe Facebook
Facebook-ul este un canal de promovare necesar dar nu suficient. Atata timp cat in teatre nu vor aparea profesionisti in domeniul PR-ului capabili sa trateze fiecare spectacol ca pe un produs de sine statator adresat unei anumite categorii de public si sa aplice astfel produsului tehnici specifice de marketare, lucrurile nu vor avansa prea mult.
Nu poti sa te bazezi numai pe postarile actorului de pe Facebook si apoi sa te plangi ca nu ai public. Problema de fapt, mai ales la institutiile care traiesc pe bani publici, este ca nu exista un sistem clar de coercitie in momentul in care se joaca spectacole cu cinci oameni in sala. Sa ne intelegem: teatrul de stat nu trebuie sa faca profit. Nu asta e menirea lui si nu a fost niciodata.
Exista insa niste limite inferioare care ar trebui stabilite mult mai clar. Daca tu faci zece spectacole si la niciunul din ele nu ai nici macar o data pe luna sala plina ar trebui sa vina cineva sa-ti puna niste intrebari pentru ca inseamna ca esti un manager prost.
In Suntem ceea ce iubim, un spectacol de poezie pe versuri de Nichita Stanescu si muzica de Frederic Chopin
Cat de bine functioneaza promotiile
Cred ca aproape deloc dar nu cunosc fenomenul. Senzatia mea este insa ca nu avem un public atat de evoluat pentru zona asta de promovare.
Reteta succesului pentru o sala plina
Orice produs de calitate razbeste pana la urma. Actorii performanti pe scena aduc oameni in sala. Chiar si cand nu au nume mari. Poate mai greu dar ii aduc. Calitatea este pana la urma baza retetei succesului. Daca aceasta calitate ar fi dublata si de niste titani ai PR-ului am fi o breasla fericita.
Teatru vs. poezie
Ambele sunt greu de promovat, dar daca imi puneam problema asa nu ma mai apucam nici de una nici de alta. Teatrul si poezia apartin celor putini. Nu poti sa-ti doresti sa fii actor de teatru-vedeta sau poet-vedeta. Exista foarte putini care reusesc asta si de obicei ei sunt exceptii care confirma regula.
La ce piese merge Andrei
Eu nu pot fi un etalon pentru ca fac parte din „bula breslei” despre care iti vorbeam mai devreme. Merg la teatru destul de rar tocmai pentru ca urasc in mine micul demon artisticaros care ma indeamna sa-mi dau cu parerea despre munca altora. Teatrul nu e un lucru usor si cred ca a opina (mai ales ca practician) despre un spectacol dupa ce l-ai vazut e un lucru aproape vulgar. Am fost ultima oara la un spectacol pentru ca o serie de colegi mi l-au recomandat ca fiind foarte bun. Nu mi-a placut. De gustibus.
