[Jurati de Festival] Mihnea Gheorghiu: Noi vedem mai multe cazuri sociale decat are Tanar si Nelinistit episoade

Dupa ce am vorbit cu cativa oameni din agentii despre festivaluri, am vrut sa aflam si parerea unor jurati despre trendurile pe care le-au observat anul acesta in competitii, despre cum se contruieste un case study misto si cat de mult investesc clientii in ele.

Mihnea Gheorghiu (Group Creative Director, Publicis Bucharest) spune ca e mereu bine sa fii in juriu. In primul rand pentru tine, pentru ca asta inseamna ca cineva, undeva, are incredere in tine si in parerea ta.

E bine si pentru agentia pentru care lucrezi, pentru ca uneori ceilalti jurati nu inteleg anumite lucruri din caz sau poate nu cred ca ceva e "pe bune". Si nu vor sa stea pe Wikipedia sa verifice. Asa ca daca ai work inscris, poti sa-l aperi fata in fata cu niste oameni, lucru care te ajuta infinit mai mult decat statul acasa si stransul pumnilor.

In plus, spunea Mihnea, jurizarea se tine de obicei undeva departe de locul in care te trezesti in fiecare dimineata si sunt, mereu, cel putin 3 petreceri.

E genul ala de experienta care te face sa te simti ok ca ai ales sa lucrezi in publicitate.

Trenduri

E, cand credeam ca nu poti avea SI mai multe campanii sociale, a venit 2014 si a zis "BAM! ia d-aci: si mai multe campanii sociale."

Branduri care ajuta oameni, branduri care ajuta oameni sa ajute alti oameni, oameni care ajuta oameni care ajuta branduri sa ajute oameni si tot asa. O sa ajungem cu totii-n Rai.

Ce-i drept, lumea asta are o gramada de probleme, si e laudabil sa vezi oameni dedicandu-si timpul incercand sa le rezolve, putin cate putin.

Si trendul asta nu o sa dispara. Daca judecam pe axa timpului, de-abia a-nceput.

In 2014, oamenii pot obtine sau isi pot cumpara oricate lucruri de care au (sau n-au) nevoie. Dar, indiferent de cate televizoare si gadgeturi si vacante si experiente vazute si nevazute, tot ramane un gol acolo. Un gol pe care-l umpli doar ajutand, doar facand bine. Fie ca faci o campanie sociala, sau ca donezi, sau ca te oferi vaslas in zonele inundate, sau ca, sau ca.

E cool sa faci bine, cat poti tu de bine. E cel mai cool lucru din lume. Si asa o sa si ramana.

Dar, revenind putin la publicitatea noastra de toate zilele, de partea cealalta a case study-ului, lucrurile se vad putin altfel. Adica, noi vedem mai multe cazuri sociale decat are Tanar si Nelinistit episoade. Vedem de tot felul: cu lacrimi si cu emotie si cu parinti si boli si accidente si orfani si oameni sarmani (Surprize Surprize's got nothing on this) si cate si mai cate. Sunt stirile de la ora 5, cu rezolvari smart, in timp ce baga unu' vioara pe fundal.

Si e pacat. Ca de la un moment dat incolo, nu mai poti. Nu mai simti nimic. Ori ajungi sa strigi bullshit la ceva care-a facut bine, ori premiezi ceva ce-a fost bullshit, ori devii complet imun la lacrimi si povesti, si te uiti dupa earned media. Pentru ca nimeni n-are cum sa stie pe toata lumea din lume, si sa zica ce-a fost sau n-a fost. Inchei intr-o nota pozitiva si zic, lasa ma, macar sa fie lumea inundata de campanii care fac bine.

Dar poate (poate) ca cel mai prestigios premiu pentru campaniile care fac bine este ca au facut bine. Zic si eu.

Si a, pentru orice altceva – ca ai vandut multe sosete, sau ca a dormit lumea-n strada sa cumpere produsul din campania ta – parca simti nevoia de un mic extra: o diploma, o atentie, un trofeu, sa cada Instagram-ul de cate like-uri iei pe poza cu trofeul, o bataie pe spate, o strangere de mana, un interviu, o marire de salariu. E uman sa-ti doresti sa fii apreciat si sa ti se confirme ca "da ma, ce faci faci bine. Bravo."

Hai ca m-a luat putin valu' la asta, dar o tin scurt la celelalte, promit. M-ati prins cam nevorbit, hah.

Rezultate vs. Idee

Valoarea unei idei sta in rezultatele pe care le are. Publicitatea nu mai e demult despre "uite ce idee am", ci despre "uite ce-am facut cu ideea mea". 

De-asta ne chinuim sa avem cele mai bune idei, ca sa avem rezultate intr-o lume in care oamenii urasc publicitatea, o lume suprasaturata de "profita acum!", de "senzational" si "incredibil".

Ca sunt multe idei geniale care s-au pierdut din cauza implementarii (productie, PR, context nefavorabil etc), ghinion. N-ai doar o singura idee geniala in viata. Punct si de la capat. Si data urmatoare faci mai bine.

Idee vs. Case Study

Case Study-ul a devenit un ad la ad. Inainte, daca voiai sa iei premiu, faceai o reclama frumu. Acum, daca vrei sa iei premiu, trebuie sa mai faci inca o reclama frumu la reclama frumu.

Bugetul

Daca oamenii care au facut campania stiu editare, grafica si mai stiu eu ce minuni – norocul lor. Daca nu, exista doua optiuni: ori ard vreo 1-2-3-4-cate-or-fi-cazuri pana invata sa-l faca giugiuc, ori apeleaza la niste oameni care fac asta de obicei, cu script, cu tot ce trebuie. Si acolo trebuie buget. Asta, sau prietenie de genul, iti datoreaza viata, pentru ca un caz bun nu iese niciodata din prima si e mult de munca.

Investitia clientilor

E, pe-asta o credeam poveste de adormit publicitarii, dar, ce sa vezi, am fost foarte placut surprins sa lucrez cu un client care a zis, inainte sa incepem sa ne gandim pe brief "[…] si, daca e misto, o inscriem la ce festivaluri vreti voi si facem costurile de inscriere jumi-juma". True story. (Si da, in Romania) Cred ca e in Top 5 Lucruri pe care orice agentie ar iubi sa le auda de la clientii sai.

Cannes si Effie vs. alte festivaluri

Daca doar astea doua erau relevante, atunci doar astea doua mai existau. Cine a batut in cuie ca doar Cannes si Effie sunt relevante, sa le spuna asta si baietilor de la Droga, Wieden, BBH si clientilor lor, care inscriu peste tot.

Ca planul unei agentii include doar aceste doua festivaluri pe care le considera relevante (si, pe buna dreptate, pentru ca inscrierile costa bani multi) – foarte bine, success, bravo. Doar ca nu cred ca ar trebui sa le-o bage pe gat si tuturor celorlalti, cum ca ei au gasit "calea", si restul nu.

In spatele oricarei campanii de success, exista o munca titanica depusa de ambele parti, atat de agentie, cat si de client: pe de-o parte, sunt noptile nedormite si de facut dus la chiuveta din baia agentiei, iar pe de alta parte, sunt stresul, leap of faith-ul si banii investiti ca ceva sa iasa asa cum trebuie.

Orice premiu este un super compliment pentru toata lumea implicata. Inteleg de ce Cannes – cine nu vrea sa se lupte direct cu baietii mari, sa ia lumea-n piept? Dar, ca sa ai o sansa la olimpiada internationala, trebuie mai intai sa treci de olimpiada pe liceu.

Poate nu iei Cannes cu primul lucru mai ok pe care-l faci. Dar iei altceva – lucru care-ti confirma ca se poate, te energizeaza ca data viitoare sa faci si mai bine. Pofta vine mancand.

Cat despre gurile rele care vin si-ti spun ca nu e relevant ce-ai castigat si-ti taie din bucurie, asta mi se pare o mega marlanie care porneste din mai stiu eu ce frustrari. N-ar trebui sa-ti pese, ca nu ei au muncit pentru ce-ai castigat tu. Bucura-te de orice premiu, si, cel mai important, nu uita sa #ramaidetreaba.

Efecte in business

Ati auzit vreodata de agentia anului la Cannes care a dat faliment? Nici eu.