[Tinerii din agentii - MSLGROUP The Practice] Ioanei Mihai i-au spus parintii ca o s-ajunga pe strada - si nici macar nu stie sa cante la acordeon

Cred ca Ioana Mihai  (Jr. Social Media Manager, MSLGROUP The Practice) a fost in orice moment al vietilor noastre mult mai cool decat mine. Stia o gramada de lucruri, isi nota o gramada de lucruri (nu am prins-o in perioada IQads, dar se zvonea c-a tinut un caiet cu vorbe de duh rostite sub acoperisul acestei mansarde), era in ton cu tot ce se intampla nou si autohoton, citea mult, urmarea, prindea, vedea, digera, baga la cap.

Eu... ma rog. Nu prea ieseam din casa, ma uitam la filme vechi, mai deschideam si cate-o carte, sa nu credeti ca nu, mai googaleam si eu niste desenatori si ilustratori si strangeam colectii de ad-uri vechi, afise din razboi si altele. Pe care le-am pastrat, dar nu mai conteaza, acum sunt peste tot. Ete na, hai ca ma tineam bine, dar nu ma tineam prea cool. 

Trebuia sa ma bag si eu in seama, altfel ma roade insatisfactia. 

Nu va mai tin, caci avem mai jos povestea Ioanei, pe care o ia de la inceputurile liceale si pana in prezent. Dar, ca sa incepem cu arhivele de scoala generala, mai pun si eu ceva frumos.

INAINTE DE COMUNICARE

Imi placea sa citesc. Beletristica, poezie si in special suprarealism. Ma simteam in cantonament cand ma pregateam pentru olimpiada de romana. Dar in clasa a opta ai mei au decis ca daca tot am note mari, ar fi cazul sa merg la real, adica la mate-info intensiv. N-a fost chip sa-i induplec. Asa ca am continuat sa strecor romanele printre cele 7 ore de informatica pe saptamana, matematici, fizici si chimii care imi pareau toate straine. Si straine mi-au si ramas.

Si atunci am stiut: advertising PR is the way
Nici azi nu-s prea convinsa. Nu prea cred intr-un way anume scris in stele. Mi-e bine cu ce fac si cand n-o sa-mi mai fie bine o sa fac altceva.

Campania care te-a ademenit catre comunicare
Era prin era primului sezon Apropo TV. Andi Moisescu devenise pentru mine aproape la fel de misto precum era Andrei Gheorghe si invitatii lui pareau genul de oameni cu care as fi vrut sa stau la o bere. Parea ca au citit carti tari si au vazut filme bune la viata lor.

Imi amintesc ca, neavand Google la degetul mic pe vremea aia, imi notam toate referintele interesante in drafturi de mesaje de pe primul meu telefon al carui varf de tehnologie era Snake. Eh, si prin clasa a zecea a aparut Altex – Nebunii iar eu il imitam destul de bine pe nenea din reclama, asa ca pentru aproape un an colegii mi-au zis Halatu'.

Toata lumea stia glumita cu "dincolo era mai 'eftin" si ma intrebam uneori cum se simte ala care a inventat-o.

Dupa aia a aparut campania Maggi, care a convins fiecare gospodar sa-si lipeasca o inimioara in balcon.

Maggi - Fereastra

Atunci cred ca m-am gandit prima oara ca oamenii astia de la Bucuresti sunt niste semi-zei daca sunt atatea inimioare lipite chiar si la noi, in Slobozia. Iar asta se cam mula pe ambitiile mele de "vreau sa raman in istoria omenirii cumva" completate antagonic de "daca asta inseamna sa scriu cat Proust si sa nu ma citeasca nimeni, meh, mi-e prea lene".

Pre-judecati
Fix dupa ce mi-a incoltit ideea asta ca advertising-ul ar putea fi calea usoara spre faima si glorie am dat de IQads, care era pe vremea aia doar un forum unde alti pusti ca mine ziceau ce reclame noi au mai vazut. Eu ma uitam si pe Pro Sieben si pe M6 ca sa le vad inainte sa apara la noi.

Am mai pus mana pe cateva carti din domeniu in liceu – the basics: Ogilvy - On advertising, niste Kotler, niste Pozitionare de la Ries si Trout. Citeam toti bloggerii (maxim 20 pe atunci), aveam cont pe Twitter si urmaream tot ce scria Jeg de la Vitrina. Plus ca ma dadeam pe gigel.org si pe pulafashion.

Eram convinsa ca inainte de a sti orice teorie trebuie sa fii cool si sa stii tot ce se intampla pe net. Si-atunci era greu, nene, ca trebuia sa le gasesti manual, sa le adaugi in feed si sa le citesti in fiecare zi, nu ti le livra Facebook la usa de dimineata.

Rezerve
N-aveam absolut nici o rezerva. De-aia m-am si luptat cu ai mei care ma vedeau la medicina (mama) sau la automatica (tata). Mi-au zis ca nu exista publicitate in Romania si cu atat mai putin o facultate serioasa pentru asta, ca o sa ajung pe strada si nici macar nu stiu sa cant la acordeon.

M-au lasat sa dau la Comunicare si Relatii Publice (SNSPA) cu conditia sa mai fac o facultate serioasa in acelasi timp – ASE-ul. I-am fentat si cu asta si am facut Marketing. Tata inca mai crede ca pot sa fac un bilant contabil.

La angajare
In prima luna la facultate am auzit cam de 100 de ori ca e foarte greu sa te angajezi in industrie. Ca sunt 1000 de absolventi si astia nu te baga in seama ca au seniori si n-au nici timp, nici chef de tine. Oh, shit!, mi-am zis si m-am bagat in ADVICE Students, un ONG studentesc care promitea ca aduce profesionistii mai aproape de studenti.

Acolo am invatat cam cat cele doua facultati insumate la puterea a zecea si cel mai misto a fost ca am invatat gresind cu mana si cu mintea mea fara riscul concedierii, al scaderii salariale sau -  doamne fereste! - oprobiului creativilor din industrie.

Am fost in traininguri europene, am invatat cum se face si castiga un pitch de sales si cum se pierd 100, am invatat project management si people management si am invatat sa motivez oameni neavand la indemana banii.

Dar cel mai important a fost ca am ascultat si cunoscut oameni misto din care mi-am construit mentori. Se cuvine sa arunc cateva nume: Lorand Balint, Dan Sendroiu, Diana Ceausu, Daniela Nedelschi, Bogdana Butnar.

In anul 3 colegii din ADVICE m-au recomandat pentru un internship la Momentum (divizia de BTL McCann Erickson) si asa m-am pomenit eu intr-o dupa-amiaza de septembrie cu un telefon. "Buna, sunt Andrei de la McCann. Nu vrei sa vii la un interviu?". Habar n-am cum am zis "da, vin", insa imi amintesc foarte clar cum am topait in pat ca o fetita care a aflat ca merge in tabara pentru prima oara. Intamplarea intamplarilor a facut sa nimeresc in cea mai cool & ahead of its time celula creativa – The Oven by Burn. Se respira brand, se asculta brand, se infuza brand. Multumesc pentru tot, Radu Pilat :)

IN TIMP CE COMUNICARE

Prima campanie
Probabil una din ADVICE, dar habar n-am care.

Campania de care esti cea mai mandra
Nu sunt mandra de campanii pentru ca nu exista campanii facute de un singur om. Sunt mandra de ideea Revelionului de Vara PUMA.

Sunt mandra de niste intrebari puse la momentul potrivit. Un "da' de ce facem noi asta pana la urma?" sau un "ce vrem noi de la oamenii care citesc asta?" sunt, cred eu, mai valoroase decat un "fiti atenti, facem asa".

Si mai sunt mandra de junioratul meu continuu. Am inceput ca account in BTL la Momentum, am trecut la account de ATL in DraftFCB Bucharest, apoi am sarit in presa si am analizat campanii pentru IQads (da, v-ati prins, asta e un interviu pe pile) si apoi project management pentru seria de conferinte SMARK KnowHow. Iar de aproape un an fac PR si social media la MSLGROUP The Practice. Si stiu ca e un cliseu, dar in fiecare zi aflu ceva nou.

Cea mai mare gafa de pana acum 
Am ratat un concert Radiohead in Praga in 2011 si pe Nick Cave anul trecut. La capitolul gafe majore profesionale, am facut probabil de toate, dar doar nu va asteptati sa le scriu aici :)

O deziluzie
Oamenii aia pe care ii credeam atat de destepti si cultivati nu sunt prea multi. Cu atat mai putini sunt aia care, in loc sa-ti zica "du-te, bai, de-aici cu prostia asta", iti zic "hai sa vorbim 2 minute sa-ti zic eu de ce nu-i bine". Si cea mai mare deziluzie e cand ai un client misto, un brief misto, dar stii brand book-ul pe de rost si oceanul infinit de posibilitati creative se transforma in doua baltoace care nici tie nu-ti plac. Frustrarea asta e cea mai mare deziluzie. Si vine foarte repede.

Cel mai important lucru invatat
Intotdeauna mai e o intrebare de pus.

Mentori/ invatatori
Pe langa cei mentionati deja, am invatat de la toti oamenii cu care am lucrat vreodata. Mai ales de la aia pe care, ascultandu-i, imi ziceam "oi avea eu 20 si ceva de ani, dar imi dau seama ca aberezi cu prea multa siguranta. Eu cand o sa ma fac mare n-o sa fiu asa". Din fericire au fost foarte putini, dar mi-au dat cele mai importante si memorabile lectii.

Daca nu ai lucra in comunicare?
As citi, as scrie, as merge la concerte, mi-as lua un Beagle si as calatori cu el si mi-as deschide o colivarie (adica o cofetarie de coliva – sa nu va puna dracu' sa-mi furati ideea!).