[Tinerii din agentii - Lowe & Partners] Raluca Popa: Publicitatea m-a cucerit din momentul in care am inceput sa lucrez. Inainte eram cumva "ad-blind"

Si n-a vazut nici pana in ziua de azi Mad Men! 

Dar, serios, faptul ca Raluca Popa (Copywriter, Lowe&Partners) n-a fost atrasa de publicitate deloc-deloc inainte sa inceapa lucrul e ceva interesant. Ba mai mult, ne-a spus ca inainte sa intre in lumea asta, era oarescum "ad-blind". Uitati ca se poate. E si o parte buna in lipsa de experienta: n-ai avut influente, negative sau de orice fel. 

Pana la urma, o reteta de copywriter bun nu prea exista, poate sa rasara de unde te astepti mai putin. Raluca a rasarit si tot creste.

Ne-a mai zis ca e genul care face gafe. Nu mari, micute si amuzante. Mai stiu eu pe cineva (pe mine, despre mine e vorba). Dar suntem simpatice, cred si sper.

INAINTE DE PUBLICITATE

Inainte de si in timp ce, studiam Comunicare si Relatii Publice la SNSPA. Am intrat in publicitate cand eram anul 2. Si inainte de asta, studiam Dante, Boccaccio si italiana la un liceu bilingv din Bucuresti.

Si atunci am stiut: advertising is the way
Cu siguranta nu din primele momente. Cred ca nici macar din primul an. La inceputuri, fiecare zi ma ducea intr-o alta extrema: cand mi se parea ca am o idee, eram in al noualea cer. Cand realizam ca este o prostie, ma gandeam ca sunt varza si ca nu e de mine jobul asta. Norocul a fost ca ambitia (a se citi incapatanarea) a facut din acest du-te vino interior un imbold si nu o descurajare.

Campania care te-a ademenit catre comunicare
N-a fost o campanie care m-a agatat, a fost soarta. Publicitatea mi s-a dezvaluit si m-a cucerit din momentul in care am inceput sa lucrez. Pana atunci eram cumva "ad-blind".

Pre-judecati
Pai, simplu: nu stiam nimic. Nu prea m-a pasionat domeniul inainte sa lucrez. A nu se intelege gresit – nu prea m-a pasionat nimic inainte sa lucrez. Nu prea am pareri despre lucruri pe care nu le cunosc. Erau doar curiozitatea si entuziasmul caracteristice primului job :) Si nici pana acum nu am vazut Mad Men.

Rezerve
Cum spuneam si mai devreme, niciuna. Eu eram tabula rasa si fiecare zi, o caramida care construia peretele meu de pareri. Am pus multe, am si daramat multe intre timp si inca asez. The sky is the limit.

La angajare
A fost foarte usor. Nu stiu daca am avut noroc sau daca pur si simplu asa se intampla lucrurile atunci cand iti arati disponibilitatea si te implici indeajuns de mult. Totul a curs limpede: m-am dus la un targ de internship-uri, am depus CV-ul, m-au sunat, am venit la interviu, mi-au dat niste briefuri de rezolvat, le-am rezolvat, le-am prezentat si m-au luat ca intern la creatie. Dupa o luna de zile, mi s-a oferit un job la strategie, asa ca m-am dus peste directorul de creatie de atunci, Mihai Fetcu, sa il intreb ce sa fac. Mi-a zis ca si el ma vrea la creatie, asa ca am ramas :)

IN TIMP CE PUBLICITATE

Prima campanie
Prima campanie mai mare a fost pentru Crucea Rosie, pentru promovarea unor cursuri de Prim Ajutor pe care Crucea Rosie le desfasura in comunitatile izolate. Ideea noastra era sa facem din oamenii din aceste comunitati izolate niste supereroi care sa ii salveze pe cei aflati in pericol inainte de sosirea Salvarii.

Intreaga poveste din spatele campaniei a fost draguta: pentru key visual, o fosta colega, Ana Butiu, pe atunci Traffic Manager, ne-a cusut supereroii pe o etamina. Am si acum broderia inramata acasa. Vizualul facut de Danut, jumatatea mea profesionala, a fost apoi atarnat ca mesh de 10 metri in Piata Lahovari.

Pentru a-i multumi pentru efort, eu si Danut i-am facut Anei Butiu un trofeu, "Papiota de Aur" – am vopsit o papiota cu spray auriu si am lipit-o pe un soclu. Apoi, cu un alt print facut pentru aceeasi campanie, ca follow-up, am castigat primele premii de festival, la ADC*RO.

Prima campanie a marcat mai multe inceputuri. Cred ca atunci am stiut ca am luat-o pe drumul cel bun.

 
Dupa ADC Awards - decembrie 2012

Campania de care esti cea mai mandra
In principiu, fac tot posibilul sa fiu mandra de fiecare proiect, oricat de mic. Asta inseamna ca am facut mereu mai mult pentru ca proiectul sa iasa bine. Bine, "mandru" este un cuvant cam mare. As spune ca sunt mai degraba multumita, cred ca mai am destul de invatat pana sa fiu cu adevarat mandra.

Sunt multumita de campania amintita mai devreme la Crucea Rosie, mai sunt multumita de o campanie pe care am facut-o pentru UNICEF, care a marcat noi pietre de hotar: cu o idee in care am crezut cu ardoare, mi-am convins colegii, apoi am convins clientul sa ne aleaga dintre vreo 20 de agentii, pentru ca apoi sa facem primul clip interactiv semnat Lowe.

Cea mai mare gafa de pana acum
Cred ca zilnic se reimprospateaza lista :) Am facut multe gafe, norocul meu este ca, de cele mai multe ori, au trecut drept "sinceritate" si "transparenta". Sau daca au deranjat cu adevarat pe cineva, persoana respectiva sigur a avut diplomatia care mie mi-a lipsit ca sa nu-mi arate.

Imi amintesc acum o gafa funny pe care am facut-o demult cu *&$%#*!^# [ tocmai era sa mai fac una :) ] – un client, sa-i spunem. Eram la studio sa tragem voice over-ul pentru niste spoturi TV, adaptari. Eu ajunsesem prima de la agentie, dar in sala unde i-am asteptat pe restul mai era o doamna. Nu o cunosteam, dar nici nu am depus vreun minim efort intelectual ca sa-mi dau seama cine ar putea fi.

Incepem sa discutam si ma intreaba daca eu sunt cea care a scris textele pentru spoturi. Iar eu, sarcastica, ii raspund: "Da, ma rog, vorba vine 'eu', mai mult le-a scris clientul". Doamna n-a mai zis nimic. Ati ghicit, ea era clientul. Dar totul a fost OK pentru ca nu am pierdut contul in urma acestei gafe :)

O deziluzie
Cred ca as fi trait mai mult sau mai putin aceleasi deziluzii, indiferent de domeniul in care as fi lucrat. Poate una dintre dezamagirile care m-au afectat cel mai mult este faptul ca lucrurile nu sunt intotdeauna drepte si ca multe decizii nu se bazeaza pe argumente juste sau rationale. Dar asta tot la inceput, acum m-am mai imunizat. Acum inteleg ca problema este, de fapt, iluzia, nu deziluzia. Asta e un "nota bene" pentru cand o sa-mi cresc copilul.

Cel mai important lucru invatat
Deep, man :) Nu stiu care e cel mai important. In fiecare zi invat lucruri importante, de exemplu, cum sa fac mai putine gafe. Povestea cu iluzia si deziluzia este tot un lucru pe care l-am invatat. Altul ar fi ca si in publicitate, ca si oriunde altundeva, totul este cu, despre si pentru oameni.

Altul: ca oamenii nu functioneaza dupa principii de neclintit. Cred ca principiile intransigente sunt cele mai mari generatoare de iluzii. Si cu cat mai multe iluzii, cu atat mai multe deziluzii. Vezi, am invatat ceva :)

Mentori/ invatatori
Orice om are ceva sa te invete. Am invatat lucruri de la colegii mei, de la fostii colegi, de la sefii mei si de la fostii sefi. Unii m-au inspirat, altii m-au provocat, altii m-au ajutat. Dar din toate am avut ceva de castigat. Doar din ratiuni ce tin de duetul spatiu-timp, voi restrange lista la 2 persoane.

De la primul meu director de creatie, Mihai Fetcu, am invatat ca cele mai importante 2 conditii pentru succes sunt responsabilitatea (el o numea ownership) si auto-disciplina. De la Manu, actualul meu CD, am invatat cat de mult conteaza atitudinea si relatia cu oamenii, dar si ca cel mai pretios bun este increderea.

Daca nu ai lucra in comunicare?
Gafe in alt domeniu :) Nu stiu ce as face, poate ceva pe cont propriu, dar asta nu exclude neaparat comunicarea. Altfel, mi-ar placea sa scriu pentru National Geographic. Sunt un mare fan al revistei! Sigur, oricand m-as face "vedeta", pentru ca-mi place mult sa cant si sa dansez, dar pentru ca n-am pic de voce, e posibil sa fie doar o iluzie.