[Tinerii din agentii - Ogilvy] Paula Popa: In comunicare, exista o solutie pentru orice. Nimic nu e ireparabil

Stiti cum aveti impresia de multe ori ca oricine e mai bun si mai pregatit decat voi? Ca n-aveti nici cea mai vaga idee cum o sa faceti sa ajungeti unde ati vrea sa fiti - de exemplu, o agentie? Si sunt "ceilalti", care stiau din scutece ca asta vor sa faca, si s-au pregatit intens cu toate ocaziile rasarite in cale. Nu e cea mai sanatoasa gandire; nici cea mai realista. In ideea asta, vorbim acum despre Paula Popa (PR Executive, Ogilvy) care a privit comunicarea ca pe o incercare.

A inceput cu Management la ASE, a mers apoi catre management cultural la un master in Olanda. Revenita in Romania, a fost curioasa daca meseria i se potriveste. A inceput la 23 de ani. Pana acum, la 25 de ani, raspunsul e un "da" tot mai convins. 

Facem o traditie din pozele cu pisici? La ce ma refer

INAINTE DE PUBLICITATE

Am trecut prin mai multe etape. Inconsecventa m-a facut sa vreau sa incerc multe lucruri pentru a-mi da seama ce imi place de fapt. E un defect pe care mi l-am asumat, dar pe care am incercat sa-l transform intr-un avantaj cat mai des cu putinta.

Astfel ca in scoala mi-au placut gramatica, fizica si, mai tarziu, economia. Nu m-am gandit foarte mult la ce vreau sa fac cu adevarat si recunosc ca am mers pe varianta safe :) Am dat la ASE, iar in 2011 am absolvit Facultatea de Management. Inca din liceu, incepusem sa am o mare preocupare pentru muzica si film, iar dupa facultate, cea mai potrivita parghie intre ceea ce facusem deja si ceea ce ma pasiona de ani buni a fost un master in Managementul Artelor in cadrul Utrecht School of the Arts.

Si atunci am stiut: advertising is the way
M-am apropiat de lumea asta din dorinta de a intelege, de fapt, ce se intampla in spatele a ceea ce se vede. Nu m-am gandit ca e neaparat ceea ce imi doresc, ci ca ar putea fi. Si e fascinant sa vezi produsul finit – constand, de exemplu, intr-un eveniment sau o campanie – si sa stii toti pasii care s-au facut pentru a se intampla. Sa stii ca se intampla si datorita tie.

Campania care te-a ademenit catre comunicare
As minti daca as spune ca o campanie m-a determinat sa aleg sa fac comunicare. Sau ca am simtit ca exista o chemare. Nu. A fost, sa spunem, o incercare care ma determina sa fiu in fiecare zi din ce in ce mai sigura, pentru ca imi dau seama ca ma vad facand asta si peste cativa ani.

O campanie recenta, care mi-a atras atentia pentru ideea simpla pe care a fost construita, e cea pentru Delites – How Far Will You Go? - m-a facut sa ma gandesc 'eu cat timp as acorda pentru atat de putin?'

Pre-judecati
Nu aveam o idee conturata cu privire la munca efectiva din agentie. In orice caz, nu constientizam perfectionismul pe care trebuie sa-l ai si fara de care orice greseala poate escalada foarte usor. La fel cum nu stiam exact ce o sa-mi placa. Dupa primele cateva luni de testat terenul, mi-am dat seama ca partea de event management imi place de departe cel mai mult – unde daca nu esti un perfectionist, esti nevoit sa devii.

Rezerve
Nu aveam, pentru ca nu aveam repere foarte clare. Imi era un pic teama, pentru nu stiam daca sunt potrivita pentru meseria asta, dar curiozitatea si deschiderea pe care le-am avut m-au facut sa pornesc de la premisa ca, indiferent daca voi vrea sa fac asta pentru multa vreme sau nu, avantajul pe care mi-l da varsta imi va permite sa ma reorientez. Asadar, nu m-am gandit nicio clipa ca am ceva de pierdut. Si, astfel, am avut sansa de a intra intr-o echipa in care nu exista sefi, ci oameni care te provoaca, pe de o parte, te ghideaza, pe de alta parte.

La angajare
Trebuie sa recunosc ca dupa intoarcerea din Olanda, ma asteptam ca experienta mea de acolo sa ma ajute sa gasesc un job mult mai usor. Am venit in Ogilvy cam la o luna dupa ce m-am intors in tara, in ianuarie 2013. Cateva luni am fost intern. Mi-am asumat acest compromis, pe care nu-l anticipasem. Sa asimilez inainte de a putea adauga valoare. Atunci priveam faptul ca eram intern ca pe un compromis, acum ma bucur ca s-a intamplat asa, pentru ca imi constientizez mai bine evolutia.

Am descoperit ca Paula a facut si niste balet

Reintoarcerea in Romania a fost o trezire la realitate, cumva. Ca, indiferent de ce am facut anterior, trebuie sa ma gandesc la ce imi doresc sa fac de acum incolo. A fost pentru mine un nou inceput.

IN TIMP CE PUBLICITATE

Prima campanie
"Laboratorul de Stiinte Bayer" - o campanie de CSR care a constat in implicarea a sase olimpici la chimie si biologie. Timp de o saptamana, au facut experimente, au fost profesori, cercetatori si idoli pentru copii din clasele I-IV. Proiectul asta m-a ajutat si sa-mi dau seama cum se construieste un proiect amplu de la zero (laboratorul chiar a fost creat de la zero) si, privindu-i pe olimpici, am realizat cat de creativ si inventiv poti deveni cand faci ceva de care esti cu adevarat pasionat.

Campania de care esti cea mai mandra 
Laboratorul de Stiinte Bayer. A fost si primul proiect in care am simtit ca am o responsabilitate mare, ceea ce a fost, in momentul respectiv, atat un challenge profesional, cat si personal.

Cea mai mare gafa de pana acum
Nu s-a intamplat nimic foarte grav. Indiferent de gafele pe care le faci, trebuie sa te gandesti la resursele pe care le ai la dispozitie pentru a le repara. Daca nu le poti repara, cu siguranta le mai poti diminua gravitatea :) Asta e una din lectiile pe care le-am invatat – pentru orice exista o solutie. Nimic nu e ireparabil.

O deziluzie
Faptul ca, uneori, din dorinta de a fi cat mai rapid si mai eficient, poti fi tentat sa faci compromisuri cu tine insuti. Exista tendinta ca, incercand sa rezolvi ceva pe termen scurt, sa renunti la rigoare pe termen lung. Sunt dezamagita sa constat ca si eu fac asta uneori si nu ma ridic la propriile asteptari. Reversul medaliei este, din fericire, existenta acelor asteptari inalte.

Cel mai important lucru invatat
Lectia majora e una. Sa fiu om.

Mentori/invatatori
Aici ar fi de spus mai multe. Persoana de la care am invatat cele mai multe in ultimii aproape doi ani este cea cu care lucrez cel mai mult. Care ma scoate cel mai des din zona de confort – chiar daca pe termen scurt imi da nesiguranta. Care ma impulsioneaza sa incerc, chiar daca nu am siguranta ca voi reusi. E persoana care ma ajuta sa constientizez si reconstientizez ca vreau sa stiu azi mai mult decat ieri si maine sa fiu mai buna decat azi.

Daca nu ai lucra in comunicare?
Muzica. Mi-ar placea sa pot gasi un mod prin care sa ajut o comunitate de oameni sa descopere muzica. Altceva in afara de ce stiu deja. Sa renunte la radio si sa exploreze mai mult. Sa-si dea voie sa le placa si altceva in afara de ce li se pune la dispozitie.

Spune asta un om pentru care muzica e slabiciune veche si pentru care comunicarea s-a dovedit a fi o incercare extrem de reusita. Acelasi om se gandeste cum ar putea recrea parghia intre ceea ce-i place de multa vreme, ceea ce face deja si a descoperit ca ii place si ceea ce i-ar placea sa incerce si n-a facut-o inca.