Cand eram mica, ma uitam destul de des la stele, in special la bunici. Nu era neaparat o alegere, cat o nevoie; televizorul nu mergea prea bine si, oricum, prindeam 2 canale. [Bine, Dallas tot reuseam sa-l urmaresc cumva.] Stateam seara in gradina, langa un smoc de Regina-Noptii, si ma uitam indelung la o stea sau o planeta, imaginandu-mi cum ma indrept spre ea plutind. Pe masura ce ma apropiam, realizam cum punctuletul care trimite lumina intarziata catre Pamant e de fapt o lume intreaga, probabil mult mai mare decat asta, a mea.
Exercitiul incerc si acum sa-l fac ocazional, dar nu-mi iese la fel. Mi-as mai da o sansa intr-o plimbare pana langa Comana impreuna cu baietii de la ia cu stele. Trei sunt la numar cei care au pornit o comunitate activa atat in online, cat si in offline, adresata infometatilor de stele - fie ei astronomi, astrofotografi, astrologi, amatori, profesionisti... Intr-un cuvant, astro-entuziasti de toate felurile. I-am intrebat despre proiect si ne-au raspuns frumos.
