Pentru multi, un tatuaj nu inseamna nimic, si asta nu trebuie sa fie neaparat ceva rau. Eu mi-as dori, spre exemplu, asa ceva. Sau, daca o sa am curaj, pe asta. Daca ma intreaba cineva "si ce inseamna?", o sa spun "uite, nimic".
Ioana Mischie insa, absolventa de Comunicare Audio-Vizuala, cu un master pe Scenaristica si actuala doctoranda in cadrul UNATC, a vrut sa patrunda in povestile oamenilor care si-au incarcat tatuajele cu sentimente, intamplari, persoane, amintiri. Ca si mine, nici ea nu are inca tatuaje fizice (alegerea i se pare foarte grea), are numai tatuaje interioare. Asa priveste lucrurile – tatuajele pot fi expresia materiala a unor trairi majore care ne modeleaza identitatea, dar la fel de susceptibile schimbarii si interpretarii de moment precum un tatuaj facut pentru iubitul/iubita pe care il/o ai anul asta. Tatuajele cover-up pot marca, deci, o decizie puternic identitara asupra propriei persoane.
De aici a pornit povestea unui proiect care a ajuns mai intai in Elvetia, la finisare, in cadrul unui workshop pentru documentare extinse (expanded documentaries), I_DOC, unde daca nu era printre bursieri, Ioana n-ar fi putut participa, taxa fiind de 800 de euro. Apoi a plecat in Franta, in cautare de producatori si distribuitori, si acolo s-a ivit in peisaj Adam Gee din partea platformei 4oD (video la cerere) din cadrul Channel4, care a propus formula unui webseries de 8 episoade.
Filmarile s-au desfasurat in Londra pe parcursul lunii august si rezultatul a fost publicat la inceputul lui septembrie. In primele zile, webseries-ul Ioanei a avut un record de vizualizari pe platforma 4oD. Uitati aici o smecherie ca sa le putem urmari din Romania, dar n-o stiti de la noi.
Proiectul nu se incheie aici, e numai o particica dintr-o initiativa ambitioasa de a aduce transmedia storytelling-ul mai aproape de publicul roman, pornita de Ioana impreuna cu inca doi colegi de la UNATC in forma asociatiei STORYSCAPES si a proiectului macro Mirrors of the Self.
Ioana ne spune mai departe:
M-am nascut povestitor
Iubesc tot ce inseamna a povesti – prin cuvinte, imagini, sunet sau orice alt limbaj axiologic, virtual sau real. Cand eram copil, inventam in scris personaje, situatii, intamplari de cate ori aveam ocazia, chiar daca pe atunci inca nu cunosteam paradigmele sydfield-iene sau vogler-iene. In orasul meu natal nu a existat mult timp un cinematograf functional, dar fiecare carte citita era cinema-ul meu interior.
Catre film, fara frica
Facultatea de Film mi-a parut o extensie a lucrurilor care ma pasionau. Am avut ocazia sa o continui cu programe internationale care m-au format precum Berlinale Talents – Script Station, Locarno Academy Meetings, Midpoint Central European Script Center si altele, in cadrul carora am incercat sa dezvolt proiecte la un nivel european, nu doar local.
Am incercat sa deprind in timp acel praxis du cinema de la cat mai multi profesionisti din domeniu, care mi-au devenit, in timp, mentori si carora le datorez tot ceea ce stiu. Insa cred ca cinema-ul nu se studiaza in facultate, ci se studiaza in viata insasi, in lucrurile pe care le gandim, le traim sau le descoperim in fiecare zi.
Conceptul seriei de documentare
Am pornit de la ideea ca fiecare trece prin schimbari, indisolubile uneori, care ne modeleaza fizic si mental, se reflecta in noi si ne reflecta in exterior. Cum asimilam aceste schimbari? Ce (mai) inseamna permanenta si care e unitatea ei de masura? Am cautat a fost o metafora vizuala simpla care sa redea aceste twist-uri interioare in exterior. Paradoxal, tatuajele cover-up isi neaga permanenta printr-o noua permanentizare.
Poppy - Tattoo Twist: Letters to Bird
Poppy -Tattoo Twist: Letters to Bird
Acest tip de tatuaje mi-a atras atentia cu precadere atunci cand am descoperit o fotografie care surprindea transformarea unui tatuaj al unui chip angelic de fata intr-un chip demonic. Mi-ar fi placut sa aflu povestea din spate. Internetul e invadat de fotografii de tipul before/after, insa pierde tocmai esenta, povestea din spate. Mi-am propus sa documentez acest proces in timp pentru a umple spatiile dintre "inainte" si "dupa", pentru a le acorda timp sa respire.
Caile au dus catre Channel4
Dupa I_DOC, proiectul (MoS) a fost selectat in cadrul market-ului european de proiecte cross-media Cross-Video Days, desfasurat in iunie la Paris, fiind singurul proiect romanesc din cadrul pitch-ului public. In urma prezentarii, aveam programate intalniri cu producatori si distribuitori europeni. Asa l-am cunoscut pe Adam Gee, producator de documentare interactive si responsabil de platforma 4oD.
Ian - Tattoo Twist: Dragon to Anchor
Ian - Tattoo Twist: Dragon to Anchor
In cele 10 minute alocate, i-am prezentat conceptul si un taster video filmat in Bucuresti. Ne-a intrebat daca putem sa extindem proiectul in Londra intr-un format de webseries clasic (fara partea interactiva, initial prevazuta in concept). I-am raspuns cu entuziasm ca ne-ar bucura foarte mult, fara sa ne imaginam ca ocazia ar veni curand - multe dintre intalniri de felul asta se materializeaza foarte greu. Adam a reusit ulterior sa aloce finantare pentru proiect, dupa care ne-a fost asociat un producator executiv si am inceput pregatirile.
Platforma 4oD are anumite rigori, asa ca cele opt episoade de cate trei minute fiecare au fost decise si in functie de finantare, nu a fost o optiune pur artistica. Am colaborat indeproape cu un researcher din Londra pentru pre-productie. Am filmat in luna august pe parcursul a opt zile, urmand doua saptamani de online si offline editing.
Echipa
Ne-a fost recomandata casa de productie si am nominalizat intreaga echipa impreuna. Am tinut sa lucrez cu un operator roman si le-am facut propuneri in acest sens. Documentarele sunt filmate de Anda Puscas, un tanar DoP foarte talentat care mi-a fost alaturi atat din punct de vedere artistic, creativ, cat si din punct de vedere uman.
Cu ceilalti membri ai echipei am comunicat prin mail si Skype timp de o luna. I-am cunoscut personal la Londra, cu cateva ore inainte de filmare. Sarah Lambert, cea care a facut research-ul, a fost producator, sunetist si ghidul nostru in Londra in fiecare zi. Am lucrat si cu doi editori britanici a caror contributie a fost absolut vitala – Matt Berkeley Lobato si Dani Jacobs.
Proces
Stiam in mare tipologiile pe care le urmarim, aveam o colectie de povesti arhivate din care puteam extrage anumite cazuri similare. Partea de research in Londra a fost realizata cu sprijinul celor din Marea Britanie. Am facut o lista de propuneri foarte detaliata cu tipologiile cautate si am contactat, de cele mai multe ori, saloane de tatuaj pentru a descoperi posibili protagonisti.
Pentru fiecare personaj am creat un chestionar inca din faza de pre-productie, pentru a-l intelege si a-i reda mai bine povestea.
'Ello, se poate sa va filmam?
Oamenii care ne-au permis sa-i documentam au fost in general foarte deschisi si rabdatori. Noi, la randul nostru, am incercat sa fim cat mai putin invazivi si sa ii menajam pe cat posibil. Nu e usor sa fii filmat in timpul tatuarii, procesul poate deveni solicitant. Incercam sa filmam doar strictul necesar.
Singura care a refuzat sa ii filmam frontal fata a fost Shanelle; despre tatuajul ei nu stia multa lume si nu-si dorea expunere. I-am respectat cerinta si asta ne-a obligat sa decupam intregul documentar din planuri-detaliu. Paradoxal, din punct de vedere vizual, documentarul cu ea imi place, constrangerea a fost constructiva in final.
Shanelle - Tattoo Twist: from Infinity to Rose
Improvizatie
Au fost multe cazuri neprevazute - spre exemplu, unul dintre protagonisti a fost descoperit in ziua filmarii. Initial nu era planificat sa apara in film decat in calitate de tatuator - este cazul lui Brendan. Persoana pe care trebuia sa o filmam in ziua respectiva nu a respectat programarea iar noi, in timp ce asteptam, ascultam povestea de viata a lui Brendan, care tocmai fusese eliberat din inchisoare si planuia sa isi faca un cover-up la un moment dat. Am decis sa facem documentarul despre el, din fericire a acceptat si cred ca e una dintre cele mai puternice povesti din intreaga serie.
Brendan - Tattoo Twist: Rosary to Roses
Tattoo Twist: Rosary to Roses
Impresii de dupa
Am invatat enorm - de la a incerca sa finalizam un proiect in functie de deadline-uri foarte stranse, fara a-i altera esenta sau autenticitatea, pana la a „citi” oameni, a le asculta povestea, dar a le oferi si momente de liniste.
A fost un proces solicitant din multe puncte de vedere. Noi initial am gandit proiectul intr-o maniera interactiva, insa a trebuit sa-l adaptam pentru 4oD fara sa cream digresiuni majore de la conceptul initial. Dintr-o data, director's cut nu se mai bucura de libertatea unui proiect independent, ci devenea un consens al regizorului, producatorului executiv si al producatorului platformei. Mi-a luat timp sa deprind acest dialog si sa pot aduce acest consens in favoarea calitatii seriei. Inca nu stiu daca am reusit, mai sunt aspecte de retusat, de re-echilibrat, de ritmat.
A fost o onoare pentru mine ca tanar cineast sa pot invata de la profesionisti de exceptie, cum este Adam Gee. Mi-a fost foarte util si pentru a-mi redefini de ce iubesc filmul documentar si filmul in general. Pentru ca este ceea ce Kracauer numea "un descoperitor al minunilor vietii de zi cu zi."
Distributie
Pentru inceput, scurt-metrajele sunt distribuite pe platforma 4oD in UK. Treptat, vor fi distribuite si in alte tari, iar prioritara pentru mine e Romania. Chiar in aceasta saptamana vom regandi strategia cross-media pentru extinderea lor.
Planuri de viitor
Mi-ar placea sa extind proiectul intr-o platforma care sa reuneasca mai multi oameni, mai multe confesiuni, intr-un fel de "haiku" visceral imersiv. E un demers de termen lung, pe care il vom construi treptat, din scurte fragmente audio-vizuale, pe masura ce obtinem finantari. In paralel, am dezvoltat in ultimii 3 ani primul meu scenariu de lung-metraj, o comedie dramatica cu un univers inspirat din fapte reale. Sper sa obtinem resursele necesare pentru a-l concretiza.
Mi-am dorit mult sa putem colabora cu Studioset pentru post-productie, insa din motive de workflow, producatorul executiv a decis ca ar fi mai potrivit sa finalizam totul in UK. Sper in continuare sa putem lucra cu ei la extinderea proiectului, e una putinele case de productie si post-productie romanesti care poate avea un input calitativ fresh la un astfel de proiect.
