Citeam zilele trecute pe Wired despre inceputul AutoCorrect-ului, aceasta functie care are performanta de a-i teroriza pe toti posesorii de smartphone-uri din toata lumea, indiferent in ce limba textuiesc. Uitam uneori ca AutoCorrect-ul face si bine pe Pamant. Si nu stiu cati ne gandim la povestile din spatele tuturor acestor chestii pe care le folosim in fiecare zi.
Cu Wi-Fi-ul, aceeasi poveste. Reteaua wireless de net, cea de toate zilele, ne face viata mai buna cand suntem in metrouri si cafenele, cand nu mai vrem sa ne uitam in jur, nici sa ne conversam cu cei pe care, cu 2 ore inainte, ii sacaiam insistent sa-si paraseasca sanctuarul PC-ului de acasa si sa iasa sa-si traiasca viata. Nu ne mai minunam de el, ne plangem sus si tare cand e slab de parca ne-ar fi scuipat cineva in fata. Dar cuprindem oare cu mintea ce inseamna de fapt faptul ca avem internet care circula prin aer, pur si simplu?
Pana sa ne punem problema cu intelesul, haideti sa vedem cum ar arata efectiv internetul plutitor. Undele wi-fi au fost studiate de niste artisti dornici sa le treaca in taramul material.
Incepem cu proiectul Digital Ethereal al lui Luis Herman, un doctorand in arhitectura si Design Interactiv din UK care si-a creat un dispozitiv propriu (Kirlian Device) pentru a masura si colora semnalele Wi-Fi in functie de intensitatea lor - de la albastru (care e cel mai puternic) la rosu (cel mai slab), si trecand prin toate culorile. Are si o aplicatie de Android care face cam acelasi lucru.
Apoi ne-am amintit de alta initiativa cu luminite frumoase. Immaterials: Light Painting WiFi este un proiect in care o tija speciala e folosita pentru a gasi si marca semnalele Wi-Fi cu lumina. Rezultatul e apoi fotografiat cu expunere lunga, cum e si exemplul anterior.
Si mai avem o ilustrare a campurilor de Wi-Fi care ne inconjoara permanent. Ii apartine lui Nickolay Lamm, a carui viziune e poate cea mai spectuloasa pentru ca lucrarile lui arata campurile de Wi-Fi la scara mare, in mediul citadin american. A lucrat pentru a realiza aceste materiale cu un astrobiolog si fost angajat NASA, deci putem sa avem incredere in ce vedem.
Sa nu uitam nici in zilele mai proaste c-avem in jur niste unde electromagnetice cu potential de curcubee.
