István Téglás e unul dintre actorii aia pe care vineri ii vezi pe scena mare de la TNB, in Shakespeare, si sambata intr-o sala mica de la Centrul National al Dansului, intr-un spectacol mut despre corp, miscare si acceptare. Teglas alearga intre stat si piesele independente, intre dans si teatru, intre Romania si strainatate. A lucrat in Sfantu Gheorghe, in Zurich sau New York, iar in perioada asta joaca cam in 10 spectacole din Bucuresti. Unele sunt la National si la Odeon, unele la Godot Cafe din Centrul Vechi, unde ne-am si intalnit ca sa-i pun cateva intrebari despre actorie, succes si lipsurile lumii artistice in care se invarte. Mi-a raspuns la toate, molcom, cu accent ardelenesc, dar destul de hotarat. Asta cand nu s-a razgandit imediat dupa.
IQads: Dansezi, joci teatru, faci acrobatii. Mai e suficient pentru un artist sa faca doar una dintre acestea sau trebui sa stie cate un pic din toate?
István Téglás: Daca poti sa le imbini pe toate, e foarte bine. Daca nu ai chemare spre zonele astea, nu prea ai ce sa faci. Daca nu ai simtul miscarii, degeaba incerci sa dansezi. E adevarat, iti e de folos daca poti sa acoperi mai multe zone, dar eu stiu multi artisti care nu sunt buni in toate si le merge foarte bine. Deci nu cred ca e necesar sa le ai pe toate, dar e folositor.
IQads: Ai facut scoala in Targu Mures, ai lucrat in Sfantu Gheorghe si in alte oras din provincie. Care sunt avantajele provinciei fata de Bucuresti?
István Téglás: Cand lucrezi in provincie nu te ocupi de mai multe spectacole in acelasi timp, ci doar de unul singur. E clar ca acolo ai mult mai mult timp de explorare, de incercari si de concentrare. Asta e un avantaj foarte mare. Regizorii iubesc provincia exact din acest motiv, pentru ca actorii sunt mult mai dedicati atunci cand lucreaza pentru un singur proiect si au sansa unor repetitii mai lungi.
In Bucuresti timpul scurt e un dezavantaj. Dar depinde de fiecare. Mie imi convine acest ritm al orasului. Da, e adevarat ca nu pot sa stau prea mult pe un singur lucru, am multe spectacole, insa mi-am dorit mereu sa fie asa, deci ma bucur de perioada asta.
IQads: Dar nu crezi ca te poate epuiza?
István Téglás: Sa stii ca m-am gandit la chestia asta, insa eu am intrat in vartejul asta doar de 2 ani, deci sunt inca la inceput. Au existat momente in care am simtit oboseala, dar sper sa nu se ajunga la o epuizare artistica. Oricum, eu sunt un tip destul de corect cu mine si daca o sa simt ca nu mai pot, am sa ma opresc. Nu am facut si nici nu o sa fac vreodata compromisuri de genul asta.
IQads: Care e masura succesului din punctul tau de vedere? Are legatura cu numarul mare de spectacole?
István Téglás: Nu stiu daca are legatura cu cantitatea spectacolelor, ci mai degraba cu calitatea lor. Cred ca, daca un singur actor reuseste sa umple o sala de 500 de locuri, e un actor de succes. Inca nu e cazul meu, dar sper ca intr-o zi o sa fie.
IQads: Ai lucrat si la stat, de ceva ani esti independent. Care sunt avantajele si dezavantajele independentei artistice?
István Téglás: Am considerat mereu ca a fi angajat la stat e un dezavantaj. De cand nu mai sunt angajat, indiferent daca lucrez la stat sau in proiecte independente, ma simt mult mai bine. Oricum, nu prea am timp sa ma gandesc cand a fost mai bine, atunci sau acum, ceea ce e foarte bine. Eu am avut noroc sa nimeresc in proiecte bune, chiar daca erau la stat sau nu. Cred ca asta face diferenta: calitatea spectacolului, nu locul in care se joaca.
IQads: Ce crezi ca ii lipseste generatiei de actori din care faci parte?
István Téglás: Respectul fata de ceea ce a fost inaintea noastra. Mi se pare ca nu mai apreciem anumite lucruri. Nu zic ca trebuie sa vedem frumosul si minunatul in absolut orice a fost facut in trecut, insa cred ca sunt niste lucruri peste care nu poti sa treci oricum. Din pacate lipseste interesul tinerilor pentru asta.
IQads: Poti sa faci o comparatie intre publicul de dans si cel de teatru?
István Téglás: Cred ca publicul de dans contemporan are anumite simturi mai rafinate decat cel care vine la teatru. Din pacate insa, publicul de dans e mai mic. Nu stiu daca exagerez daca spun despre el ca e si mai deschis spre nou. La teatru, din pacate, publicul nu e mereu asa.
IQads: Dar crezi ca teatrul ar trebui sa fie o distractie exclusivista, adresata doar unei anumite categorii de oameni?
István Téglás: Daca m-ai fi intrebat asta acum cativa ani, probabil ca ti-as fi spus ca da, cred asta. Atunci eram insa blocat in niste principii foarte puternice, care m-au ajutat foarte mult, dar mi-am dat seama ca pe lume nu exista doar ce vreau eu, lucrurile nu sunt doar cum cred eu ca ar trebui sa fie.
Teatrul nu e doar pentru oameni avizati si nici nu trebuie sa fie. E bine ca anumite spectacole se fac doar pentru un anumit public, dar ar fi rau daca s-ar intampla numai asta.
IQads: Cum crezi ca pot ajuta instrumentele online un actor? Crezi ca social media poate ajuta un actor sa se faca remarcat?
István Téglás: Intr-un fel il poate ajuta, dar din pacate azi sunt atati actori sau oameni care vor sa fie actori si fac spectacole, incat eu, daca as vrea sa aleg o piesa la care sa merg numai uitandu-ma pe net, nu as putea. Sunt prea multe, nu ai nicio garantie a calitatii, e destul de riscant. Insa e clar ca online-ul iti ofera o vizibilitate mare si o accesabilitate rapida.
IQads: Ai fi dispus sa colaborezi cu branduri?
István Téglás: Depinde. Nu cred ca mi-ar placea sa ma vad vandut pentru orice. Nu mi-ar placea sa fac reclame pentru produse, ci mai degraba pentru cauze sociale.
IQads: Care e locul tau preferat din lume?
István Téglás: China. Mi-a placut foarte mult acolo. Era o amestecatura de stiluri si asta imi place foarte mult, are o mie de fete si o mie de posibilitati.
IQads: Unde te vedem in 2014?
István Téglás: La Teatrul National, unde am trei spectacole, Furtuna, Revizorul si D’ale noastre, la Godot Cafe unde am mai multe feluri de spectacole, la Teatrul Odeon in Ascensiunea lui Atruro Ui poate fi oprit, la Centrul National al Dansului, la Teatrul Mignon si Teatrul Elizabeta.
IQads: Deci in foarte multe spectacole. Se intampla sa ai mai multe in aceeasi zi?
István Téglás: Da, e stresant un pic. Insa cea mai dificila parte mi se pare ca e timpul intre spectacole. E cea mai solicitanta: alergi, intarzii, ai emotii.
IQads: Ce ii lipseste teatrului romanesc contemporan?
István Téglás: Deschiderea. Si comunicarea. Se comunica greu in lumea asta.
IQads: Si dansului?
István Téglás: Intelegera fata de public. De fapt, cred ca e bine totul asa cum e. Lucrurile se intampla asa cum e dat sa se intample. Oricum e o lupta. Putem doar sa speram ca o sa fie mai bine.
Pe István il puteti vedea vineri, 30 mai, de la ora 22:00, in spectacolul "In parc" de la Godot Cafe, alaturi de Ana Ularu si Rodica Lazar. Il puteti urmari si pe Facebook.
István Téglás a absolvit Universitatea de Arta Teatrala, sectia actorie, din orasul Targu-Mures, in anul 2004. A fost actor angajat al Teatrului de stat din Timisoara, actor si dansator al Studioului M din Sf. Gheorghe, iar din 2006 este actor independent, avand numeroase colaborari cu Teatrul National de Opereta, Centrul National al Dansului, Teatrul Mic, Teatrul Odeon, Teatrul National din Bucuresti, precum si cu teatrele independente. Teglas a colaborat cu regizori precum Dragos Galgotiu, Radu Afrim si Gigi Caciuleanu sau cu coregrafa Andreea Novac.
