Multe dintre cele mai tari proiecte incep cu un "ce-ar fi daca?". In cazul celui mai recent proiect realizat de Alex Galmeanu pentru mascara Aero Volume de la AVON, "ce-ar fi daca o camera ar ramane fara gravitatie" a fost scanteia care le-a facut pe Antonia, endorserul acestui produs si al gamei de machiaj AVON Color, actrita Crina Semciuc, vedeta Pro TV Andreea Ibacka si Janina Nectara, creatoarea blogului Fashion avec Passion sa pluteasca pe paginile revistei Marie Claire. Campania de promovare pentru Aero Volume Mascara a inceput in luna februarie, cu un PR Blitz si doi astronauti. Proiectul foto a fost gandit impreuna cu THE PRACTICE.
Alex rezuma proiectul:
"Proiectul AVON depaseste un pic media spectacolului oferit, in general, de campaniile publicitare. Campaniile publicitare au un scop foarte direct si clar, urmaresc in primul rand sa comunice, si apoi sa fie frumoase. In cazul de fata, lucrurile nu mai sunt atat de directe, campania are un oarecare mister, lucru intalnit mai rar in fotografia publicitara".
Alex Galmeanu
Din punctul de vedere al AVON, povestea editorialului suna cam asa:
"Ideea initiala de la care am pornit a fost intrebarea 'pe noi ce ne face sa plutim?' Urmatorul pas a fost sa ne intrebam cum am putea reda aceasta senzatie de plutire printr-un proiect original. Am ales ca, de aceasta data, sa prezentam beneficiile produsului indirect, printr-o poveste, punand accentul pe starea de spirit si pe atitudinea care vin la pachet cu mascara Aero Volume. Pe Alex Galmeanu l-am abordat avand in minte rezultatul final, care trebuia sa surprinda prin originalitate si profesionalism. Rezolvarea tehnica a briefului, curajul si gandirea in avans a fiecarui detaliu ce a tinut de aceste poze ne-au facut sa avem 100% incredere in el", spune Bogdan Berdacovici (PR & Advertising Manager, AVON Romania and Moldova).
Alex ne povesteste in continuare despre cum au fost realizate fotografiile, de la idee si prima intalnire cu agentia pana la aranjarea ultimului strat de voal de pe rochiile fetelor.
IQads: Ce iti cerea brieful pe care l-ai primit pentru proiectul Avon? Cum l-ai interpretat?
Alex Galmeanu: In cazul de fata, agentia a stiut foarte clar ce vrea. Lucrurile au pornit de la conceptul de zero gravity:ce se intampla cand nu exista gravitatie? Sigur, exista nuante de interpretare, cum ar fi locurile gasite, dar rezultatul final nu este foarte departe de cerintele agentiei. Nu am vrut sa folosesc imagini de stoc si am insistat pe folosirea unor locuri reale din doua motive: unu, cred ca plasarea printurilor intr-un spatiu romanesc e cat se poate de binevenita, si doi, mi-am dorit sa fac toate fotografiile, sa nu apelez la alte surse de imagine. Cam asta ar fi in cateva fraze, dar de la o fraza pana la fotografie sunt foarte multe etape.
Sunt extrem de multe idei pe lumea asta, la fel cum sunt si foarte multi generatori de idei. Problema apare atunci cand chiar vrei sa pui acele idei in practica. Acolo e partea interesanta. Intotdeauna cand se pune problema de un brevet de inventii, de exemplu, accentul se pune pe un obiect fizic existent sau macar pe un plan extrem de bine stabilit, niciodata pe idee in sine, intotdeauna pe ceva palpabil. Asta e diferenta dintre idee si realizarea ei. Ideea spusa in doua cuvinte poate fi, de fapt, mult mai complexa in momentul in care ajungi la realizarea ei.
IQads: A fost nevoie de multe runde de discutie pentru ca tu si agentia sa ajungeti la un plan detaliat a ceea ce urma sa faceti?
Alex Galmeanu: Fata in fata cred ca ne-am vazut de vreo trei ori, dar colaborarea noastra a reprezentat o discutie continua, in versiune digitala, de aproape trei saptamani. Trebuie sa existe mai multe runde de discutii pentru ca si proiectul are mai multe etape. Nu putem sa avem o intalnire, sa mi se spuna „vrem asta” si eu sa vin cu fotografia gata facuta. Practic e un PPM [n.r. Pre-Production Meeting] continuu pana la punctul final al realizarii proiectului.
Nu sunt singurul implicat in proiect, am fost o echipa destul de mare, care include, evident, si agentia, si clientul. Uneori eu sau echipa mea, fiind atat de aproape de lucruri, putem sa nu ne mai dam seama daca atingem punctele pe care trebuie sa le atingem. Asa ca genul asta de proiect este o munca de echipa, in care-i adevarat, unii stiu detaliile tehnice, altii stiu detaliile de comunicare, dar in esenta, nimic nu se poate face fara vreunul dintre noi.
IQads: Intre ce etape s-au impartit cele trei saptamani de lucru la proiect?
Alex Galmeanu: A existat o etapa de cam o saptamana de pre-productie, destul de importanta, in care am pus toate lucrurile cap la cap, si o etapa de post-productie la fel de importanta pentru ca poate nu chiar jumatate, dar un procent semnificativ din ce inseamna fotografiile astea vine din partea de post-productie. Shootingul a durat trei zile. In una din ele am fotografiat locurile, cadrul fotografiilor, fara personaje. Personajele le-am fotografiat in studio in alte doua zile. Au urmat undeva intre opt si zece zile de post-productie. Poate chiar sunt mai mult de trei saptamani, daca stau sa ma gandesc.
IQads: Ce a fost cel mai dificil in perioada de pre-productie? Ai spus ca au fost foarte importante pentru tine locurile in care au fost realizate fotografiile.
Alex Galmeanu: Singura mea teama in toata desfasurarea proiectului a tinut de interpretarea pe care personajele o vor avea odata puse in conditiile nu tocmai ideale din cadrul shootingului. Mi-a fost greu sa imi imaginez cum ar putea personalitatile pe care le-am fotografiat sa isi pastreze gratia cand se aflau agatate cu o sfoara de tavan, in pozitii relativ incomode. Dar lucrurile au mers nesperat de bine, am lucrat cu niste profesionisti, cu niste femei care au si inteles foarte bine subiectul si cred ca si-au si dorit provocarea asta. N-au fost niste oameni chinuiti, au fost oameni care au participat, care m-au intrebat: crezi ca e bine, sa mai incercam? Lucrul asta m-a bucurat.
N-as zice chiar ca a fost o greutate, dar a durat un pic pana cand ne-am pus de comun acord apropo de abordarea pe care o vom avea. Orice proiect de genul asta poate avea multiple abordari, poate o suta de variante in care-l poti realiza cu rezultate asemanatoare. Dar unele din variantele alea pot costa mai mult, poate nu neaparat in termeni financiari, ci in termeni de resurse, de energie. Scopul e sa gasesti varianta optima din punct de vedere al resurselor consumate, una convenabila pentru toata lumea. Cred ca asta e cea mai importanta etapa de pre-productie.
IQads: Daca tot a venit vorba de carlige si pozitii incomode, poti sa-mi povestesti cum au ajuns fetele sa pluteasca?
Alex Galmeanu: In primul rand, a existat un plan. Cu acest plan ne-am dus la Iconic, unde am incercat sa gasim cadre ce s-ar putea potrivi fotografiei finale, tinand cont de montajul pe care urma sa-l facem. Am avut patru propuneri finale. Apoi am fotografiat in studio personajele, intr-un mod care sa se integreze cu locul. Fetele au fost agatate de tavan cu ajutorul unor echipamente de alpinism. Am fost consiliati de catre un alpinist profesionist, pentru ca n-am vrut sa ne asumam riscuri inutile.
IQads: Cat conteaza cunostintele tehnice in realizarea unui astfel de proiect?
Alex Galmeanu: Nu stiu daca reusesc sa redau prin cuvinte complexitatea montajului, dar imagineaza-ti ca lucrurile, cel putin, in teorie, trebuie sa se potriveasca la milimetru, in cele mai mici detalii. Lumina intra intr-un anumit fel, din anumite directii in locurile de unde am fotografiat cadrele, care au si o anumita cromatica, un feeling al lor. Lucrurile astea trebuie sa le reproduci in studio in detaliu, in asa fel incat cele doua fotografii sa se mixeze intr-o imagine coerenta. Altfel, se vad decupajele, se vede ca e un colaj. Marele challenge la un proiect de genul asta este sa fii veridic. Sa te uiti la fotografie si sa crezi ca, intr-o situatie in care planeta si-ar pierde gravitatia, chiar s-ar putea intampla ce vezi.
Alex: "Nu stiu daca reusesc sa redau prin cuvinte complexitatea montajului". Ajutam cuvintele cu un montaj video din timpul lucrului pentru editorialul AVON:
M-a amuzat si ca, la nivel de experiment vizual, se intampla niste detalii greu de luat in seama. Fata personajului nu e fotografiata in acelasi timp cu picioarele personajului, nu sunt contemporane, sa spunem. Sunt fotografiate si la jumate de ora diferenta. Personajele au fost fotografiate pe segmente. Rochia care zboara este fotografiata din cinci sau sase cadre distincte, parul e fotografiat si el in doua sau trei etape, expresia fetei este luata dintr-o fotografie, pozitia corpului dintr-o alta fotografie. Corpul, si el, s-a intamplat in cateva cadre sa fie segmentat, adica bustul luat dintr-o fotografie, capul luat dintr-o fotografie, picioarele sunt luate dintr-o alta fotografie. Cred ca fiecare dintre imaginile astea e compusa, in medie, din 15 imagini distincte.
