Daca lucrezi in marcomm sau visezi sa ajungi acolo, probabil stii ca in industria asta oamenii se lupta constant cu timpul. Nu vorbesc doar de deadline-uri, ci si de dorinta arzatoare si, desigur, justificata de a avea viata dupa birou. Devine liniuta in plus pe to-do list sa nu ajungi redus la jobul tau; dar se pune jos de tot, ca nu e urgenta. [de revazut Fight Club, candva asa, cand aveti timp]
Si, din miriada de optiuni de petrecere a timpului liber, unii marketeri aleg taman sa faca sport. Da, chiar exista, si sunt activi, dinamici, dintr-astia pasionati. Ba chiar sustin ca sportul ii ajuta la job.
Un pic de context ajutator vine din raportul de cercetare sindicalizata SPORT IN ROMANIA – The link between companies, brands and sports, realizat de Quantix Marketing Consulting si parte din seria SMARK Research. 50.7% dintre romanii adulti care traiesc in mediul urban au practicat cel putin un sport in ultimele 6 luni. 68.6% dintre barbati fac sport, in raport cu 45% dintre femei.
Printre ariile de motivatie care ii tin pe romani activi stau beneficiile fizice (sanatate, corp atletic, scaderea in greutate) si cele mentale (efectul revigorant, destresarea si spiritul competitiv). La capitolul "Motive [sau scuze] pentru care romanii nu fac sport" stau la mare rang timpul si banii, cu toate ca cei deja activi spun ca time management-ul nu e o problema. Si, apoi, exista si sporturi necostisitoare.
Am vrut sa facem lumina peste aceasta nebuloasa a marcomm-ului practicant de sport, asa ca i-am intrebat cum se descurca pe cei pe care i-am vazut preocupati de milestone-urile atinse in activitatea sportiva: Razvan Matasel (Managing Partner, Arsenoaiei & Matasel), Costin Miu (The New Stentor), Valentin Suciu (Creative Partner, Jazz), Alex Tunaru (Social Media Manager, Next Advertising), Marian Costache (Managing Partner, Motion Vision Communication), Razvan Varabiescu (Director General, Aegis Media Central Services), Ana-Maria Stancu (Account Executive, DDB Romania) si Radu Ionescu (Managing Director, Kinecto).
Discutia merge in 3 directii: mai intai vorbim despre ce ii face pe marketeri sa se tina de miscare, apoi despre depasirea barierelor de timp [si comoditate] si terminam cu modurile in care sportul practicat in mod regulat imbunatateste performantele la job. Aviz celor interesati: avem si poze.
Perseverenta si motivare: de unde vin?
Publicitarii si marketerii pe care i-am intrebat de motivatii ilustreaza de minune atitudinile si comportamentele romanilor cu privire la sport si miscare; pe langa pasiune si spirit competitiv, motivatii puternice rezida in beneficiile fizice si mentale, fie ca vorbim de separarea de cotidian sau, din contra, de o mai buna concentrare la solutii pentru problemele de zi cu zi.
Costin Miu , pasionat de munte si practicant de alergare, inot, ciclism si fitness pentru a se intari ca alpinist de altitudine, a povestit despre experientele lui, carora le-a dedicat si un blog: "Imi aduc aminte ca in august 1986, la intoarcerea din expeditia de la Cheia, eram atat de rupt ca nici n-am simtit cutremurul, altfel destul de serios. Ceea ce fac acum, alpinismul de altitudine, e mai mult decat un sport."
La ce se refera? Intr-o expeditie pe Aconcagua (6972m), Costin a avut o realizare: "Undeva, pe la 6500 de metri, mi-am dat seama ca, desi sunt foarte bine pregatit fizic, daca trebuie sa ajut pe cineva la acea altitudine nu sunt indeajuns de puternic. Pot spune ca asta m-a motivat sa cresc intensitatea antrenamentelor de acasa pentru expeditiile viitoare, responsabilitatea s-a transformat in motivatie".
Costin Miu, la inaltime
"Atins grav de microbul cataratului" este si Radu Ionescu, care adauga pe lista alergatul: "Am motivatii diferite pentru cele doua sporturi pe care le fac acum. Cataratul e cel mai complet sport pe care l-am incercat pana acum si este sportul care ma ajuta sa ma deconectez complet mai ales in iesirile la stanca. Alergatul e cel mai simplu sport complementar cataratului; recunosc ca si aici ma urmareste putin spiritul auto-competitional si incerc an de an sa imbunatatesc timpii de semimaraton".
Radu Ionescu la catarat
Razvan Matasel, pe de alta parte, practica de la 13 ani arte martiale. Aici au intrat de-a lungul timpului Qwan-Ki-Do (arta martiala vietnameza), Karate sportiv, Wushu, kickboxing dupa reguli K-1 si Brazilian Ju-Jitsu. Motivatia lui? "E pasiune. Si cred ca orice om are nevoie sa faca in viata un lucru foarte greu. Iti schimba perceptia asupra celorlate aspecte care brusc iti par mult mai usoare".
Razvan Matasel la antrenamente
L-am intrebat si pe Alex Tunaru ce il motiveaza sa se tina de sport - el joaca fotbal, dar a mai incercat si rugby-tag, handbal, volei si un pic de box. Ne-a raspuns cu un adevar simplu si la obiect: "Sentimentul ca e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru corpul meu".
Alex Tunaru pe teren
Corpul si scaderea in greutate i-a motivat pe multi profesionisti sa se apuce de sport.
Razvan Varabiescu, triathlonist si ocazional schior, kitist si baschetbalist, a spus ca depasirea obiectivelor tot mai ambitioase sta pe primul plan: "Dupa mai bine de 20 de ani, m-am reapucat de sport. Acum un an am decis ca ar fi momentul sa renunt la burta si am ales triathlonul. Motivatia imi vine din a incerca sa ating anumite obiective pe care mi le stabilesc. Asa functionez. Antrenamentele le percep ca pe un mijloc de a-mi atinge scopul, nu ca pe un scop in sine".
Experientei lui cu triathlon-ul i-a dedicat si un blog.
Razvan Varabiescu merge cu bicla pentru triathlon
Lupta cu greutatea a fost numai unul din factorii decisivi care l-au facut pe Marian Costache sa devina activ: "In afara de cateva stagii sportive in copilarie, m-am apucat serios de sport in jurul varstei de 29 de ani. Eram atunci in mijlocul unei crize personale ample, pe mai multe registre: emotional, profesional etc. Munceam foarte mult, asta implicand munca fizica, in plus ajunsesem pe la 101kg. In acest context s-a declansat o discopatie lombara (L5-S1), care ma impingea incet si sigur catre operatie la coloana. Am avut sansa sa intalnesc un medic specializat in recuperare, care m-a pus sa fac gimnastica si masaj zilnic, si mi-a spus ca asa am sanse sa scap de cutit.
In jumatate de an ma simteam mai bine, intr-un an eram deja de nerecunoscut, dupa ce am slabit 20kg. Am facut gimnastica si masaj in fiecare zi, timp de 4 ani. Dupa asta am inceput sa diversific activitatile sportive."
In prezent, programul lui de sport arata cam asa: martea si vinerea sala, miercurea tenis, sambata si duminica alergat; apoi, in functie de anotimp, intra pe lista si mersul cu bicicleta, inotul si schiatul.
Marian Costache in postura de maratonist
Una dintre primele activitati sportive ale Anei-Maria Stancu a venit tot pentru reglarea greutatii: "De sport m-am apucat in adolescenta – mai exact, in jurul varstei de 14 ani. Aveam o greutate peste medie, ceea ce a facut-o pe mama mea sa se ingrijoreze. Mai mult cu forta a reusit sa ma inscrie la o sala unde se facea aerobic. Cu timpul, a inceput sa imi placa si abia asteptam zilele de marti si joi pentru a face sport".
Dupa o pauza de cativa ani inceputa pe timpul facultatii, Ana-Maria merge acum de cel putin 4 ori pe saptamana la aerobic si face antrenamente de tip interval, tabatta si fitness.
Ana-Maria Stancu ne arata cum se face sala
Pasiunea pentru sport a dus-o chiar dincolo de sala: "Am ajuns sa particip la diverse evenimente din lumea fitness-ului, fie ca este vorba despre conventii internationale care se desfasoara aici, in tara, fie clase de sport sustinute de master traineri nationali sau internationali. La aceste conventii sportive ai ocazia sa intalnesti oameni dedicati intru totul acestui domeniu, oameni care au o pasiune nemarginita pentru sport si o transmit celor cu care lucreaza. In astfel de oameni eu mi-am gasit sursa de inspiratie".
Valentin Suciu, care imbina jogging-ul cu antrenamentele de forta musculara, rezuma frumos capitolul motivatii: "Aspectul fizic (sa scap de grasimea in excess), linistea sufleteasca pe care o am in momentul in care fac sport si 30 de minute dupa. Si oamenii cu care fac antrenamentul".
Pe Facebook-ul lui Valentin Suciu n-am gasit inca dovezi ca face sport
Nu am chef azi
Se intampla celor mai buni si motivati sa sara peste antrenamente. De comoditate (bat-o vina!) ne-au vorbit aproape toti.
Radu Ionescu ilustreaza: "Suna alarma la 6:30, afara sunt -5 grade, te doare tot corpul pentru ca esti nerefacut de la ultimul antrenament, mai esti si putin racit - si fix azi ai prezentare de pitch. Cum sa te duci sa alergi?!".
Alex Tunaru a vorbit si el de dimineti: "Cred ca punctul meu maxim de creativitate este dimineata, cand ar trebui sa ma duc sa inot sau sa alerg, dar reusesc cumva sa gasesc tot felul de scuze destepte sa nu o fac ".
De cealalta parte, cei care fac sport de regula dupa birou graiesc prin cuvintele Anei-Maria Stancu: "Sigur, cel mai mare 'dusman' al meu este timpul liber limitat si oboseala de dupa serviciu. De multe ori termin tarziu treaba si ma gandesc sa merg direct acasa, sa ma intind in pat. Dar asta nu ma face sa ma simt neaparat mai bine; acum stiu ca daca fac macar un antrenament de 20-30 de minute, imi revin mai repede decat daca lenevesc la televizor. E un lucru pe care il constientizezi in timp si care se consolideaza pe masura ce apar rezultatele".
"Imi spun mereu ca nici un motiv nu este destul de puternic pentru a renunta. In timp, mi-am dat seama ca trupul nostru este mai rezistent la efort decat ne imaginam si ca intotdeauna cea care cedeaza prima este mintea", a adaugat ea.
Marian Costache ne-a indicat ca pana si scuzele ocupa timp: "Nu cautam scuze ca nu faceam sport, ci pur si simplu nu faceam".
Cei aflati nu in lupta cu timpul, ci cu confortul primesc un raspuns foarte la obiect, de la Razvan Varabiescu: "Singura solutie e sa nu iei in calcul ca exista alternativa. Pur si simplu te ridici si-ti faci antrenamentul. Iar satisfactia ulterioara face toti banii".
Pe langa ratiunile de tipul patul e prea bun si cald, marketerii ne-au vorbit si de alegeri constiente de a sari peste ora de sport.
Costin Miu ne spune sincer: "Nu caut motive speciale, le folosesc pe cele deja inventate! Uneori prefer sa consider mai interesant un documentar la TV sau o carte, pentru ca stiu ca voi putea recupera antrenamentul de la care am chiulit. Filosofia mea despre sport este ca nu trebuie sa devina o activitate pe care s-o faci compulsiv sau din frustrare, ci trebuie sa ramana o placere".
Valentin Suciu a mentionat, pe langa factorul lene, si prioritizarea activitatilor din timpul liber: "Scuzele de rigoare sunt legate de faptul ca las alte lucruri - job, evenimente culturale, nevoia de relaxare prin socializare sau entertainment - sa vina inaintea antrenamentului. Sau nu am motivatia necesara sa trag de mine dimineata sau seara dupa munca. Adica mi-e lene. De fiecare data cand am reusit sa ma motivez sa fac ceva doar pentru mine, am reusit sa fac si sport. Si de fiecare data cand am facut sport nu am regretat".
Sportul si jobul
Sportul le-a imbunatatit celor cu care am vorbit performanta la job, dar in feluri diferite. Alex Tunaru a spus ca sportul si orice alt hobby practicat in afara orelor de munca cresc randamentul dat in timpul programului: "Cred ca e foarte important sa ai viata in afara jobului. Sa stii ca esti mai mult decat un fund pe un scaun si niste coate pe un birou."
E usor sa acumulezi energie negativa la job, de asta nu trebuie sa ne convinga nimeni. Iar, dupa spusele lui Costin Miu, "sportul este activitatea care elimina cel mai bine stresul si energia negativa acumulate vrand-nevrand." Si Marian Costache vede acelasi beneficiu: "Cu un asemenea program sportiv am ajuns sa nu ma mai enervez, cu toate ca mediul de afaceri din Romania zilelor noastre e destul de dur pentru business-urile modeste".
Marian ne-a spus chiar ca mintea lui functioneaza mai limpede cand alearga si foloseste prilejul pentru a cauta solutii: "Cand fac sport, continui sa am mintea la mine. Ma gandesc la pregatirea unei campanii, scriu in gand o bucata dintr-un articol, caut solutii diverse de optimizare de business. Fac toate astea pentru ca functionez mult mai bine la puls de peste 120-130 batai/minut."
Ana-Maria Stancu a intarit si ea faptul ca sportul influenteaza in bine atitudinea la job: "Starea de bine pe care mi-o ofera sportul se vede la serviciu: sunt mai vesela, mai pozitiva, mai spontana. Am invatat sa am mai multa rabdare, sa fiu mai optimista si sa nu intru in panica usor. Si m-a ajutat sa reconfirm faptul ca, pas cu pas, zi de zi, si in sport si la job, pot sa ma autodepasesc, sa evoluez spre o versiune a mea mai buna.Si nu pot sa nu amintesc de increderea pe care am castigat-o scapand de frustrarile legate de aspectul fizic. O incredere sporita in propria persoana face minuni la locul de munca!"
Radu Ionescu imbina relaxarea cu benefiicile mentale: "Cataratul ma ajuta sa ma deconectez complet chiar si intr-un antrenament scurt de 1.5 ore - e un sport in care nu ai cum sa te mai gandesti la altceva. Alergatul este exact opusul - ai tot timpul sa te gandesti la tot si la toate, ceea ce nu ajuta neaparat la deconectare. Insa si in alergat, la fel ca in catarat si in multe alte sporturi, spiritul de a merge inainte mult dupa ce simti ca fizic nu mai poti sa te misti este de ajutor si la job. Am citit de curand o carte care defineste conceptul de 'wartime CEO' - si cumva urmeaza cam acelasi spirit :)".
Tot de atitudine ne-a vorbit si Razvan Matasel: "Artele martiale te invata sa lupti, si in antreprenoriat am nevoie de acest lucru in fiecare zi. Iar codul de onoare pe care il deprinzi in sala nu te paraseste niciodata".
In aceasta nota de onoare adusa sportului incheiem si noi. Am vazut, asadar, cum pentru marketeri, un sport nu vine niciodata singur, motivatiile bat scuzele si jobul are numai de beneficiat de pe urma exercitiilor fizice. Perspectiva de ansamblu asupra romanilor – atitudini si obiceiuri ca practicanti, dar si ca spectatori ai sportului – e documentata in raportul de cercetare sindicalizata SPORT IN ROMANIA – The link between companies, brands and sports, realizat de Quantix Marketing Consulting si parte din seria SMARK Research.
