![[AdLife] Manuela Gogu (Lowe & Partners): In Romania trebuie sa ai mai multa idee decat executie](https://media.iqads.ro/2014/04/manuela-gogu-creative-director-lowe-partners-cover-850.jpg)
Ca alti absolventi pe care-i stim si care nu rateaza nicio ocazie sa se laude ca au terminat Literele (spun pentru ca am lucrat si lucrez cu ei), si Manuela Gogu aminteste de cuvintele memorabile ale Laurei Mesina. Probabil ca daca am sta mai mult de vorba am ajunge si la povesti despre magia de la cursurile lui Mihai Dinu si seminariile tinute de Silvia Marin Barutchieff. Pe langa cursurile de comunicare din Facultate, in CV-ul Manuelei apar si cursuri de publicitate si strategie la Berlin, Londra si Belgrad. De aici si pana la pozitia actuala de Director de Creatie la Lowe & Partners gasim, in mod neobisnuit, o experienta bogata in Relatii Publice. S-a alaturat Grupului Lowe in urma cu 8 ani, dar nu sa fie copy la Lowe & Partners, ci PR Exec la GolinHarris. De la proiectele de corporate si brand communication, a evoluat in timp spre strategie si creatie pentru platforme de comunicare integrate. Opriri lamuritoare pe acest traseu in cariera va invit sa faceti la AdLife:
Primele semne ale talentului s-au vazut in anul 2, la Facultatea de Litere, la un seminar de imagologie tinut de Lector Univ. Dr. Laura Mesina. Am scris un copy pentru o imagine cu un inger care pedala pe o bicicleta. Intreg amfitreatrul mi-a aplaudat scorneala. Spontan si sincer. Ramane cea mai frumoasa recunoastere pe care am primit-o vreodata. Probabil ca fara acel moment mi-ar mai fi luat cativa ani pana sa am curaj sa imi verbalizez ideile.
Copilaria mi-am petrecut-o la la Bacau, pe strada Alunului, in mare parte in fata blocului. Pana in facultate nu m-am visat niciodata nimic in mod special. Stiam ca trebuie sa aiba de-a face cu scrisul sau desenatul.
Adolescenta e perioada in care nu ma placeau baietii. Eram mica, foarte slaba, cumva subdezvoltata :) Asa ca singura mea sansa de a ma impune era sa fiu amuzanta.
In liceu am fost un mix dubios intre tocilara clasei si comediantul grupului. A se intelege ca se radea cu mine, nu de mine. Mi-a placut in secret de proful de fizica. Mie si altor 7 fete din clasa alaturi de care formasem un soi de secta. Am revenit la orientari mai ortodoxe imediat dupa liceu.
Cand eram in facultate ma gandeam cum sa ajung sa muncesc intr-o agentie de publicitate. Gratis. In timp ce ma gandeam la asta si mi se parea aproape imposibil, mi-a mai venit o idee: sa aduc Victoria’s Secret in Romania. Le-am scris ca am aceasta super oportunitate pentru ei. Nu mi-au raspuns. Asa ca m-am intors la hartuit HR-ii din agentii.
Am luat primul salariu de la BBDO, unde am lucrat doua luni. Se lansa Dacia Logan si completam invitatii tipizate pentru eveniment. Cu banii castigati mi-am luat pantofi de la Musette si m-am dus la Costinesti.
In publicitate am ajuns cand prietena mea Irina Gaspar m-a recomandat la BBDO sa completez invitatiile sus-mentionate.
Primul meu proiect in publicitate m-a invatat sa ma gandesc mereu ca cineva investeste sume fabuloase ca sa aduca la viata ideile mele. Am avut revelatia asta cand s-a intamplat primul eveniment cu un concept gandit de mine. Cand am vazut bugetul din spatele ideii m-am simtit Bill Gates. In secunda urmatoare m-a luat cu panica...daca nu i-am propus cele mai frumoase give-away-uri?
Niciodata nu merg sa vand ceva ce eu nu as cumpara. Si nu discriminez bugete.
Ce te invata publicitatea si poti sa aplici in viata de zi cu zi e ca primul impuls este de multe ori cel corect, insa nu vei sti asta decat dupa ce ai mai cautat inca 10 alternative. Nu ma opresc la prima idee, nici cand imi aleg destinatia de vacanta, nici cand rezolv un brief.
Viata e scurta, dar poate fi eficientizata. Cred in organizare. Sunt oameni care le fac pe toate si oameni care nu fac mai nimic.
Oamenii sunt foarte diferiti. Cu cat asumi asta si incerci sa ii intelegi mai bine in diversitatea lor, cu atat iti cresc sansele sa faci lucrurile bine.
Momentele formatoare din cariera mea tin de cateva intalniri cu oameni care m-au invatat, validat si incurajat. La 2 luni dupa ce m-am angajat la GolinHarris, Hortensia (Nastase) a citit un comunicat pe care il scrisesem pentru Orange. A venit si mi-a spus ca sunt creativa. De atunci am primit numai joburi creative.
Mi-as fi dorit sa fi aflat mai devreme ca dupa 25 de ani timpul trece mult mai repede. Nu am gasit inca explicatia.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este este inca pe rol. Si o sa-mi iasa.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la doctor, avocat, preot.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost ca daca nu poti sa explici in cateva cuvinte inseamna ca n-ai inteles.
Lectia pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost ca avem putin timp la dispozitie.
Cele mai multe nopti nedormite sunt inainte de fiecare pitch. Mi se pare nefiresc sa te opresti cand mai ai cateva ore in care poti face mai bine.
Am ramas in Romania pentru ca sotul meu nu a vrut sa emigreze in SUA la 20 de ani. Acum ii multumesc. Cum spuneam, avem putin timp; vreau sa il petrec intre ai mei.
Momentele care ma fac sa ma intreb de ce nu am ales si eu alt domeniu sunt cele in care sunt foarte obosita.
Revin la sentimente mai bune dupa fiecare prezentare.
Uneori ma enerveaza la publicitatea romaneasca autosuficienta. Sunt multi oameni inchipuiti.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca am petrece mai mult timp muncind si mai putin vorbind despre asta.
Juniorii la care ma uit eu sunt cei care seamana cu juniorul care am fost eu. Ceilalti sunt cei care sper ca vor mosteni un business, la pachet cu cineva care sa il conduca.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care pot sa recunoasca o idee cu potential, se bucura si zambesc atunci cand o aud. Si cat mai rar pentru ceilalti.
Imi amintesc si acum ziua in care la o prezentare Unilever mi-au ramas cuvintele in gat. Timp de un minut nu am putut spune nimic. Nu stiu de ce pentru ca invatasem prezentarea pe de rost. Am vrut sa mor atunci. Peste o saptamana m-au trimis la alta prezentare. A fost ok.
Aici e o fotografie cu mine in care am castigat primul premiu.
Brand-urile straine care comunica cel mai bine sunt Coca-Cola & Red Bull. Iar cele romanesti sunt Pro TV & ROM.
O campanie buna e una care este inteleasa de cel cu care trebuie sa vorbeasca si vinde.
Astea sunt campaniile mele preferate:
TV: Volvo Trucks – The Epic Split feat. Van Damme. Nu stiu daca a avut nevoie de difuzari TV :) Pentru ca e real. Pentru ca e smart & totodata mainstream. Pentru ca e intruchiparea viralitatii.
Print:Dakino – Titanic. Sunt multe printuri care imi plac. Dar asta e facut de Lowe & Partners Romania.
Outdoor:Benetton – Unhate. Pentru ca e dovada vie a faptului ca se poate (folosi capul lui Obama intr-o creatie de brand). Nu stiu caile legale, dar stiu ca de cate ori avem idei din astea, raspunsul este: nu se poate :)
Digital: Dodge Nitro –DamUnDodge.ro. Pentru ca si acum imi vine sa o copiez. Pentru ca in online trebuie sa fii primul, trebuie sa fii rapid, tebuie sa fii simplu. Iar in Romania mai ales, trebuie sa fii si ieftin. Sa ai mai multa idee decat executie.
Ambient:Statuia Libertatii.Pentru ca e branding frantuzesc pe frontispiciul USA. E nemuritoare si nu platesc expunere.
Integrat:Metro Trains – Dumb ways to die.Pentru ca e dovada vie a faptului ca de multe ori ne complicam :) E o idee „banala”, dar care in executie a intuit atat de bine un ceva pe care inca nu il pot defini. La Cannes, pe la tigari, toata lumea dezbatea ce are atat de special campania asta. In sala, la fiecare difuzare a case-ului, aceeasi lume canta si aplauda de mama focului.
Pe langa job-ul de zi cu zi, nu mai fac mare lucru. Stiu ca probabil raspunsul „aspirational” e altul, insa stiu totodata ca nu poti face multe lucruri la fel de bine. Asa ca ma concentrez.
Weekend-ul e momentul in care pot sa dorm pana la 12, stau pe canapea cu sotul meu, merg la piata, ma uit la 2, 3 filme, citesc cateva pagini, imi vad surorile, vorbesc la telefon cu mama, ies cu prietenii. In ordinea asta.
Promisiunea pe care mi-o fac si mereu o incalc e sa nu mai fumez.
In materie de muzica sunt un personaj controversat... Nu sunt tocmai in pas cu moda. Daca ar fi sa nominalizez o melodie care ma inspira; pot asculta in bucla The White Stripes - 'Seven Nation Army'.
Filmul preferat, probabil Forrest Gump.
O carte la care m-am gandit mult timp dupa este „Enigma Otiliei”.
Ma uit in Vogue & Lurzer’s Archive.
Site-ul meu preferat e google. Nu ma limiteaza :)
Cand o sa am timp si bani sa fac orice imi doresc, voi vizita fiecare satuc din New England si apoi imi voi deschide un magazin cu decoratiuni de Craciun aduse de acolo. Magazinul va fi deschis tot timpul anului, iar romanii vor fi ajuns suficient de avuti si relaxati incat sa isi cumpere un glob care ii bucura, chiar si in luna august.
Sper ca de-acum in 20 de ani sa ma gasiti cu aceeasi putere de munca. Si cu aceeasi bucurie de a rezolva briefuri.
