Dupa ce a lucrat o vreme in publicitatea pariziana, Olga Radu s-a intors in Chisinaul natal si a deschis Casa Imago, una dintre cele mai cunoscute agentii ale fratilor de peste Prut. Asta e varianta pe scurt a vietii ei de publicitar. Cea pe lung ne-a spus-o mai jos:
Primele semne ale talentului s-au vazut cand eram mica si eram ca orice copil – talentata. Parintii au avut grija sa nu uit asta.
Copilaria mi-am petrecut-o la Chisinau, in capitala Republicii Sovietice Moldovenesti, scriind si ilustrand carti cu prietenele mele. Tin minte una, Cartea Fantastica. Ne jucam inventand istorii si construind case din scaune. Faceam balet, pictura si adoram algebra.
Adolescenta e perioada in care i-am cunoscut pe Beatles si rock’n’roll-ul.
In liceu eram fata care umbla cu plete lungi si pantaloni evazati in pofida modei de forme inverse si cochete: banane si frizuri in scarita. Cu degete adesea murdare de vopsele colorate, alaturi de baieti cu bucle care cantau la chitara. Invatam bine si nu prea ma lasa mama la discoteca.
Cand eram in facultate ma gandeam cum sa fac si arta si business si cel mai mult pe atunci m-a marcat profesoara de marketing.
Am luat primul salariu de la Teleradio Moldova, la 12 ani, unde prezentam o emisiune pentru copii despre pictura. Un salariu anual in forma de sevalet adevarat, din lemn, cu picioare metalice, plin cu vopsele de ulei si pensule.
In publicitate am ajuns cand mi-am facut stagiul de MBA la o agentie de marketing comunicational in Paris.
Primul meu proiect in publicitate m-a invatat ca o echipa buna conteaza.
Ce te invati publicitatea si poti sa aplici in viata de zi cu zi e ca mesajul poate ajunge in diferite feluri de la emitator la receptor. Comunicarea potrivita face diferenta.
Momentele formatoare din cariera mea au fost MBA-ul de la Grenoble School of Business, stagiu la Paris, stagiu in SUA, crearea propriei agentii in Moldova si dezvoltarea ei.
Mi-as fi dorit sa fi aflat mai devreme ca e bine asa.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) este sa fac mai multi copii mai devreme. Si sa invat sa cant.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la a… asta incercam de fiecare data, incercam sa intram in pielea segmentului tinta, sa vedem cu ce respira, ce-i place, de ce se teme.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost "continua ce faci".
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost sa nu judec.
Cele mai multe nopti nedormite au fost cand am nascut-o pe Ilinca.
Am ramas in Republica Moldova pentru ca oamenii mei sunt ancorele mele. Imi place sa fiu alaturi de ei.
Nu am momente care ma fac sa ma intreb de ce nu am ales si eu alt domeniu.
Revin la sentimente mai bune de fiecare data cand imi revad colegii.
Uneori ma enerveaza publicitatea de la noi pentru ca e multa. Si multa este aiurea. Si a impanzit tot spatiul si eterul.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca spatiile pentru publicitate nu ar fi chiar atat de "peste tot", nu ar murdari orasul si eterul. Am fi mai creativi in inventarea canalelor de comunicare. Si am trai in spatii ne-murdarite de publicitate.
Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca sunt tineri si au posibilitati mai multe, la fel cum eu am avut fata de cei mai mari ca mine.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care au incredere in profesionisti si cat mai rar pentru clienti care nu considera comunicarea un domeniu serios.
Imi amintesc si acum ziua in care sotul mi-a dat ideea si am decis sa mergem cu tot Imago in teambuilding la Istanbul.
Aici e o fotografie cu mine in care tocmai, impreuna cu toate fetele Imago, am primit cadou de la baietii Imago o calatorie doar pentru noi cu troleul. A durat cateva ore. Am baut sampanie si am mancat cascaval.
Brand-urile straine care comunica cel mai bine sunt multe si bune din diverse aspecte. Daca totusi punctam momente impresionante, as spune Carlsberg si Coca-Cola. Iar cele locale sunt unele campanii Moldcell si, daca lasam modestia intr-o parte, Sudzucker Moldova. Trebuie sa tinem cont ca unele branduri comunica pe canale foarte specifice, pentru segmente mici si scopuri deosebite si o fac foarte bine, atingandu-si scopurile pe care si le propun.
O campanie buna e una care isi atinge scopul de comunicare.
Weekend-ul e momentul in care pot sa merg cu cortul la mare.
Promisiunea pe care mi-o fac si mereu o incalc e sa ma trezesc mai devreme.
Ultima carte care inca ma inspira este Dandelion Wine de Ray Bradbury, filmul In the Mood for Love, Lost in Translation, melodia All You Need Is Love si oamenii mei cei mai apropiati.
Cand o sa am timp si bani sa fac orice imi doresc, voi face orice imi voi dori in momentul acela.
Sper ca de-acum in 20 de ani sa ma gasiti sanatoasa.