Intr-o redactie sunt multe restrictii, multe reguli si multe maini prin care trece un articol pana sa fie publicat. In 2008, Victor Kapra a decis sa paraseasca presa scrisa ca sa devina consultant online si social media. Are un blog de nisa, pe care scrie din 2006, si cel mai mult ii place libertatea cu care vine la pachet. Mai multe despre blog si despre ce se intampla in spatele lui povesteste Victor mai jos.
Temele preferate
Din 2006, de cand am pornit blogul - iata ca se implinesc peste cateva luni 8 ani - , am preferat sa scriu pe teme in care m-am specializat ca jurnalist, adica tehnologie - de la computere si gadgeturi pana la comunicare digitala si Social Media. De ce nu scriu pe teme de politica, fotbal sau culinare? As avea mai mult trafic, evident, dar as risca sa ma fac in acelasi timp de ras. Nu poti scrie competent despre politica daca nu ai un background in domeniu, daca nu cunosti dedesubturile la zi ale politicii si inside informations. Chiar si un post de opinie pe subiecte politice trebuie sa fie bazat pe acest background. Daca ma mananca tastatura sa scriu ceva pe o anumita tema fierbinte, prefer statusurile pe Facebook sau pe Twitter care accepta un anumit derizoriu al informatiei. De obicei, nu ma grabesc sa scriu pe blog, daca am un subiect cald, il las sa se mai coaca nitel, sa inteleg, sa ma documentez. Insa, atentie, live blogging-ul, relatarile in timp real din timpul unui eveniment, au rostul lor si vedem asta pe blogurile marilor publicatii internationale.
Ce e captivant la scrisul pe blog
Libertatea.
Am lucrat 22 de ani in presa si cunosc bine circuitul informatiei in redactie. Nu spun ca e rau ca verificarea informatiei sa se faca pe mai multe niveluri, dar de multe ori un subiect bun nu trece mai departe de seful de sectie sau de redactorul sef, din nepriceperea acestora sau din motive oculte de politica editoriala. Pe blog nu am sefi si pot sa scriu ce vreau eu.
Lectiile invatate
Am invatat sau m-am convins ca un articol fara ilustratie este schiop – chestie pe care agentiile de PR nu vor s-o invete din moment ce trimit inca destule comunicate fara poze. Vom trai intr-o lume in care comunicarea se va face preponderent vizual, in care textele lungi fara elemente grafice care sa dea consistenta informatiei nu vor mai avea succes. Am mai invatat si importanta regulii numarul 1 in comunicarea si marketingul de astazi: conversatia cu consumatorul (in cazul meu, cititorii blogului).
Postarile preferate vs postari esuate
Postarile preferate din acest an sunt cele rezultate din vizita de documentare la Berlin, la invitatia Ministerului de Externe al Germaniei. Povestea este simpla: guvernul german vrea sa transforme Berlinul (cel mai sarac oras al tarii) intr-un Silicon Valley european si face toate eforturile pentru a incuraja start-up-urile tehnologice; de pilda, cancelarul Merkel le viziteaza si intreaba „Cum putem sa va ajutam?”. O poveste fascinanta despre cum isi construieste puterea economica Germania. Posturi de pe blog de care ma rusinez: unele din 2006-2007 in care eram mult prea vehement fara sa aduc argumente. Dar nu le-am sters, le las acolo ca sa nu mai fac.
Locul de unde vine inspiratia
Fiind freelancer, scriu de acasa, de la biroul meu niciodata ordonat. Insa am un ultrabook performant, cantareste cat o revista si e puternic, astfel incat daca sunt in deplasare pot scrie de oriunde cu conexiunea la internet data de smartphone.
Parteneriatele
Am parteneriate constante, blogul completandu-mi fericit veniturile din consultanta si training – activitatea mea de baza. Promovez produse si servicii, evenimente, organizatii. Marchez posturile „platite” cu sintagma „blog campaigns” la cuvintele cheie. Am primit propunerea de a fi ambasador al unei marci de tigari fine. Fee-ul ar fi fost interesant, dar am refuzat. Chiar daca sunt fumator, nu pot sa ii incurajez si pe altii sa faca prostia asta. Nu accept sa promovez produse si servicii care fac rau. Un alt exemplu: nu as accepta contracte cu case de pariuri sau cu site-uri de poker online. Sau de promovare politica.
Monetizarea
99% dintre aceste experiente au fost agreabile si pe formula win-win. Am destula experienta ca sa evit „tepele” care mai apar, din pacate.
Promovarea
Nefiind activitatea mea principala, nu aplic chiar intotdeauna metodele de promovare ca la carte – se verifica si in cazul meu chestia cu pantofarul de lux care nu are pantofi buni in picioare.Ca metoda de promovare a posturilor, Facebook, Google+ si Twitter mi se par canale esentiale. Beneficiez si de locuri in blogroll pe cateva bloguri A-list ale prietenilor care imi aduc trafic bun.
Planurile de viitor pentru blog
Ma gandesc sa extind aria de subiecte cu posturi despre teatru, film si carti. Inca ma mai gandesc, dar am mare pofta sa fac asta pentru ca incultura/prostia par ca devin virale, si nu numai in Romania. Cum calatoresc foarte mult, mi-ar placea sa scriu si pe teme de turism. Am batut vara asta cu rucsacul in spinare Tinutul Secuiesc, un taram fascinant, si, uite, fiind lazy, n-am apucat sa povestesc, desi experienta a fost foarte interesanta. Si un anunt in premiera pe care il fac cu ocazia acestui interviu: pana la 1 martie 2014 voi lansa un proiect online, cu elemente de continut proaspete si inedite in blogosfera romaneasca. Lucrez acum la acest proiect, pana la 15 ianuarie il definitivez, in februarie il verific pe focus grupuri de prieteni si in una-doua agentii de PR. Apoi, daca totul merge bine, il lansez public. Sper sa fie util si de succes. Daca se va dovedi ca nu este asa, incerc un alt proiect, internetul fiind un mijloc de productie editoriala necostisitor si exceptional ca posibilitati.
