In octombrie anul asta erau lansate in lume ad-urile parte din campania "Big Questions", creata de Bulldozer pentru Church of Sweden. Dar publicul era deja familiarizat cu imaginile, care aveau sa devina punctele de plecare pentru o serie de reclame. Toate cele trei imagini sunt fotografii cunoscute care ilustreaza prea bine o lume in care au loc razboaie, se intampla catastrofe naturale sau atacuri teroriste. Evenimente care conduc invariabil la intrebari precum: daca Dumnezeu exista, cum poate permite sa se intample asa ceva? La genul asta de intrebari importante isi propune Church of Sweden sa raspunda si asta este ceea ce comunica si publicului. Ad-urile sunt atipice si in acelasi timp curajoase, pentru categoria institutiilor care se ingrijesc de sufletele oamenilor, desi nu ma pot hotari in privinta moralitatii lor. Cert e ca la mai bine de o luna de la aparitia lor, exista inca suficient loc de dezbatere in ceea ce le priveste.
Imagini puternice
Unul dintre visurile publicitarilor in legatura cu reclamele care pleaca de pe mesele lor de creatie este ca reclamele sa lase impresie, sa fie greu de uitat, sa fie puternice. Tehnic vorbind, creativii de la Bulldozer au facut o treaba foarte buna din a alege imaginile care sa conduca la intrebarile "grele" pe care, cu siguranta, toti ni le-am pus, la un moment dat, in viata. Una dintre fotografii e facuta de Nathan Weber si arata trupul neinsufletit al lui Fabienne Cherisma, o fata de 15 ani care incerca sa culeaga obiecte ramase in urma cutremurului care a afectat Haiti in ianuarie 2010. O alta a fost realizata de Hampus Lundgreen si are in centru doua victime ale atentatului cu bomba de la Oslo (din iulie 2011) pus la cale de Anders Breivik. Cea de-a treia, cea mai puternica din punctul meu de vedere, a fost realizata de Paul Hansen si a castigat distinctia World Press Photo of the Year 2012. Suedezul Paul Hansen a surprins procesiunea funerara a doi copii palestinieni, ucisi de intr-un atac aerian israelit din noiembrie 2012.
Intrebari grele
Potrivit unui interviu cu Nathan Weber, moartea lui Fabienne a fost pusa sub semnul busculadei care s-a intamplat ca urmare a cutremurului din Haiti. Fabienne luase lucruri care nu-i apartineau, dar asta nu justifica moartea ei. E clar de ce in situatia asta se ridica intrebarea "Cine detine adevarul?". In cazul fotografiei care ilustreaza atentatul cu bomba din Oslo e lesne de inteles de ce publicitarii de la Bulldozer au ales intrebarea "Poate fi iertat orice?". Nu in ultimul rand, ultima imagine readuce in discutie intrebarea veche de cand lumea "Exista Dumnezeu?". Sau, cu alte cuvinte, ce dumnezeu ar permite moartea unor copii nevinovati mai ales intr-un conflict cu care nu au avut nimic de-a face?
Controversa morala
Toate cele trei ad-uri se folosesc foarte bine de un adevar puternic, si-anume faptul ca toti trecem prin nelinisti in momentul in care ajungem in situatiile de mai sus sau vedem imagini din locurile respective. Apoi publicitarii se folosesc bine de vulnerabilitatea noastra, a oamenilor din public – nevoia de a gasi un raspuns si de a estompa sentimentul asta groaznic. Deci ma inclin in fata tehnicii pe care o folosesc cei de la Bulldozer si aplaud curajul Bisericii din Suedia care, printre altele, indrazneste sa admita ca tema de discutie existenta lui Dumnezeu. Totul se aranjeaza frumos intr-un peisaj in care tehnicile sunt folosite corect, adevarul e puternic si e si o cauza buna.
Totusi, constiinta imi spune ca e gresit sa exploatam o suferinta atat de reala, o tragedie a oamenilor din jurul nostru ca sa demonstram o idee. Cu atat mai mult cu cat e vorba despre religie si credinta intr-o forta superioara, un subiect pe care 2000 de ani de dezbateri nu au reusit sa-l lamureasca. Sigur o sa spuneti ca brandurile fac acelasi lucru. Dar parca miza e mai mica: brandurile vor sa colecteze bani si dau la schimb niste produse, servicii si aspiratii. Or biserica pare ca ar cumpara suflete, principii de viata si mentalitati si da la schimb o credinta despre care nu stim inca unde duce.
Concluzionand, stiu ca biserica trebuie sa incerce sa comunice modern in contextul secolului al XXI-lea. Mai ales ca oamenii care trebuie sa recepteze informatiile pot fi usor de ghidat gresit din punct de vedere religios. Totusi credinta, asa cum e iubirea, nu poate fi tranzactionata. Trebuie sa vina la tine, fara subterfugii, fara rute ajutatoare si din initiativa individuala, nu pentru ca o reclama desteapta a reusit sa infinga ideea de credinta in emisfera stanga a creierului cuiva.
