"Sa-l ai in fata pe Siskin trebuie sa fie naucitor", m-am gandit cand ma indreptam spre conferinta de presa organizata de Curtea Veche cu ocazia lansarii in limba romana a volumului "Parul Venerei", scris de "ultimul mare clasic rus", cum il numeste critica de specialitate. A fost, dar nu in sensul ala rau, in care te ia cu transpiratie. Putine aspecte au tradat genialitate literara a acestui autor in timpul scurtei noastre discutii. Ma asteptam sa stau fata in fata cu un om intimidant, care o sa-mi intoarca toate intrebarile pe care voiam sa i le adresez, despre promovarea cartii si despre viitorul literaturii in era digitala. In realitate, cand traducatorul sau (domnul Siskin a vorbit numai in rusa la conferinta de presa) i-a explicat ce inseamna IQads, despre ce scriem si cam ce as vrea sa-l intreb, a zambit si mi-a spus ca se bucura ca mai schimba registrul. Am stat de vorba cu Mihail Siskin cam 20 de minute, dupa conferinta de presa pe care a sustinut-o in cafeneau din Carturesti, despre Internet, despre scriitorii tineri si despre promovarea marilor romane in secolul XXI. Omul care a primit pentru romanele sale cele mai importante premii literare din Rusia si a fost tradus in 30 de limbi, mi-a raspuns la intrebari sincer, amuzant, deschis. Daca nu ati facut-o inca, va recomand sa cititi "Scrisorar", publicat in limba romana de Editura Curtea Veche, o corespondenta intre doi indragostiti, care trece prin toate: razboaie, timp sau spatiu. Si desigur, "Parul Venerei", un roman despre al carui titlu Mihail Siskin a spus ca e inspirat de o planta, care in Italia creste ca o buruiana, fara sa fie udata, iar in Rusia creste numai sadita de om, ingrijita si protejata.
IQads: In contextul erei digitale, in care se scrie foarte mult si se publica usor pe Internet, cum poate un scriitor tanar sa se diferentieze de restul?
Mihail Siskin: E greu sa fii un scriitor tanar. Cu fiecare noua generatie e din ce in ce mai dificil pentru ca totul s-a scris deja, geniile s-au nascut si nimeni nu mai are nevoie de scriitori noi. Daca tu, ca scriitor tanar, esti de acord cu asta si hotarasti sa nu mai scrii, atunci o sa iti multumeasca toata lumea, si cititorii si familia. Dar si inainte de Tolstoi totul fusese deja scris si el nu a cerut voie nimanui sa scrie. Pe Tolstoi nu il interesa daca opera sa se va vinde, el nu se ocupa de Marketing sau de vanzari. Pur si simplu a venit, a inceput sa scrie si a schimbat literatura mondiala.
Daca vine la mine un tanar si ma intreba daca e bine sa se apuce de scris, eu o sa ii spun din start "nu”" Dar daca un tanar e cu adevarat scriitor, el nu o sa intrebe pe nimeni si o sa se apuce direct de scris. Daca textele lui sunt bune, cu siguranta vor reusi sa iasa la suprafata, cu atat mai mult in secolul XXI, secolul Internetului.
Oricine poate scrie cate un roman pe seara si sa-l posteze pe Internet. Problema e cu cititorii: cum faci ca oamenii sa-ti citeasca chiar tie romanul? Aici trebuie sa intervina editura, rolul ei este foarte important. E o problema de incredere: in cine am eu, cititorul, incredere. Eu vreau sa citesc un roman genial, dar nu o sa stau sa parcurg 100 de romane in fiecare seara online. Dar daca am incredere intr-o editura, care a citit aceste 100 de romane si a ales unul singur, atunci am sa-l citesc si eu.
Mihail Siskin in timpul conferintei de presa de la Carturesti, 3 octombrie
IQads: Cat de importante vi se par actiunile de PR pentru o carte si pentru un scriitor? Cat de mult va implicati in astfel de activitati cand vine vorba de cartile dumneavoastra?
Mihail Siskin: Cand sunt invitat de o editura intr-o tara straina, vin cu placere. Pentru mine e un mod de a vedea lumea. Cand as mai fi venit eu in Romania? Faptul ca particip la conferinte de presa si acord interviuri, e un semn de recunostinta fata de editura mea, care si-a asumat un risc. Eu, de unul singur, nu m-as fi ocupat niciodata de promovarea cartilor mele. Treaba scriitorului e sa scrie si sa-si elibereze opera in lume. Destinul ulterior al unei carti nu mai depinde de scriitor. De exemplu, daca eu ma concentram foarte tare pe promovarea primului meu roman, "Luarea Izmailulu"”, nici nu l-as mai fi scris.
Cand romanul meu, "Parul Venerei", a aparut in Rusia si a primit premiul de Bestseller National, unul dintre cei mai cunoscuti critic rusi a spus ca nu poate exista o natiune in care o astfel de carte, atat de complicata, sa ajunga bestseller. A scris pe blogul sau personal ca daca "Parul Venerei" va vinde mai multe de 50.000 de exemplare, el o sa-si manance chilotii in public. Dar nu poti sa ai incredere in criticii literari. Nu si-a mancat chilotii, desi cartea a vandut mai mult.
Pana la urma, si cand esti injurat de critici, primesti un ajutor din partea lor. Nu ai cum sa stii dinainte ce te va ajuta sau ce va fi un obstacol in promovarea cartii. Am insa o banuiala despre ce ajuta intotdeauna o carte. Cand mi-a aparut primul roman, "Luarea Izmailului", foarte multi cititori au scris pe bloguri ca e grozav si l-au recomandat mai departe. In felul acesta, numarul cititorilor mei din Rusia a crescut foarte mult. Si nu pentru ca s-a scris in presa.
"Scrisorar" de Mihail Siskin, Editura Curtea Veche, 2012
Imi amintesc un moment, imediat dupa ce am lansat "Luarea Izmailului", cand stateam intr-o cafenea literara din Moscova. O femeie s-a apropiat de mine si m-a intrebat daca sunt Siskin. I-am spus ca da si mi-a facut o declaratie care m-a impresionat foarte mult: "Pentru mine, dumneavoastra ati salvat literatura rusa". Era sa mor de fericire. Femeia aceea a facut pentru promovarea cartilor mele mult mai mult decat orice cronica sau orice articol.
Si eu, ca cititor, nu am incredere in presa, ci mai degraba in prietenii mei. Daca fiul meu cel mare, care are 25 de ani, o sa imi spuna sa citesc o carte, o sa o citesc. Dar daca un roman este foarte laudat si vad reclame la orice colt, atunci sigur nu o sa il citesc.
IQads: Cum comunicati cu admiratorii dumneavoastra? Aveti conturi pe retelele sociale? Vi se par importante in comunicarea cu ei?
Mihail Siskin: Fiul meu cel mare mi-a deschis un cont de Facebook si mi s-a parut foarte interesant. L-am inceput acceptam toate cererile de prietenie pe care le primeam. Cand insa cifra a trecut de 3000, mi s-a parut ridicol. Acum nu mai intru pe Facebook. Nu pot sa spun ca ma aflu in permanenta in contact cu cititorii mei.
"Parul Venerei" de Mihail Siskin, Editura Curtea Veche, 2013
IQads: Oamenii din ziua de azi, in special tinerii, s-au obisnuit sa citeasca texte scurte, mai ales online. Mai au rabdare sa citeasca romane? Cum poate un scriitor sa atraga publicul tanar?
Mihai Siskin: Din punct de vedere tehnic, modul in care apar cartile se schimba. De exemplu, eu nu pot sa citesc e-book-uri. Dar fiul meu isi face toate lecturile pe e-reader. Pentru el si altii de varsta lui nu apare problema unui text prea lung. Va exista intotdeauna o masa critica de cititori care va citi absolut tot. Desigur, dintr-o perspectiva de Marketing, e mult mai simplu sa vinzi o carte mai subtire decat una ma groasa. Daca comparam cu mancarea, e mult mai simplu sa vinzi un Big Mac decat un platou de branzeturi frantuzesti. Insa vor exista mereu oameni care vor prefera slow food, in detrimentul fast food. De aceea, marile romane vor continua sa existe.
Am fost de curand in Japonia si m-a uimit faptul ca la metrou, toata lumea citeste carti clasice, de hartie. La Moscova, in metrou, toata lumea citeste de pe e-readere, oamenii aproape ca se jeneaza sa scoata o carte de hartie. E o chestie de moda. In Japonia, trendul asta a trecut, oamenii s-au reintors la hartie. E loc pentru toate. Vor exista mereu si romane clasice si romane digitale.
IQads: Daca personajele din romanul "Scrisorar" si-ar fi trimis e-mail-uri si SMS-uri in loc de scrisori, ar fi avut acelasi destin? Pot mijloacele moderne sa inlocuiasca profunzimea celor clasice?
Mihail Siskin: Eu unul nu pot sa scriu un roman in SMS-uri. Fac parte dintr-o generatie care poate nu mai trimitea scrisori, dar care inca citea corespondenta marilor clasici. Insa sunt perfect convins ca o sa apara un scriitor care va scrie un roman genial compus din SMS-uri.
IQads: Credeti ca tendinta de-a simplifica limbajul, de a scrie cat mai scurt, prin prescurtari, va avea un impact asupra limbajului literar?
Mihail Siskin: Cu siguranta, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca limba literara nu a fost niciodata o reflectare corecta a limbii vorbite. Daca noi citim acum Tolstoi, ne inchipuim ca pe vremea lui asa vorbeau oamenii. Nimic mai fals. Toti scriitorii mari isi inventau limbajul.
Un scriitor care va reusi sa rescrie Anna Karenina prin SMS-uri, va inventa si el o noua limba. Va exista o influenta a limbii vorbite acum, limba secolului XXI, dar el ii va aduce adaugiri. Cred ca e foarte dificil sa faci un cititor sa planga prin intermediul unui SMS, insa nu cred ca e imposibil. Scriitorul care va face asta, va fi mai genial decat Tolstoi.
