![[AdStory] Fabio Seidl (Ogilvy & Mather Brazil): In Brazilia publicitatea e cultura pop](https://media.iqads.ro/2013/07/photo-large-26499-cover-850.jpg)
Daca multi mari creativi isi incep carierele in publicitate dupa 20 de ani, Fabio Seidl (Creative Director, Ogilvy & Mather Brazil) a intrat in industrie inca din copilarie, cand era un favorit al casting-urilor pentru reclame si aparea des in pauzele publicitare pe televizoarelor brazilienilor. Probabil statornicia e cheia succesului pentru ca peste ani Fabio inca apare la TV, de data asta prin campaniile pe care le creeaza si care nu rateaza premii la cele mai mari festivaluri de publicitate. L-am invitat pe publicitarul care isi exercita creativitatea langa cele mai faimoase plaje din lume, la Rio de Janeiro, sa ne povesteasca despre drumul care l-a dus in fruntea departamentului de creatie al agentiei care a dat lumii o multime de campanii memorabile in ultimii ani, printre care se numara si Dove – Real Beauty Sketches sau Immortal Fans. Semnatura lui Fabio poate fi gasita pe proiecte precum Red Baloon – Celeb Grammar Cops (Gold Lion pentru Promo & Activation, Cannes 2013) si Doctors Without Borders – Mianmar (Gold Lion pentru Press, Cannes 2013).
Aici puteti citi versiunea in engleza a interviului.
Copilaria mi-am petrecut-o pe strazile din Rio de Janeiro jucandu-ma fotbal, mergand la plaja si lucrand ca actor in reclame (asa a inceput totul) si visand ca intr-o zi o sa ma aflu in spatele camerelor de filmat, creand reclamele amuzante ca cele in care apaream.
Adolescenta e perioada in care am infiintat o trupa rock si am plecat in turneu prin toata tara.
In liceu eram tipul ala care innebunea profesorii. Cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut atunci a fost sa fiu pedepsit pentru niste chestii pentru care nu eram responsabil. Colegii ma acuzau pe mine pentru ca stiau ca directorul o sa ii creada. De exemplu, odata am fost pedepsit pentru ca un coleg a facut sa explodeze un clopot vechi de 500 de ani din scoala.
Cand eram in facultate obisnuiam sa studiez si sa lucrez cu tatal meu care este fotograf.
Ma simt tanar, dar si batran de fiecare data cand petrec timp cu fiica mea.
Am luat primul salariu de la tatal meu. Cu banii primiti mi-am cumparat niste discuri cu muzica heavy metal si punk.
Am decis sa ma angajez in publicitate pentru ca am jucat in reclame inca de cand eram copil, dar si pentru ca in Brazilia publicitatea e cultura pop, datorita unor genii precum Nizan Guanaes (DM9, Africa) si Washington Olivetto (W/) si am avut privilegiul de a lucra cu amandoi.
Prima mea campanie a fost o actiune de guerrilla pentru Jocurile Olimpice si a castigat un premiu. Pe vremea aia nimeni nu folosea publicitatea de guerrilla. Acum cred despre ea ca e amuzanta.
Pana acum, cele mai bune campanii la care am lucrat sunt cele mai recente, Red Ballon - English School for Kids sau noua campanie pentru Medicii Fara Frontiere. Ambele au castigat Gold la Cannes. Dar trebuie sa spun mereu ca urmatoarea mea campanie o sa fie cea mai buna.
Proiectele care nu mi-au iesit (desi tare mi-as fi dorit) sunt toate in sertarul meu si inca respira.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am mers pana la a deveni unul dintre ei :). Dar inca am obiceiul de a studia mult fiecare business al clientilor mei.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost: “Ai creat o campanie pe care toata lumea o iubeste si a castigat si un premiu? Poti sa te multumesti cu asta sau poti sa faci una si mai buna ca ea – si ceva mai bun pentru tine.” Nizan Guanaes mi-a spus asta odata. Si Anselmo Ramos traieste dupa o filosofie dintre cele ale lui David Ogilvy, cea de a fi “desavarsit nemultumit”. E acelasi lucru, numai ca intr-un mod britanic.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost ca oamenii din industria de publicitate se cred mult mai importanti si mai relevanti decat sunt cu adevarat. Si o iau mult prea in serios.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca ne-am gandi mai mult la colectivul din agentii si am crea mai mult pentru public.
Nu sunt asa de batran incat sa am o parere despre juniorii de acum.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care au incredere in mine si au incredere in creativitate si divertisment. Daca nu fac deja asta, e datoria mea sa ii fac sa creada.
Mama crede probabil ca sunt regizor de filme sau ceva. Pana acum doi ani inca imi trimitea oferte de joburi la guvern si chestii din astea.
Schimbarea care mi-a dat complet ziua peste cap a fost nasterea fiicei mele.
Brand-urile care comunica cel mai bine sunt ale clientilor mei, bineinteles. :)
Campaniile mele preferate sunt:
TV: Budweiser - Real Man of Genius. E stupida, dar intr-un mod destept. Are un copy fantastic, la care e imposibil sa nu razi, si e executata grozav.
Print: Toata seria The Economist. Are un copy grozav.
Outdoor: Apple – Think Different. Doua cuvinte, o imagine si multe lucruri la care trebuie sa te gandesti.
Digital: Burger King – Whopper Sacrifice. A intors social media cu susul in jos.
Ambient: Sunt fanul unei idei simple si puternice de la Ogilvy Brazilia: Sprite Shower.
Integrated: Ca gamer, Halo - Belive. A transformat fantezia in realitate.
Pe langa job, mai scriu si regizez filme si clipuri muzicale. Doua clipuri muzicale, doua scurtmetraje si un documentar. E un hobby, dar si o terapie care ma relaxeaza.
Weekend-ul e momentul in care as vrea sa ma deconectez, dar e imposibil.
Cartea pe care am recitit-o de multe ori este "A Biblia do Caos" (Biblia Haosului) de Millor Fernandes, un autor brazilian. E pacat ca nu e tradus si cunoscut in toata lumea. E cel mai mare ganditor din toate timpurile. A murit anul trecut.
Dau mai tare cand aud melodiile lui Elvis, Sinatra, Ramones si The Clash.
As revedea oricand Godfather I & II. Le-am vazut de milioane de ori si sunt din ce in ce mai bune de fiecare data.
Incerc sa nu ratez nici un episod din Seinfeld. Ma uitam si la 2 ½ Men cu Charlie Sheen si inca ma uit la The Big Bang Theory.
