Drama diferentelor dintre generatii e poate simtita cel mai profund de catre oamenii din cercetare care isi traiesc viata cu ochii pe trasaturile noilor generatii rezultate din studii si focus grupuri. L-am invitat pe Alfred Dumitrescu (Managing Partner, Lighthouse Research & Marketing) sa ne expuna cateva din momentele in care s-a simtit mai tanar sau mai batran.
Mail-ul primit de la Ioana Mihai, editorul IQads, imi lansa provocarea de a povesti pe scurt o intamplare in care m-am simtit tanar sau batran, "provocare" ce mi-a trezit multe amintiri precum perplexitatea generata de textul unor SMS-uri primite de la adolescenti sau tineri si pe care nu le puteam descifra ("hehehe, pe vremea mea se scria cu che si nu cu k" sau "ce dracu inseamna semnele astea?") si iritarea pe care o simteam atunci cand, in cautarea comuna a vreunei Universitati sau hotel, o vedeam pe fiica-mea ca lucreaza cu toate "ferestrele" deschise simultan ("da' mai inchide si tu cate una ca sa pot vedea si eu ceva!") sau cand aceeasi fiica ma intreba ironic "da' de ce-ti ia atata timp sa scrii un amarat de SMS?". Cat despre sentiment…sigur e ca nu ma simteam prea tanar in astfel de momente.
La polul celalalt, imi amintesc si de tristetea pe care am simtit-o asistand la discutii intre tineri studenti si care se "focusau" (ca sa fiu in ton) pe bani, cariera (in termeni de perspective si oportunitati de avansare) si planuri rapide de casa, familie, copii, rate etc.; pai cum ramine cu dorinta de a experimenta, de a explora necunoscutul calatorind sau citind, cu naiva, dar necesara, fantezie de a schimba lumea? Ramane…in urma, adica out of fashion sau 'expirata'? Nu stiu pentru ce procent dintre tinerii de azi e asa si incerc sa nu generalizez, dar in astfel de momente m-am simtit cumva transportat in timp, in vremea cand, adolescent fiind si participind la reuniuni de 'oameni mari', ma plictiseam ingrozitor si mi se parea ca nimic nu poate fi mai anost si mai lipsit de sens decat viata de 'adult'.
In final, am ales insa o alta intamplare, foarte recenta, petrecuta dupa ce am acceptat invitatia de a participa la Romanian Youth Focus. Asadar, gandindu-ma eu la ce as putea spune despre tineri, mi-am amintit de un film britanic care se intitula chiar asa "Tinerii" ("The Young Ones", aparut in 1961). Am dat un search pe Youtube (totusi…) si am urmarit clipul in care Cliff Richard, cu adevarat tanar pe atunci, interpreta cantecul (un cantec melodios, desi cam siropos, cu versuri romantice si etern adevarate) care a dat titlul filmului in cadrul edenic al unui strand populat cu fete si baieti in costume de baie demodate. Am retrait cate ceva din entuziasmul pe care l-am simtit atunci cand am vazut filmul asta, prin '63 cred (mama-mama, ce misto e sa fii tanar acolo), deopotriva cu regretul ca anii aceia (nu ai lor, ci ai mei) nu se vor mai intoarce niciodata si cu bucuria ca pot privi si cu placere, nu doar cu nostalgie, o secventa care inca mi se adreseaza.
Copil, adult, varstnic si tanar deopotriva.
Morala (daca e nevoie de vreuna) e exprimata excelent printr-un citat amintit de o prietena si pe care il reproduc din memorie: "Daca ai 80 de ani si te simti ca la 20, nu inseamna ca ai 20 de ani; ai exact varsta din cartea ta de identitate".
Alfred Dumitrescu va vorbi pe 13 decembrie, in prima zi a conferintei Romanian Youth Focus despre dimensiunea comuna a generatiilor Y si Z care a crescut pe masura ce s-au succedat generatiile. Detalii si inscrieri pe pagina evenimentului.
