Din dorinta de a duce arta cat mai aproape de cei care au nevoie de ea, violonistul Alexandru Tomescu porneste intr-un nou turneu sub titulatura Stradivarius: OBSESII, un spectacol semnat de Oana Dragulinescu, imbinand muzica - integrala Sonatelor pentru vioara solo de Eugene Ysaye - cu teatrul non-verbal, avandu-i alaturi pe actorii Ana Pepine si Paul Cimpoieru. Dupa avanpremiera spectacolului, am vorbit cu Alexandru Tomescu despre pasiune si obsesii, inspiratie, dar si despre publicitate, promovare, branding personal si Facebook.
IQads: De cele mai multe ori vorbim despre pasiunea cu care lucram, ce cuvant ti se pare mai apropiat atunci cand creezi, obsesie sau pasiune?
Alexandru Tomescu: Cuvantul care defineste procesul de creatie e ‘obsesie’, fara indoiala. Sigur ca avem cu totii pasiuni, care se pot traduce intr-un hobby, dar ca sa fii un creator genial trebuie sa ai niste obsesii, trebuie sa ai o chemare extrem de puternica, care sa nu-ti dea pace, sa nu iti dea liniste. In acest spectacol complex, semnat de Oana Dragulinescu, am dorit sa exploram impreuna cu actorii Paul Cimpoieru si Ana Pepine nu doar obsesiile artistului interpret legate de relatia cu instrumentul la care canta el, ci si obsesiile creatorului, munca aceasta de multe ori epuizanta pe care un compozitor trebuie sa o desfasoare pentru a-si implini opera. Spectacolul incearca sa reproduca o parte din viata artistilor, sa o aduca mai aproape de public, e si serios, dar si ludic, sunt aruncate si niste priviri ironice catre anumite dorinte de glorie, de marire ale artistilor, de exemplu.
IQads: Cum au evoluat pregatirea spectacolului si colaborarea cu Ana Pepine si Paul Cimpoieru?
Alexandru Tomescu: Ii cunoasteam pe Paul si Ana inca de anul trecut, am colaborat atunci la o campanie media facuta de Mercedes-Benz care a fost premiata, si ne-am gandit ca, daca am pornit atat de bine, atunci de ce sa nu ducem lucrurile mai departe. Foarte importanta la orice fel de asociere, mai ales la una artistica, este acea impartasire a unor idealuri comune. In clipa in care am vazut un reportaj la TVR despre spectacolul de teatru non-verbal pe care Paul si Ana l-au montat undeva la Caraorman, unde n-a fost nici un spectacol in ultimii 20 de ani, am vazut ca au avut acest idealism de a merge intr-un loc in care nimeni nu mai voia sa mearga si sa le prezinte oamenilor de acolo un spectacol de o calitate extraordinara, prezentat in mod curent la Bucuresti sau pe scenele festivalurilor internationale. Lucrul absolut imbucurator este ca acei oameni care nu mai mersesera poate niciodata la teatru au putut reactiona, sensibilitatea lor a fost atinsa de mesajul lor artistic. Avem deci foarte multe lucruri in comun, dincolo de acest idealism de a duce arta cat mai aproape de oamenii care au nevoie de ea, este si maniera de a ne exprima: eu ma exprim cu ajutorul muzicii, un limbaj care nu necesita nici un fel de traducere, adresandu-se direct sufletului, iar teatrul non-verbal la fel, nu face recurs la cuvinte si nu se limiteaza deloc, lasand libera fantezia si creativitatea spectatorului de a pune sensuri in fiecare gest sau miscare pe care le vede pe scena.
S-a muncit foarte mult la acest spectacol, inca de la 1 ianuarie a inceput munca la modul concret, Oana Dragulinescu a lucrat cu Paul si cu Ana aproape zi de zi pentru a descoperi care sunt modalitatile optime in care muzica clasica si teatrul non-verbal se pot armoniza intr-un spectacol coerent. Noi, cei 3 protagonisti de pe scena, suntem varful aisbergului, insa in spate e o echipa intreaga care a muncit enorm, Quartz Media.
IQads: Consideri ca inspiratia apare pur si simplu sau ca e nevoie de o educatie pentru a o cauta?
Alexandru Tomescu: Nu poti sa obtii inspiratie prin munca, ai sau nu ai inspiratie. Te viziteaza sau nu muza. Provocarea pentru artistii interpreti este cea de a face ca muza care ne inspira sa vina la ora fixa. Un pictor, spre exemplu, poate sa aiba inspiratie la 3 dimineata si e perfect, poate crea in liniste o capodopera, or daca eu am inspiratie la 3 dimineata nu intereseaza pe nimeni, concertul a fost la 7 seara. Acesta este marele antrenament.
Cauti, te educi, trebuie o disciplina interioara foarte bine pusa la punct si un exercitiu mental. De multe ori, daca ne preocupam de noi insine, ne preocupam poate de corpul fizic, dar mintea noastra are niste capacitati cu totul iesite din comun si, daca ne gandim macar sa le punem un pic in functiune, ele pot da rezultate fantastice. Sigur, sunt acele seri magice, in care interpretul este sub imperiul unei inspiratii nemaipomenite, dar nu poti garanta ca in fiecare seara, zi de zi, va fi aceeasi inspiratie. Tocmai asta face ca lucrurile sa fie interesante, sa vezi cum reusesti sa atragi muza care sa te inspire.
IQads: Ce te inspira cel mai mult, catre ce surse te duci cand cauti inspiratia?
Alexandru Tomescu: Tot. Si natura, o culoare, o senzatie, un miros, un peisaj, o expozitie, un film foarte bun. Intr- adevar, sunt lucruri care te impresioneaza atunci pe moment si raman acolo in banca de date a sensibilitatii si in clipa in care tu ca artist incerci sa creezi o anumita stare, o anumita tensiune pe scena, te raportezi la ce ai trait, ai citit sau ai simtit intr-un moment dat.
IQads: Ai colaborat cu Ana si Paul si la realizarea unei serii de spoturi online, de 10 episoade, despre secretele viorii Stradivarius.
Alexandru Tomescu: A fost una din ideile geniale ale Oanei: o campanie de popularizare a ideii de vioara, in care am dezvaluit cateva dintre secretele viorilor intr-un mod amuzant, tocmai in ideea de a-i familiariza pe viitorii spectatori cu aceasta asociere dintre mine si Paul si Ana.
IQads: Cum se imbina ideea de a fi artist cu necesitatea de a te promova, de a construi un brand personal?
Alexandru Tomescu: Pentru mine asta nu a fost si nu va fi niciodata un scop in sine, eu incerc doar sa imi fac meseria cat pot eu de bine. Daca pentru a indeplini cat se poate meseria mea, si anume cea de a canta concerte din ce in ce mai bune, e nevoie si de promovare si de stabilirea unei anumite coerente in ceea ce priveste comunicarea, atunci aceastea trebuie facute! Publicul din Romania merita o comunicare de a asemenea calitate. Nu e vorba de a inventa ceva nou aici, ci doar de a utiliza modalitatile de comunicare existente.
IQads: Am vazut ca episoadele promoveaza pagina de Facebook Alexandru Tomescu, cine o administreaza?
Alexandru Tomescu: Da, Facebook-ul e ceva foarte normal si as zice eu chiar indispensabil pentru ca, mai mult decat pe un blog, pe Facebook exista facilitatea de a comunica direct, imediat, oamenii ne intreaba de multe ori despre detalii legate de concerte, au comentarii de facut dupa aceea, ne posteaza filmulete, fotografii, am scos si invitatii la concurs cateodata. Eu scriu pe pagina de Facebook.
IQads: Te-ai implicat pana acum in doua proiecte comerciale, campaniile Mercedes-Benz – "Ghidul excelentei" si "Momente insufletite de Silva Dark", ce valori impartasesti cu aceste branduri?
Alexandru Tomescu: Sunt niste lucruri care ma preocupa in mod cu totul special si ca artist interpret pe scena ajungi, intr-adevar, sa controlezi curgerea timpului. Daca ai inspiratie poti ajunge sa opresti timpul pentru cateva secunde, faci ca toata lumea sa-si tina respiratia si sa astepte un miracol. Pe scena, artistul se bucura de niste puteri cu totul speciale. Ambele au fost proiecte foarte frumoase, ma bucur si eu ca, in sfarsit, piata de publicitate din Romania a depasit acea epoca a comis voiajorului care iti spune obsesiv CUMPARA, CUMPARA si brandurile au ajuns sa adauge valoare imaginii lor asociindu-se cu diverse personalitati din domeniile culturale.
IQads: Sunt acum proiecte comerciale care iti plac?
Alexandru Tomescu: Eu neavand televizor de 15 ani trebuie sa recunosc ca sunt putin detasat, dar imi doresc de multa vreme sa ajung si eu la celebra Noapte a Devoratorilor de Publicitate. Intotdeauna cand ajung in vreo camera de hotel si am epuizat absolut toate celelalte modalitati de petrecere a timpului liber pornesc televizorul si am foarte placuta surpriza sa vad mereu reclame noi, pentru mine toate sunt noi! Poate una dintr-o mie sa reprezinte realmente o opera de arta care sa poata fi vazuta si peste un an, 10 sau 100 de ani.
Ma pasioneaza publicitatea tocmai pentru ca mesajele publicitare isi propun sa faca niste lucruri extrem de complexe intr-un timp si cu niste resurse extrem de limitate. Pastrand proportiile, e ca si cum te-ai apuca sa scrii haiku-uri. E, intr-adevar, o arta atunci cand e facuta bine.
Comentarii