Interviu face2face cu Ioana Mucenic (Creative Managing Partner, pastel) si Dana Popa (Realistic Managing Partner, pastel)
Un ursulet stingher, nu mai inalt decat un deget, vegheaza activitatea de pe monitorul Ioanei Mucenic, una dintre cele doua fondatoare ale agentiei pastel. "Parintii mei sunt divortati. Cand eram mica, eu voiam tot felul de jucarii si mama mi-a spus: cand o sa te faci tu mare si o sa ai bani, o sa-ti cumperi ce vrei tu. Acum am casa plina de jucarii". Pe Winnie i l-a cumparat Dana dupa un pitch, cand nu a mai putut rezista insistentelor Ioanei (rad amandoua povestind toate astea). Ioana cere tot timpul sa i se cumpere jucarii, iar Dana subliniaza "o refuz din motive evidente, uita-te la ea ce varsta are".
Intr-adevar, Ioana si Dana au 27, respectiv 28 de ani, si au reusit, in al 4-lea an de existenta a agentiei lor, sa atinga cifra de afaceri de 500.000 Euro. In 2009-2010, perioada de criza in care toate agentiile au luat masuri de un fel sau altul, pastel a facut 400.000 Euro. Adesea, dupa ce vad portofoliul agentiei (Avon, Kraft, L’Oreal, Unilever, Petrom) si afla ce varsta au fetele, oamenii le intreaba cine sunt partintii sau iubitii lor, cu cati clienti au plecat din agentiile in care au lucrat anterior sau daca nu cumva Gabi Szabo (primul client al agentiei) este actionar in companie. Ioana si Dana reiau de fiecare data povestea: au inceput cu 10 milioane, una dintre ele avea un laptop, iar cealalta avea conexiune la internet si imprimanta. Iata mai jos povestea a doua tinere care in ultimul an de facultate (Ioana a facut Comunicare si Publicitate la FJSC, iar Dana a fost la marketing, la ASE) s-au hotarat sa-si faca agentie. Un material despre oamenii de la pastel si despre creaturile care se gasesc in birourile lor gasiti aici.
I. Cum a inceput lantul de recomandari
II. Depistarea pitch-urilor false
III. Momente dificile in istoria agentiei
IV. Cum e sa lucrezi la pastel
V. Rebrandingul: cine e pastel, dupa 5 ani?
VI. Cel mai important lucru pe care l-au invatat in primii 5 ani
I. Cum a inceput lantul de recomandari
Ioana Mucenic: Noi ne-am promovat destul de putin pana acum, e rusinos de putin pentru o agentie de publicitate, pentru ca am mers pe recomdandari. Clientii vin de la unul la altul. Si noi suntem la fel de uimite de fiecare data. Noi credem ca partea de recomandari e de departe cea mai importanta.
Uite cum am ajuns sa lucram cu Kraft, de exemplu: aveam o lucrare pentru La Fantana si in acelasi timp lucram si pentru Unilever. Si s-a facut un proiect comun La Fantana - Unilever - Kraft.
Incercam tot timpul sa livram peste asteptari, sa fie o surpriza placuta ce se intampla, sa lucram mai repede decat promitem, sa dam costurile mai mici decat s-ar fi asteptat initial, sa facem lucrurile si mai bine, si mai spectaculos, sa facem mai multe propuneri, din mai multe unghiuri; tot timpul incercam sa dam ceva in plus fata de ce se asteapta in mod normal de la noi si pentru ce suntem platiti. Si asta e principala noastra preocupare: sa fie clientul nostru mai mult decat multumit.
IQads: Si cum dati un cost mai mic decat cel estimat initial?
Ioana Mucenic: In cazul clientilor fideli, de la care primim multe comenzi, nu stam sa dam cotatia la fiecare proiect si ei se asteapta sa coste cat cel de data trecuta. Noi lucram pe ore si nu mintim clientul. Daca am lucrat mai putin si am fost mai eficienti, daca am folosit un template de data trecuta, iar acum n-am mai stat sa facem 3D-ul respectiv si am schimbat doar grafica, acum nu-l mai cotam. Si clientul, care se asteapta la acelasi cost, e placut surprins sa vada ca e mai putin si ii explicam de ce.
IQads: De la care brand a pornit lantul de recomandari?
Ioana Mucenic: Sunt mai multe “focare”. Primul nume mare a fost Gabi Szabo. Ea a pus un anunt pe forumul de la marketing, de la ASE, unde invata Dana, ca ar avea nevoie de niste voluntari pentru o campanie. Noi oricum n-aveam nici o treaba, de-abia ne facuseram firma.
IQads: Voi doua cum v-ati cunoscut?
Ioana Mucenic: Noi ne stim din anul 2 de facultate, cand am participat la Olimpiadele Comunicarii, aveam un prieten comun care ne-a facut cunostinta. Apoi am lucrat impreuna la alte agentii de publicitate si asa ne-am imprietenit si ne-am hotarat sa ne facem propria noastra agentie.
Ioana Mucenic: Dar nu stiam nimic, cred ca stiam vag cat e TVA-ul in momentul ala. Nu stiam absolut nimic.
IQads: Si atunci de unde a venit curajul?
Ioana Mucenic: Pai nu aveam nimic de pierdut. Eram in anul 4 la facultate si ne-am gandit sa incercam. Daca nu reusim, ce-o sa se intample? Suntem tinere, ne angajam. Imi aduc aminte ca am facut o superpetrecere cand ne-a iesit actul de la Registrul Comertului. Era intr-o luni. Am chemat prieteni ai mei, ai Danei, am facut chef pana la 4 dimineata.
Dana Popa: Noi doua ne-am imbracat la fel.
Ioana Mucenic: Daa, aveam o rochita neagra si curea rosie, fiecare cu grupul ei de prieteni, pusi pe chefuiala, maica-mea a plecat de acasa… Si a doua zi, dupa ce toata lumea ne-a felicitat si ne-a urat sa crestem si sa fim miliardari, a doua zi ne-am trezit: "bine, si acum ce facem?".
Si am zis ca nu ne gandim acum. Dam licenta si om vedea dupa ce facem. Intre timp a aparut proiectul cu Gabi si am facut propunerea cu "Sport pentru viata".
Dana Popa: Am muncit o saptamana la propunere.
Ioana Mucenic: Da, n-am dormit 72 de ore inainte. Ne-am dus la Gabi, i-a placut si a zis “hai sa facem”. Si tot dintr-o dementa timpurie, imi aduc aminte ca am sunat la o companie importanta din zona de asigurari, nu stiam pe nimeni acolo, asa am sunat in receptie si am cerut cu directorul de marketing. Acum, cand trebuie sa sun la un director de marketing, mi-e jena daca nu stiu tot ce a facut in viata, nu-mi permit sa sun. Am povestit cine suntem si probabil ca la “Gabi Szabo” a clipocit beculetul.
Am fost in intalnire, le-am facut propunerea cu “Arenele de joaca”, le-am cerut bani si ne-au si dat. Eram super-incantate. Era 2006.
Si ne-am apucat de facut “Arenele de joaca”. Era groaznic de greu. Nu credeam ca o sa fie un eveniment atat de mare si l-am mai facut si pe 4 zile. Acum sa faci un eveniment de juma de zi ni se pare uneori complicat, dar atunci nu aveam nici o masura. Acum ne dam seama de resursele umane. Atunci era vorba doar de noi. Ne gandeam ca nu dormim noi 2 nopti, dar acum suntem responsabili si pentru altii, nu mai putem sa visam cai verzi pe pereti.
Si eu m-am imbolnavit, eram si obosita, am facut o pneumonie cu 2 zile inainte de eveniment. Aveam si conferinta de presa a doua zi si eu nu apucasem sa scriu comunicatul. Asa ca i l-am dictat Danei prin telefon. Si exact in ziua evenimentului, cand multa lumea ma suna pe mine, eu aveam febra 41 si nu raspundeam la telefon, nu stiam pe ce lume sunt. Si Dana s-a descurcat singura cu voluntarii si colaboratorii. Eroic s-a descurcat. O singura persoana - un eveniment de 4 zile.
Dana Popa: S-a nimerit sa fie in aceeasi perioada si cu balul de sfarsit de an, si cu ziua mea. Si cand le-am zis colegilor de facultate ca eu nu cred ca mai ajung la bal, ma tot sunau iar la intrare au fost foarte draguti ca m-au asteptat sa vin si eu.
“Arenele de joaca” a ramas evenimentul nostru de suflet si il facem in fiecare an, in jurul datei de 1 iunie. Si chiar daca nu avem bani de la sponsori, punem de la noi. Am ajuns la 11 editii in Bucuresti si in tara.
Deci am inceput cu mult curaj, dupa ce am vazut ca putem face o chestie asa mare numai noi doua.
IQads: Asa, vorbeam de clientii mari de la inceput care v-au ajutat sa obtineti recomandari.
Ioana Mucenic: Gabi Szabo ne-a recomandat apoi la doamna Bitang, care are Fundatia “Casa Campionilor”. Am facut niste lucruri de mica amploare pentru fundatie, dar doamnei Bitang i-a placut de noi si apoi ne-a recomandat la sponsorul fundatiei, Petrom, care tocmai organiza un pitch pentru a doua editie a Crosului Petrom si cauta agentii care sa mai fi organizat evenimente sportive. Noua ni se parea ca suntem la Camera ascunsa, nu ne venea sa credem ca am fost chemati la pitch-ul Petrom. Am incercat sa facem tot ce puteam mai bine. L-am castigat.
Dana Popa: Cam in acelasi timp, cei de la Avon aveau un proiect intern in cadrul campaniei impotriva cancerului la san. I-au propus lui Gabi Szabo sa sustina acest proiect intern.
Ioana Mucenic: La filmare am cunoscut-o pe Andi Catu de la Avon, care ne-a chemat sa-i propunem ceva pentru campania mare si asa a inceput colaborarea cu Avon, care dureaza pana in prezent. Noi ne ocupam de tot BTL-ul Avon din campania impotriva cancerului la san: avem marsul anual, prezente la targuri, mini-evenimente, iar anul asta ne-am ocupat de activari si in cadrul concertului Roxette, pe care Avon l-a sponsorizat. Anul asta am castigat si contul de creatie Avon.
Tot la inceput a mai aparut un client foarte important pentru noi: L’Oreal. O colega de facultate era trainee acolo si i s-a dat de facut un material, un A4 fata verso. Si cum auzise ca eu am agentie, m-a sunat sa fac argumentarul. I-a placut si ei, si sefului sefului, ne-au chemat in pitch si l-am castigat. Noi de obicei castigam pitch-urile in care mergem, nu prea ne ducem in toate…
Dana Popa: In ultimul timp am inceput sa ne dam seama si care sunt pe bune si care nu.
Ioana Mucenic: Daaa, avem un radar… am putea sa scriem un manual “Depistarea pitch-urilor false”.
II. Depistarea pitch-urilor false
IQads: Pai cum va dati seama?
Dana Popa: Un brief incomplet, raspuns intarziat la solicitari de clarificare asupra brief-ului...
Ioana Mucenic: In general, daca nu-ti dau toate informatiile si nu se straduiesc sa-ti raspunda rapid, e clar ca nu-i pe bune. Pentru ca daca ei chiar au pitch si vor sa faca proiectul respectiv si vor sa aleaga cea mai buna agentie dintre cele invitate, au tot interesul sa-ti raspunda la intrebari cat mai repede, ca sa faci o propunere cat mai buna pentru ei. Dar in momentul in care dureaza 2 zile sa-ti dea un logo si tu ai deadline in 4 zile, e clar ca e ceva fishy acolo.
IQads: Dar ati avut vreodata confirmarea ca suspiciunile erau justificate? Ati mers totusi intr-un pitch din asta, ca apoi sa va dati seama ca ati avut dreptate si nu era pe bune?
Ioana Mucenic: Da, am avut cazuri.
Dana Popa: Am avut o situatie in care aveam prezentare la ora 1, iar la 11 ne-au sunat sa ne spuna ca nu se mai face acel proiect. Si noi nu facem propuneri doar ca sa le facem. Fie ca vorbim de pitch, fie de comanda ferma, le facem bine, pentru ca ne reprezinta.
Ioana Mucenic: Fie ca lucram cu un client de 5 ani sau ca suntem la prima comanda, pentru noi e la fel. Si e mult de munca, niciodata nu zicem “nu stim daca e pe bune sau nu, dar hai sa facem ceva acolo ca sa zicem ca ne-am dus”…
Dana Popa:… “hai sa mai reciclam niste idei”, “hai sa mai dam save as de la o prezentare mai veche”, nu exista asa ceva.
Ioana Mucenic: Si ne ia foarte mult timp, de-asta ne gandim daca mergem. Facem si niste propuneri super-detaliate si riscam sa ne fie copiate. Dar daca cineva ne copiaza, inseamna ca avem idei grozave si ca mai putem sa scoatem si altele.
IQads: Mai e vreun indiciu din care sa-ti dai seama ca pitch-ul nu e pe bune?
Ioana Mucenic: Nu stiu foarte clar ce vor. Fie iti dau informatii contradictorii, fie lucruri pe care le-au inventat pe loc - iti dai seama apoi ca nu s-au gandit niciodata serios la lucrul ala. Noi, in anul de gratie 2009, cred ca aveam pitch-uri de 3 ori pe saptamana pana ne-am prins. Acum le intoarcem si le sucim si le invartim de o mie de ori pana acceptam sa intram. Avem atatea propuneri refuzate din anul ala…
Sau nu ni se mai raspundea la telefon. Mai intai ne grabeau “hai, hai, ca-mi trebuie” si apoi nu ne mai raspundeau.
Noi pe parcurs ii mai sunam sa-i intrebam si de sanatate. Si daca ne suna inapoi si sunt draguti si ne raspund, intram in pitch, daca nu, nu. Au fost cazuri in care clientul n-a raspuns doua zile la telefon si noi ne-am retras din pitch.
Dana Popa: Sau mai sunt situatii in care vorbim de un proiect si clientul spune “veniti voi cu o idee, ca voi sunteti specialistii”.
Ioana Mucenic: Asta da. Ni se ridica tensiunea.
Dana Popa: Adica da, partea noastra e a noastra, dar trebuie sa ne spui, de exemplu daca vrei sa faci o petrecere pentru angajatii tai, sa ne spui cum sunt, cam ce-si doresc; avem nevoie de informatii de baza si de bun-simt din partea clientului. In momentul in care spune “veniti voi cu o idee, ca voi sunteti specialistii”, se taie filmul.
Ioana Mucenic: Normal ca venim cu o idee, 2, 3, 20, ca doar asta e jobul nostru, dar fiecare brand are specificul lui, iar asta cu “veniti voi cu o idee” e bullshit de fiecare data.
III. Momente dificile in istoria agentiei
IQads: A fost vreun moment in care v-ati pus problema sa renuntati la agentie? Ati avut si clipe de slabiciune? Nu v-a speriat criza?
Ioana Mucenic: Ne-a fost greu in 2009, pentru ca, spre deosebire de agentiile mari, care au conturi stabile, de retea si alta putere financiara, a trebuit sa ne descurcam singuri. Inainte mergeam din inertie. Ni se dadeau altfel proiectele si clientii aveau o alta lejeritate in a-ti aloca niste fonduri, era alta piata. In 2009, toate bugetele s-au contractat, toata lumea era foarte stresata, avea de raportat mult mai serios mai departe…
Dana Popa: Multe pitch-uri si proiecte pentru care munceam nu se finalizau, munceam saptamani, luni, si nu se mai finalizau sau se intamplau la o scara redusa fata de cum era brief-ul initial.
Ioana Mucenic: Si atunci ne-am pus problema ce facem cu oamenii. Aveam 9 oameni. Toata lumea dadea afara la momentul respectiv, dar din 100 si ceva de oameni iti permiti sa dai afara. Noi n-am dat pe nimeni afara, am mers asa in continuare si am reusit chiar sa crestem. Acum suntem 15, iar clienti activi, mari, care dau comenzi saptamanal sunt vreo 10.
IQads: Si v-ati gandit vreodata sa renuntati, sa inchideti agentia?
Dana Popa: Incercam sa schimbam si sa imbunatatim mereu ceva. Au fost momente grele, dar nu ne-am pus problema sa renuntam niciodata. Am plecat la drum deschise si crezand foarte mult in ideea asta si acum nu ne vedem facand altceva, nici alt domeniu, nici in alta parte.
IV. Directiile de business ale agentiei
IQads: Cum se impart veniturile agentiei?
Ioana Mucenic: O parte din marketing sportiv, o parte din creatie. E mare diferenta la volumul de munca. La evenimente de exemplu - daca ai un eveniment la 2-3 luni, castigi mult mai mult decat pentru grafica. De-asta avem 3 accounti si mai multa creatie (2 copywriteri, 2 arti si 2 DTP-isti).
IQads: Cati bani ati facut in 2010?
Dana Popa: Am facut 400.000 Euro anul trecut. Profitul a fost micut versus 2009, dar pentru ca suntem la inceput, am crescut organic pas cu pas si am reinvestit mult din ce am castigat, de-asta nu e relevant profitul.
IQads: Deci marketing sportiv a fost prima directie a agentiei.
Ioana Mucenic: Da. La inceput a fost doar “Sport pentru viata”, dar acum pregatim mai multe evenimente in zona asta, suntem prezenti la conferinte in afara, avem tot felul de parteneriate cu asociatii internationale.
Un alt segment este cel de evenimente corporate: lansari, teambuildinguri, petreceri interne, conferinte de presa.
Am organizat un eveniment frumos pentru Unilever Food Solutions (UFS), care a ramas de suflet, pentru ca ne-a lasat clientul sa facem tot ce ne-a trecut prin cap. In februarie, UFS a facut rebranding la nivel global si fiecare tara si-a facut propria implementare. Noi ne-am ocupat de toate materialele si de evenimentul de lansare interna, care a avut doua zone: echipa UFS si echipa Unilever. UFS e mai mic fata de Unilver, la volum, numar de branduri, angajati si clientul nostru voia sa pozitioneze si intern UFS unde trebuie. Noi am facut evenimentul pentru angajati, a fost cu teaser, revealing si workshop de brand.
IQads: Alta directie de business.
Ioana Mucenic: Comunicare In-store: standuri, POSM-uri, campanii de comunicare in magazin, pentru Kraft, Bonduelle, Heidi. Eu am fost si trainer o perioada pe comunicare in-store si mi se pare o zona foarte buna de exploatat dpdv creativ. Toata lumea se plange ca retailerul nu te lasa sa faci. Nu facem partea de field, n-avem promoteri si am fost surprinsi placut de clienti care au inteles asta si cumpara ideea de la noi, dar iau promoterii din alta parte. Acum 3 ani erau foarte greu sa vinzi doar ideea pe campanii in-store.
Am avut in vara campanii mari (nu zic de machetute si bule de promotii); campania Jacobs Ice Coffee pentru Kraft, apoi lansare Milka Snax (in-store, standuri, pentru traditional trade, pentru key accounts, benzinarii, cash&carry, tot felul). Acum vine campania de Craciun, ambalajul de Barni, o gramada.
IQads: Alta directie de business.
Ioana Mucenic: Avem partea de design: ambalaj, identitate, brosurele, postere, cataloage si orice material de grafica.
Mai avem partea de PR, de CSR, dar nu ni le comunicam activ. Cand facem new business, nu astea sunt canalele pe care incercam sa ne atragem clientii, desi facem si asta. Pentru Avon si Heidi am mai facut, dar sunt cateva zone pe care suntem puternici si stim clar ca facem diferenta si atunci le comunicam mai mult pe acelea.
IQads: Cand implementati evenimentele in tara cu cine lucrati?
Ioana Mucenic: Depinde de proiect. Daca are tenta sociala, lucram cu voluntari. De multe ori ne train-uim oamenii in Bucuresti si mergem cu autocarul in tara, preferam varianta asta, sa lucram cam cu aceeasi echipa de colaboratori. In principal studenti sau entry-level, joburi part-time, care au mai mers la alte evenimente al noastre si stiu ce vrem de la ei.
V. Cum e sa lucrezi la pastel
IQads: Cum a crescut numarul de la 2 pana la cati sunteti acum?
Ioana Mucenic: Suntem 15 in total si au venit cam din 2 in 2. Ne dorim sa ramanem un business mic si foarte bun. E greu sa trainuiesti oamenii, sa-i tii. Sunt copii de varsta noastra, care acum invata si trebuie invatati in directia potrivita.
IQads: Si la un moment dat cresc si pleaca.
Dana Popa: Spre bucuria noastra pleaca spre mai bine, unii au mers in pozitii importante, in agentii multinationale, ceea ce inseamna ca ii recomanda ce au invatat aici.
IQads: Si datorita principiului “sa facem clientul fericit”, se intampla sa lucreze oamenii prea mult? Aveti discutii despre cat de mult se sta peste program?
Dana Popa: Era o comparatie buna pe care a folosit-o Ioana intr-o discutie cu ei: “e ca intr-o casnicie: nu pot sa mearga lucrurile foarte bine daca unul dintre cei doi nu lasa de la el din cand in cand”. Noi ii intelegem si daca vor sa mearga in mijlocul programului la coafor.
Ioana Mucenic: Niciodata nu am spus nu la nimic, nici la salariul in avans, nici cand vor sa plece mai devreme. Dar se intampla ca noi sa avem nevoie sambata sa fie prezenti la evenimente. In masura in care oferim lucruri, ne asteptam sa si primim, atunci cand e nevoie.
Nu consideram ca e o virtute sa stai peste program. Ni se pare important sa-si termine treaba la timp. Stiu ca in toate agentiile se sta, dar daca vad pe cineva ca sta aici la 9, nu ma face mai fericita. Ma intreb daca nu stie sa lucreze anumite lucruri, n-are o politica buna fata de client, i-a zis clientul ca vrea ceva la 6, desi in mod normal ar fi trebuit sa-i explice ca noi avem un timp de lucru si ca nu putem sa dam randament daca stam noaptea la birou.
Daca vedem ca pleaca la 6 si ca si-au facut treaba, suntem fericite. Oamenii care stau mult peste program devin irascibili, clacheaza psihic. Ni s-a intamplat sa vina la noi si sa ne zica: “nu mai pot, nu mai am viata sociala, nu ma mai vad cu prietenul”. Si atunci stam de vorba sa vedem de ce stau prea mult peste program. Oamenii buni isi fac treaba la timp.
Daca devin obositi, nu mai inteleg de ce vin la munca, nu mai au nici o bucurie si nu mai dau randament.
Dana Popa: De-asta ii intelegem si noi, pentru ca noi cand am lucrat in alte agentii plecam noaptea la 2 de la birou si la 9:05 dimineata ne suna seful “Unde sunteti?”.
Ioana Mucenic: Si dupa jumatate de an ne-am hotarat ca nu vrem sa mai lucram acolo, sa ne manance viata si tineretea. Nu vrem sa se intample acelasi lucru si in agentia noastra. Sunt perioade mai stresante, dar avem o politica de compensare ore. Daca ai venit la eveniment sambata - ai o zi libera. Ai stat pana la 12 noaptea - ai niste ore libere, ai stat 3 nopti pana la 9 seara la birou - ai o zi libera.
Avem un coloeg care nu poate sa vina la 9 deloc. Ca sa vina la 9, eu trebuie sa-l sun la 7, si la 8, ca a adormit, si la 8:30, sa ma asigur ca e pe drum. Dar nici nu pleaca seara la 6. Nu poate sa vina dimineata, dar sta un pic mai tarziu. Sotia lui are un program similar si nu se trezeste dimineata. N-am de ce sa-l terorizez. Nu conteaza pana la urma, conteaza sa te poti baza pe omul ala. Sa poti sa-l suni sambata sa vina la birou si sa te ajute intr-o situatie de urgenta, nu conteaza ca nu vine la 9 fix in fiecare zi.
Iar daca avem o saptamana slaba, in care nu e mult de lucru, pot sa joace tenis juma de zi. Nu le dam de lucru doar ca sa ii tinem ocupati.
VI. Rebrandingul: cine e pastel, dupa 5 ani?
Ioana Mucenic: Cand am inceput sa lucram la rebranding, eu am zis ca nu mai facem new business, nu mai facem nimic, pana nu avem logo-ul perfect. Dana era la grumazul meu, ca trebuie sa ne miscam o data, sa muncim, sa avem bani de salarii. Zicea sa comunicam cu logo-ul vechi pana vine cel nou. Noi in primii 2 ani nu comunicaseram nimic.
IQads: Si cat timp ati lucrat la rebranding?
Ioana Mucenic: Un an jumate, dar n-a fost vorba numai de logo. Noi n-am plecat cu plan de afaceri la drum. N-am avut niciodata o strategie de business gen “trebuie sa crestem atat, profitul trebuie sa fie atat, cifra de afaceri atat”. Era pe principiul “ce facem noi astazi?”. Planul era asa la noi in cap, nu era pe hartie. Mergem pe impuls, pe pasiune, pronosticam, planificam, dar nu punem pe hartie.
Dana Popa: Am avut un consultant de afaceri care aproba ce-i povesteam, zicea “da, foarte bine, dar aratati-mi unde le-ati scris”. Pai nu le-am scris, asa le gandim noi.
Ioana Mucenic: Da, ne-a dat o lista de instrumente. Am facut o gramada de matrite in anul ala.
Dana Popa: Pana la sfarsit ne-am dat seama ca indiferent cu cati consultanti vorbim, esenta ramane tot la noi.
Am cerut si de la clientii sa completeze un chestionar imens despre cum ne vad, cum ne percep, pe departamente, pe servicii, era un pdf interactiv, era usor de completat, dar era imens. Si de la clienti am rugat fiecare om cu care colaboram sa completeze, nu asa… doar unul. Iar de la noi, fiecare angajat a completat pentru fiecare client, ca sa vedem perceptia noastra asupra clientului si invers. Apoi le-am incrucisat si am scos niste concluzii de la care am plecat.
Ioana Mucenic: Cu consultantul de HR ne-a facut fisa de post, organigrama, dar politica de angajati in continuare era la noi in cap. El spunea: “sa presupunem ca seara la 6 un angajat ti-a dat o prezentre prost facuta si el a plecat. Ce faci?”. “Pai o fac eu in locul lui”. “Gresit! Trebuie sa suni angajatul sa vina inapoi la birou si sa termine”. “Cum sa sun angajatul sa vina? Ii zic a doua zi”. De-asta zic ca tine de cum suntem noi, ca firi.
Eu sunt mai impulsiva si mai dinamica, iar Dana e mai asezata si mai calma si exact asta se intampla pe toate proiectele noastre. Sunt gandite si puricate si intoarse pe toate partile.
Si ne-am gandit la pozitionare: ce facem noi, ce facem mai bine decat altii, daca ar fi un singur lucru pe care l-am spune despre noi, care ar fi? Raspunsul e clar: experienta, atat pentru clienti, cat si pentru angajati. Si noi cu noi trebuie sa ne simtim bine, sa nu avem tot timpul frustrari, sa ne gandim ca ne petrecem toata viata la birou. Nu vrem sa ne victimizam. E alegerea noastra sa stam sau sa plecam.
E vorba de experienta: sa ne simtim bine. Si daca te simti bine cu tine, cu cei din jur, cu munca pe care o faci, ies lucruri frumoase. In momentul in care noi castigam un pitch e un dans al victoriei aici, la birou, e carnaval, e circul de stat si acelasi lucru se vede si la clienti. Multi ne spun ca n-au vazut de mult o agentie care sa se bucure atat de mult. E absolut real, nu e nimic fals in bucuria noastra.
IQads: Rebrandingul din Pastel Group in pastel cum a fost gandit?
Dana Popa: Noi am inceput cu Pastel Age in 2006, care era o agentie de comunicare. Apoi au venit multe proiecte de sport in portofoliu, asa ca a aparut Pastel Sports si mai era Pastel Graphics pentru proiecte de grafica. Si pentru ca era greu sa le comunici pe fiecare in parte, le-am unit sub umbrela Pastel Group.
Ioana Mucenic: Apoi, fiind una singura, de ce sa-i mai zicem Group?
Dana Popa: Ce a fost clar de la inceput a fost ca ramane pastel. La inceput, cand am infiintat agentia, am zis amandoua in acelasi timp ca vom avea culoarea verde.
Ioana Mucenic: Experienta insemna portocaliu, de-asta am schimbat acum. “A bright experience” e sloganul nostru, inseamna si luminos, si destept, iar bulinutele din logo sunt luminitele de focalizare cand iti bate lumina in obiectivul apratului de fotografiat. Mergem pe ideea de lumina, iar verde pe lumina nu mai mergea.
Dana Popa: Da, am fost verzi si acum ne-am copt.
IQads: Numele pastel de la ce a venit?
Ioana Mucenic: Culorile pastel isi pastreaza luminozitatea si intensitatea in timp. Sunt pasteluri de la 1600 care au si acum aceeasi intensitate pe care o aveau atunci. “Age” era de la “o sa intram intr-o noua era, in care lucrurile se fac diferit”.
Dana Popa: Am vrut sa ne legam de arta, fiindca fiecare opera de arta e unica.
Ioana Mucenic: Primul slogan era “Business as art”, care era o prostie si nimeni nu intelegea nimic. Apoi ne-am dat seama ca nu intelege lumea ce facem, am renuntat la el, am mers vreo 3 ani fara slogan. Nu ne intreba nimeni ce slogan avem (n.r. toata lumea rade).
Iar o parte din valorile noastre actuale s-au pastrat de la inceput. Excelenta e prima valoare, in care credem cel mai mult. Excelenta nu e un act, e un obicei. Nu dam tunuri, excelenta e un obicei.
Friendship: “My friend is the one who brings the best in me” (Ford)
Vision: “Everything you can imagine is real” (Picasso)
Excellence: “We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit” (Aristotel)
Passion to create: “Give me a musem. I will fill it.” (Picasso)
Entrepreneurship: “Where the spirit does not work with the hand, there is no art”. (Da Vinci)
VII. Cel mai important lucru pe care l-au invatat in primii 5 ani
Dana Popa: Dupa 5 ani eu sunt mandra ca am mers pe aceeasi linie, ca am crescut de la 0, ca am crezut in acelasi lucru si ca suntem pe aceeasi directie cu ce am pornit si am gandit atunci. Am imbunatatit in anii astia, dar am fost coerente.
Ioana Mucenic: Si mai e important ca ne-am pastrat entuziasmul. Asta remarca multi clienti la noi, ca suntem foarte incantati de ce facem. In ultimii ani ne simtim amandoua mai obosite decat la inceput. S-au strans reponsabilitatile, au fost luni in perioada crizei cand trebuia sa dam salariile si era o problema - termenele de plata devenisera de la 7 zile, 70 - si cu toate astea am incercat sa ne pastram entuziasmul, sa ne bucuram de munca noastra si sa nu fie vorba doar de bani. Pe masura ce e mai greu sa obtii bani, trebuie sa nu faci sa nu se reduca totul la bani. Si asta am facut de la inceput. Nu am plecat cu ideea facem agentie ca sa ne imbogatim. Avem chiar o politica financiara usor neglijenta – facturam mai tarziu decat ar trebui, avem atatia furnizori care ne suna in ziua scadentei si noi nu am sunat pe nimeni in ziua scadentei. Nu e vorba despre bani, sigur ca vrem sa facem bani, dar nu asta ne face sa ne trezim dimineata. Am observat ca la multi din jurul nostru, pe masura ce au inceput sa creasca, partea financiara a devenit mult mai importanta: daca te-ai prins ca stii meserie, ca oamenilor le place de tine, acum hai sa-i taxam, hai sa facem bani. La noi n-a fost niciodata vorba de asta, in continuare suntem superincantate de ceea ce facem, avem tot felul de idei tampite pe care le punem in practica si in continuare ne simtim ca la 22 de ani, avem in continuare sentimentul ala ca nu avem ce pierde.
