Am apreciat dintotdeauna companiile care au stiut sa-si faca reclama pe gratis.Toata stima pentru ei. Mai ales ca sunt destul de putini. Observ, de asemenea, ca tot mai multi au inceput sa-si deschida ochii si sa realizeze ca nu ii costa nimic sa-si deschida baierele pungii cu informatii. Ba dimpotriva. Si din nou imi ridic palaria in fata lor. In ultima vreme am cam stat insa cu palaria lipita de cap iar motivul nu este neaparat frigul. Poate pentru ca dorinta de a genera stiri s-a transformat pentru unii in imperativ sau poate din alte considerente pe care personal inca nu le-am descoperit, ma confrunt tot mai des cu situatia in care "stirea", smulsa cu brutalitate din buletinele informative este "plantata" artificial in calupurile publicitare. Ce iese? O strutocamila cu cioc de copywriter si cocoasa de editor. Ceva de genul: produsul meu este atat de deeosebit incat a devenit subiect de stire. Sau toata lumea vorbeste despre.. Nu zau!, ar comenta circotasa din mine. Daca este o bomba de stire, de ce nu o vedem fara P in ziare sau cu cinci minute mai devreme, rostita hotarit de Andreea Esca. Cit despre dramatizare, sunt de parere ca este un sistem care functioneaza, dar numai atunci cind in calcul mai sunt luate si alte elemente. Umorul spre exemplu.
Logica eurocentului sturlubatic
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
