Se da urmatorul spot. O mama ingandurata e asezata pe un pat, un copil in prim-plan se joaca cu jucariile. Pe fundal scanceste un bebelus. Dintr-o data se aude un tzar - tzar. Vine din partea telefonului de jucarie de pe podea. Fetita din prim-plan ii inmaneaza telefonul mamei. “A, se joaca” e gandul oricarui om care stie ca nu porti conversatii reale la telefoane de jucarie. Dar cat m-am inselat!
Cine e de cealalta parte a receptorului? Nimeni alta decat Andreea Marin. Care, cu tenul ei perfect, cu coafura ei din care nici macar un fir de par nu e nelalocul lui si cu zambetul ei larg, ce mai, cu toata persoana vorbeste cu mama din imagini. Despre care deduc ulterior ca e coplesita de responsabilitatile pe care le aduce cu sine statutul de mama.
Comentarii
E adevarat ca cel mai bun spijin sunt prietenii si familia, dar, cateodata acestia nu fac fata sau nu-ti pot oferi solutii.
Ideea unui Centru de ajutor al mamelor e, dupa mine, o idee foarte buna. Cat despre promovare, caci despre asta vorbim aici, oricand se poate si mai bine. Ceea ce face acest spot este doar sa informeze mamele, la un nivel cat mai larg, deci prin TV (care oricum face zgomot in toate casele noastre), despre existenta acestui centru, a acestui site...
Analiza asta nu e in nici un caz o critica la adresa proiectului pentru ca, pana la urma, nu asta este rolul meu. Si nicaieri nu am declarat ca imi place sau nu-mi place Andreea Marin. Dar spotul, asa cum am argumentat si mai sus, nu este convingator pentru publicul-tinta. Daca as fi avut acces la un studiu cu privire la eficienta spotului vizavi de target, as fi putut scrie o analiza si mai bine documentata. Si daca doriti sa impartasiti informatiile astea cu noi, suntem mai mult decat bucurosi sa le folosim cat mai bine cu putinta.
Mama nu schiteaza nicio surpriza atunci cand il primeste. In mod normal, s-ar fi aratat mirata, ar fi schitat un zambet efemer, ar fi intrat in jocul fetitei si ar fi arborat iarasi chipul acela trist si responsabil.