Buzz cu Adriana Lungu (Business Developer, Blue Idea) si Marin Preda (Sales Manager, Blue Idea)
Selectand clientii pentru rubrica dedicata de pe site-ul Blue Idea, ne-am adus aminte ca anul acesta, in ciuda crizei, a fost cel mai tare (= multe branduri, 70 idei misto) ADfel de pana acum, desi au fost implicati doar 2 oameni de vanzari (Marius Cristea, Marin Preda), desi au avut la dispozitie doar 2 luni, desi intreg evenimentul a fost coordonat de doar 2 project manageri (Adriana Lungu, Marin Preda), care au si implementat majoritatea ideilor, mare parte gandite alaturi de cei 2 kadeti pe care i-ati cunoscut aici. Asa ca ne-am gandit sa chemam Departamentul Proiecte la o sueta, acum ca in sfarsit s-au terminat Making Of-urile si follow-up-ul.
IQads: Cu ce povesti ati plecat / veti pleca in vacanta dupa ADfel-ul asta? Care au fost momentele amuzante care va vin prima data in minte?
Marin Preda: Cel mai amuzanti probabil ca eram chiar noi, priviti din afara, cum roiam prin terasa inarmati cu diverse obiecte care nu pareau sa aiba niciun sens, pana sa fie asamblate in ideile din care faceau parte. Noroc ca terasa se deschidea la 2. Dar am vazut niste filmari cu noi si, pusi pe fast-forward, cam semanam a freak-show. Oricum, impresia de balamuc a devenit de-a dreptul palpabila cand am intrat o data in Laptarie si am vazut o gramada de pufuri albe, pe care trei de-ai nostri radeau in hohote, langa unul dintre cadeti care canta Fur Elise la pian. Cu toate astea, a fost un balamuc organizat.
Iar ca dovada amuzanta ca publicitatea neconventionala genereaza instant impulsul de consum, a fost tare ca din Muzeul armelor antitantari, in care erau expuse unul langa altul un telefon mobil rosu nou-nout si un spray Autan, a disparut in doua nopti sprayul. Nu telefonul, ca sa fim intelesi.
Iar cea mai amuzanta victorie personala a fost discutia in care am convins-o pe Tanti Lili, liftiera-icon de la Motoare, sa ne lase sa-i schimbam in mod miraculos culoarea parului, zilnic, timp de 5 zile, pentru promovarea Palette. Totusi, ca sa nu para povestea de un senzational din asta OTVist, trebuie precizat ca ceea ce initial parea a fi un mare hop s-a dovedit a fi de fapt un lucru foarte simplu, mai ales ca folosea deja Palette. Iar apoi a fost chiar mandra sa devina evanghelist al brandului (ma rog, nu a folosit exact cuvintelea astea, dar ideea e aceeasi :).
Adriana Lungu: Vacanta, da. O sa vina si ea, la un moment dat. Stropita din belsug cu bere ceheasca :)
Anul asta nu prea am avut timp sa ne distram, am alergat de bezmetici peste tot prin terasa, pentru ca erau atat de multe lucruri care se intamplau in paralel, incat nu aveam timp sa stam si sa facem mici glumite, ca la un ADfel normal. In timp ce unele happening-uri se intamplau deja, lucram la implementarea altor executii, caram lucruri, lipeam chestii, coboram in parcare sa ne rugam de bodyguard sa lase masinile cu tehnic sa intre, urcam in Laptarie sa ne asiguram ca totul e ok la Atelierele ADfel, instruiam hostesse, dadeam apoi o tura pe la ADfel Galleries, sa ne asiguram ca nu a plecat nimeni acasa cu lucrarea favorita, cum se mai intampla uneori, dupa care din nou prin terasa, mai trimiteam ceva in productie, mai raspundeam la un mail urgent cu schimbari in program, mai dadeam cu capul de barnele din foisorul ADfel si tot asa...
IQads: Au fost si momente mai tensionate, din care ati scapat „ca prin urechile acului”?
Marin Preda: [off the record] In cate semne trebuie sa ma incadrez? A, e online, uitasem.
[on the record] Cu organizatori ca noi? Glumesti. Au fost maxim unul sau doua momente mai tensionate, dar experienta si sinergia echipei au prevalat. A ajutat cu siguranta ca am dormit foarte mult in perioada ADfel.
[on the record pe bune] In seara ROM, aveam un brief clar: lucrurile trebuiau sa iasa prost. Enervant de prost. Doar ca trebuia organizat ca un fail profesionist. Sa faci o pana de curent nu-i asa usor cum crede lumea :) Dar va zice Adriana. Mai multe.
Tot in seara ROM, a fost amuzant atunci cand Mircea, omul de la butoane, a aflat ca va trebui sa intrerupem proiectia cu o manea si si-a cerut scuze, cumva jenat, ca nu are manele in playlist. S-a linistit cand a aflat ca adusesem noi maneaua oficiala ROM (care, apropo, nu e din folclor, ci e mixata de Electric Brother). Apoi, si mai interesant a fost ca a trebuit sa ducem acelasi stick de la proiectie, in Institutul de relaxare Philips, ca sa punem muzica intr-unul din playerele de acolo. Iar cineva a avut ideea stralucita de a verifica inainte toate melodiile din toate folderele.
Adriana Lungu: Da, ploaia ne-a dat un pic emotii, in prima zi de ADfel, mai ales ca aveam o gramada de executii care ar fi putut suferi din cauza asta: LCD-urile de la Philips, containerul de la Petrom, hamacele de la BCR.
La fel si inscenarea penei de curent oferita de ROM (nu se putea intrerupe curentul pe bune pentru ca riscam sa se intample ceva cu aparatura Philips din Institut sau cu vreunul din LCD-urile din terasa), in care a trebuit sa plasam o echipa de 9 oameni prin toata terasa pentru a stinge intrerupatoarele in acelasi moment, fara a ne vedea intre noi ca sa semnalizam cumva respectivul momentul T zero. Ne-a iesit genial pana la urma, pentru ca ne-am coordonat in functie de vocea din spotul care rula pe ecran in acelasi timp.
O alta chestie care ne-a pus putin pe jar era urmarirea prin terasa, la propriu, a personajului numit Marin Preda, care era si vocea animatiei din fiecare seara. Il stiti, Marin Preda, mare romancier (istoric vorbind) si un foarte tare manager de proiecte (colegul nostru, de aceasta data). Si extrem de simpatic si plin de bunavointa, astfel incat nu se poate sustrage conversatiilor cu oamenii care il intalnesc, oricat de ocupat ar fi. Era deci dificil sa il extragem din baia de multime pe care o facea in fiecare seara, pentru a da viata textului de prezentare.
IQads: Ce reactii iesite din comun va amintiti de la oamenii care au participat la happeninguri?
Adriana Lungu: M-as fi asteptat ca cel mai mare entuziasm sa-l aiba fetele care si-au lasat sutienele la garderoba Bergenbier, in schimbul unui cocktail personalizat sau macar baietii, la vederea atator fete fara sutiene. Ei bine, s-a dovedit ca baietii erau cei mai fericiti, insa nu din motivul de mai sus, ci pentru ca au reusit sa convinga multe fete sa faca o vizita la standul Bergenbier, iar ei au primit asa mai multe beri.
A mai fost interesant de vazut si modul in care oamenii de pe terasa au percutat la executia Petrom (containerul de sticla umplut cu gunoiul adunat de pe jos, din terasa) - la un moment dat, am vazut oameni care aruncau gunoiul direct in container sau foloseau scara de langa acesta pentru a-si goli scrumiera.
Iar de entuziasmul celor plimbati cu limuzina Coca-Cola zero nici nu mai zic. Mi-as fi dorit sa avem timp sa facem si noi asta.
Marin Preda: Au fost multe momente geniale, care au facut sa merite toate noptile nedormite pentru idei si productie: cum sa fie altfel cand vedeam oamenii razand in hohote la Muzeul armelor antitantari, artistii ad-hoc cantand din toti plamanii la ADfel de Karaoke sau sutienele zburand la Garderoba de sutiene. Ma rog, asta a fost poate o exagerare.
Au mai fost, de exemplu, castigatorul la ADfel de karaoke care o tot intreba, pe scena, pe Adriana daca o poate ridica in aer, de bucurie. Si cineva care ne-a intrebat de unde isi poate lua un topor ca cel din Muzeul armelor antitantari.
IQads: Adi, ai pastorit si anul asta Atelierele ADfel. Cum mai sunt tinerii pasionati de publicitate in ziua de azi si cum s-au comportat participantii de la aceasta editie?
Adriana Lungu: A fost putin diferit fata de anul trecut, cand am avut ocazia sa stau mai mult cu ei si sa vad cum iau nastere propunerile de campanie. Acum i-am cunoscut mai bine in perioada de selectare, cand am citit aplicatiile trimise de multi oameni cu potential. Evident, am fost usor biased in evaluarea lor, pentru ca i-am comparat cu generatia de anul trecut, care mi-e draga in continuare.
Ce mi-a placut foarte mult la participantii de anul asta - sunt conectati. Pur si simplu. Intre ei, pe Facebook, la scoala, cu oameni din industrie, cu trending topics, cu lucrurile care se intampla in jurul lor, cu dezbaterile socialo-culturale, cu noutatile, etc. Chestie care mi se pare extrem de importanta, trecand peste usurinta cu care oamenii astia "fac networking" de parca ar fi copilarit cu directori de creatie sau cu clientul. In acelasi timp, au si asteptari foarte mari de la o industrie care trece intr-o perioada dificila si care, poate, nu mai are timpul si rabdarea necesarea sa-i creasca, asa cum se intampla in anii precedenti. Sunt nerabdatori, curiosi, stresati de ce se asteapta de la ei, doritori sa reuseasca sa se "diferentieze", asimileaza rapid tot ce se intampla in jur si par sa gaseasca conexiuni si intre fenomene nu neaparat complementare, cel putin la prima vedere.
Si pentru ca au fost simpatici si creativi in timpul Atelierelor ADfel, membrii echipei castigatoare au fost rasplatiti cu carti de la BuyBooks.ro si cu internship-uri in Headvertising, Digital Star si Rusu+Bortun. Sper "sa faca succes" pe acolo :) Mai ales ca au alaturi de ei alti cativa participanti la Ateliere, care au impresionat prin CV-ul lor si au fost chemati intr-un internship la Headvertising.
IQads: Ceva momente memorabile la capitolul "curatenie post-event"?
Adriana Lungu: Da, a fost destul de fun cand ne-am trezit ca nu putem sa-l scoatem din containerul de sticla de la Petrom pe omul pe care l-am bagat inauntru pentru a separa si a impacheta gunoiul strans. Am incercat sa bagam in container unul din picioarele scarii metalice, dar nu ne-a mers, pentru ca nici macar scara nu era atat de inalta. Am reusit intr-un final sa desfacem unul din peretii containerului si l-am eliberat, insa am reusit sa spargem unul dintre pereti intre timp, asa ca am umplut zona de cristale mici si rotunde de sticla securizata, ca niste cristale Swarovsky :)
Marin Preda: La mine, nimic deosebit. Am gasit doua sutiene, dar m-a linistit Adriana ca erau pe persoana juridica, pentru fundalul Garderobei de sutiene. Am returnat vecinei mele pliciul rosu model 1960, lasat mostenire din generatie in generatie, imprumutat pentru Muzeul armelor antitantari. Si contabila noastra a vazut iar facturi care au facut-o sa se cruceasca: pentru supereroi, contrabanda, dezlipire sobolani. Prietenii stiu de ce.
IQads: Apropos, cum s-a intamplat de s-au umplut peretii de la Motoare de sobolani negri?
Marin Preda: 0% regie. Fix dovada ca ideile neconventionale prind. La propriu. Oamenii le-au gasit in pachetele cu tigari de contrabanda primite de la comerciantii Obor-ish si s-au apucat de un campionat ad-hoc.
IQads: Acum ca ati trecut prin toate etapele procesului (creatie, vanzare, implementare) si ca v-ati lovit de suficiente refuzuri, de ce se face atat de putin neconventional in Romania? Ce ii face pe clienti sa fie reticenti?
Adriana Lungu: Pentru ca nu vin toti la ADfel :) Serios, se vede ca se face din ce in ce mai mult neconventional in Romania, din ce in ce mai multe agentii anunta ca au facut campanii cu o componenta importanta de neconventional, vedem mai multe lucruri care ne atrag atentia la metrou, pe cladirile din centrul Bucurestiului, prin parcuri sau pe strazi. N-as putea spune de ce nu se fac mai multe. Poate pentru ca nu toti clientii si-au dat seama la ce le foloseste sa gandeasca out of the box si sa-si surprinda consumatorii intr-un mod extrem de personal si placut. Adevarul este ca ai nevoie de ceva curaj pentru a-ti lasa brandul pe mana consumatorilor.
Marin Preda: Am primit multe intrebari de la clienti de genul: ce facem daca nu se inscriu oamenii la concurs?, daca se jeneaza fetele sa-si scoata sutienul? Intrebari de altfel foarte pertinente.
Treaba e ca publicitatea neconventionala e o chestie foarte vie. Nu e un spot TV dichisit 2 luni, apoi dat cu play intr-un calup. Nu e website unde poti sterge comentariile care nu-ti convin. Ca sa iasa, depinde mult de oamenii care interactioneaza cu ideile, de reactiile lor. Nu poate fi regizata cu totul sau prevazuta in cele mai mici detalii dinainte. Nu pare safe si nici nu e. Dar cum e deja riscant sa fii safe cand toata lumea e, se pare ca am mers pe drumul bun.
Asa ca le multumim ca au avut increderea sa nu facem lucrurile safe. Am demonstrat impreuna ca neconventionalul functioneaza – ajutati de un public de senzatie, ce-i drept.
