Acum patru ani, pe cand PR Forum era la prima editie iar Clubul Companiilor de PR facea primul studiu al pietei, probabil ca toti cei din breasla am ramas usor uimiti cand am vazut consultanta strategica listata printre primele cinci servicii dorite de clienti. Doar realitatea pietei pe care o stiam era ca biata consultanta rareori era privita ca serviciu de sine statator, rareori era privita ca serviciu facturabil si rareori era privita ca serviciu util. Prin urmare, daca scopurile tale erau strict de business, n-avea niciun sens, ca agentie de PR, sa te pozitionezi ca structura de consultanta.
Lucrurile nu erau cu mult diferite nici in interiorul companiilor, unde strategiile de comunicare aveau prea rar parte de contributia directorilor generali sau a intregului board si, evident,la fel de rar aveau parte si de sustinerea lor interna.
Suitele de tactici organizate in jurul evenimentelor de lansare sau a altor momente festive din istoria anuala a companiei, ce treceau drept strategii in PowerPoint, depaseau rareori competentele si birourile departamentelor de marketing. Comunicarea interna insasi era un fel de marketing intern, caci ce aveam nevoie sa vindem era motivare si vesti bune la pachet.
2009 a scuturat din temelii ordinea lucrurilor care, fie vorba intre noi, ajunsese in prea multe situatii un fel de merge si asa romanesc, cu singura directie de "perfectionare" de genul - ce locatie sau ce element de show vom avea anul acesta la team building-ul x sau lansarea y. Cand lucrurile brusc au incetat sa mai fie pompoase si au devenit... serioase, cu toate intelesurile din romana si engleza ale cuvantului, pentru multi a venit momentul sa reconsidere ceva ce inainte se bucura de o suverana desconsiderare - strategia. Gandirea din spatele spectacolului. Mesajul. Motivatia sa. Impactul sau. Si asa mai departe.
Consultanta a trecut in cap de masa in 2009, pentru ca brusc problemele pe care le-a avut de rezolvat comunicarea au tinut mai putin de logistica si mai mult de logica si empatie reala. In primul rand cu angajatii - cine si-a permis in continuare sa ignore acest aspect a avut de platit, apoi cu partenerii de afaceri - iar aici partenerii financiari au avut un loc privilegiat, si nu in ultimul rand dar nici in unicul rand cu publicul - clienti sau consumatori, pentru ca si aici e o mare diferenta de abordare.
Paradoxal, a propos de eterna disputa cu privire la evaluarea si valoarea PR-ului, in 2009 am inceput sa fim platiti... "pe vorbe". Si, daca vorbele acelea, sfaturile, consilierea, consultanta strategica erau ce trebuia sa fie, nimeni nu si-a mai pus problema altor dovezi palpabile de relevanta a PR-ului pentru business. Per total, din aceasta perspectiva, 2009 e un an in care PR-ul a castigat enorm in Romania. Sau a avut de castigat. Miza e ca atunci cand trece furtuna sa retinem ce-am invatat - comunicatori si management - si sa pastram substanta comunicarii si valoarea ei strategica.
