Serban Alexandrescu, Creative Director Headvertising
In primul rand, mi-e teama de spoturile care au un minut. E posibil asa ceva? Cum naiba ca toti baietii pe care ii vezi pe reel-uri au montaje de un minut iar tu trebuie sa lucrezi din ce in ce mai des cu cut-uri de 15 secunde, taiate din “ala mare" de 20? Ma rog, some guys have all the luck.
In al doilea rand, cam orice parere aruncata despre orice reclama e aruncata in nestire, la propriu. Habar n-am care a fost brieful, deci nu pot sa emit nici un fel de judecata avizata si pertinenta. Si mi-ar placea ca nici un expert local sa nu ne comenteze spoturile inainte sa afle de la noi care a fost brieful, care au fost propunerile alternative si fara sa intrebe clientul ce anume a impus agentiei si care au fost modificarile aduse primului edit. Am terminat ‘disclaimerul’.
In rest, ce sa zic. O fi vreun insight Indian, conform caruia in ‘subcontinent’ etichetele chilotilor sunt facute din tabla sau ghips-carton. Eu unul nu mi-am taiat niciodata eticheta vreunei perechi de chiloti. Voua vi s-a intamplat? In plus, eticheta e de obicei pusa in spatele chilotilor, deci ar fi cam greu de taiat cu chilotii pe tine. Decat daca ai un ochi in ceafa. Sau daca ti-i poti intoarce cu dosu-n-fata fara sa ii scoti de pe tine. Nu incercati, e atroce.
Ok, sunt carcotas. Insa a ajuns sa ma cam sece exotismul programat care a invadat publicitatea mondiala. Daca nu ai neparat o idée, poti avea oricand ideea de a face ceva “ethnic" care sa dea bine la globe-trotterii economici ai lui Thomas Cook & TUI. Post Peugeot, orice poveste care se petrece in India a ajuns sa fie aprioric “cula". India a ajuns pentru agentiile occidentale cam ce e Moroieni pentru Sacha Cohen – un backdrop expresiv pe care daca pui ceva distractiv iese si mai distractiv, si pe care daca pui ceva “cleah" macar iese vag interesant.
Astfel, mai ales pe filiera festivaliera, “etnicitatea" a inceput sa fie pretuita si la ea acasa si pompata in exces in executii. Se vinde India? Atunci sa fim atunci cat mai indieni. Se vinde arierarea balcanica? Atunci sa fim cat mai balcanici si cat mai arierati. Unde nu e ceruta de subiect sau de concept, sau cata vreme nu vorbeste chiar cu comunitatea respectiva, tot exotismul publicitar din ultima vreme nu mi se pare decat un minijup purtat cu cinism si speranta in fata juriilor. Si totodata, propun Iranul ca urmatoare escala etnica pentru agentii. Are cineva curaj?
An
2006
