Mihai Botarel, copywriter GMP
Sa ne imaginam o varianta B a acestui spot. Cativa tineri incep sa faca break-dance la metrou, treptat ajung sa fie cunoscuti si sa apara la televizor, se bucura de succes cativa ani, apoi se hotarasc sa isi asculte parintii si se angajeaza intr-o multinationala. Spotul ar putea sa se incheie cu unul dintre ei la costum gri, mergand trist cu metroul si admirand melancolic un alt grup de tineri care danseaza fericiti in statie. VO-ul spune “Nu-ti pierde pofta de joaca" si rezultatul este un spot trist, care reuseste sa te plictiseasca in doar 30 de secunde.
Motivul pentru care varianta A a ajuns sa fie un succes urias este faptul ca baietii care l-au creat au chemat la casting niste tantari cu ureche muzicala si au avut incredere in regizorul care a taiat metroul de pe lista de locatii. Folosind evolutia fictiva a tantarului drept avertisment pentru rasa umana, spotul reuseste sa te atinga, sa te amuze si sa ambaleze foarte frumos un mesaj banal, dar general valabil.
Spotul este unul cursiv si inchegat si remarc aici scena cu copilul care striveste tantarul cu jucaria, scena care face foarte firesc legatura intre cei doi termeni ai comparatiei.
Client
Brand
An
2006
